Un portret excelent al unui monstru de prostie și răutate; al unei
canalii „politice”
Extrase
din The Times of London.
Cineva a
întrebat: „De ce unii britanici nu-l apreciază pe Donald Trump?” Nate White,
elocventul și spiritualul scriitor englez, a dat următorul răspuns sclipitor:
„Lui Trump
îi lipsesc anumite calități, pe care britanicii le prețuiesc în mod
tradițional. Nu are nici noblețe, nici farmec, nici calm, nici autoritate, nici
compasiune, nici umor, nici căldură, nici înțelepciune, nici subtilitate, nici
sensibilitate, nici conștiință de sine, nici modestie, nici onoare, nici
grație...
Deși Trump
poate fi ridicol, nu a spus niciodată nimic ironic, înveselitor sau chiar ușor
amuzant – nici măcar o dată, o singură dată! Nu constat asta retoric, ci
literalmente: niciodată. Pentru britanici, lipsa de umor este aproape inumană.
Dar, în
cazul lui Trump, este o anomalie. Nici măcar nu pare să înțeleagă ce este o
glumă – pentru el, o glumă este un comentariu grosolan, o insultă analfabetă,
un act de cruzime superficială.
Trump e ca
un trol: nu râde niciodată și nu se amuză; doar țipă de încântare sau de
dispreț.
Iar cel
mai rău lucru este că nu rostește doar insulte grosolane și stupide: chiar le
gândește atunci când le rostește. Mintea lui este doar un algoritm robotic de
prejudecăți mărunte și răutate instinctivă.
În el nu
există ironie, complexitate, subtilitate, profunzime. Totul este superficial.
Vedem un om fără o lume interioară, fără suflet.
În Marea
Britanie, în mod tradițional, suntem de partea lui David, nu a lui Goliat. Toți
eroii noștri sunt niște outsideri curajoși: Robin Hood, Dick Whittington,
Oliver Twist. Trump nu este nici curajos, nici outsider. Este exact opusul. Nu
este nici măcar un băiat bogat răsfățat sau o pisică grasă lacomă. Arată mai
mult ca un limax mare, un Jabba the Hutt privilegiat.
Și, mai
rău, este un bătăuș. Când se află în preajma bătăușilor, devine dintr-o dată un
slugarnic smiorcăitor.
Lovește de
sus în jos, lucru pe care un gentleman nu ar trebui, nu poate și nu îl va face
niciodată, iar fiecare lovitură pe care o dă este sub centură. Îi place în mod
special să-i lovească pe cei vulnerabili sau pe cei fără cuvinte și îi lovește
când sunt la pământ.
Așadar,
faptul că o minoritate semnificativă – poate o treime – dintre americani
urmărește ce face, ascultă ce spune și apoi se gândește: „Da, e cam în genul
meu”, este o sursă de confuzie și mult dispreț pentru cei de bun simț.
La urma
urmei, este imposibil să citești un tweet sau să-l auzi rostind o propoziție
sau două fără să te uiți în abis. Transformă simplitatea într-o formă de
pseudo-artă; este Picasso-ul meschinăriei, Shakespeare-ul rahatului. Defectele
lui sunt fecalice: chiar și defectele lui au defecte și așa mai departe la
infinit.
Întotdeauna
au existat oameni proști în lume și întotdeauna au existat oameni răi. Dar
rareori prostia a fost atât de rea sau răul atât de stupid.
Dacă
Frankenstein ar fi decis să creeze un monstru compus în întregime din defecte
umane, l-ar fi creat pe Trump, iar un Dr. Frankenstein pocăit ar fi strigat
disperat: „O, Doamne, ce am creat eu?!”
Dacă
prostia ar fi un serial TV, Trump ar fi laitmotivul acestuia, tema de bază.
%20PAGINI-images-0-crop-crop.jpg)
%20PAGINI-images-0.jpg)
%20(1)%20pagini-images-0.jpg)
