ELȚÎN ȘI... LIRICA JAPONEZĂ

 

JURNALUL CA MEMORIE

18.IV.1998.

Se trece și floarea de vișin. Ca și cea de sakura în Japonia. Noi însă nu ne prea facem probleme (estetice!), pe când niponii… Vai! Vine Elțin în vizită și, să vezi! japonezii nu-i pot demonstra frumusețea și farmecul vișinilor înfloriți! Alertă! În Tokyo, la rădăcina unor vișini au fost puși bolovani de gheață, să le întârzie astfel dezlănțuirea florală. Vreo 10 pomi de sakura au fost transportați în munți, mai la frig, pentru ca, la momentul oportun, să fie readuși în metropolă și să înflorească exact când va trece prin preajma lor Elțin… Ipocrizie ritualică? De ce nu? Cine a spus că japonezii se țin numai de ceremonia ceaiului, de ikebana, de amenajarea grădinilor misterioase și de scrierea haikuurilor? Orientul are destulă labilitate ușor vicleană; un fel de șmecherie ceva mai rafinată ca cea românească. Iar situația cu „terorizarea” vișinilor întru decalajul înfloririi lor îmi amintește tocmai de cazuri specifice din armata sovietică. În vederea vizitei, inspecției vreunui crestat important, pretutindeni se făcea ordine-lună, în special se aduceau brazde proaspete de iarbă, ca să se amenajeze fel de fel de porțiuni de teren. Se întâmpla ca ierburile dislocate între timp să se ofilească, chiar să se îngălbenească până la venirea ghenerarilor. Ce-i de făcut?! Peste gălbejeala ierbii se pulveriza vopsea verde! Zău așa! Astfel că japonezii știu a primi ghenerarii politicii rusești.

Chestia cu vișinii-sakura, dislocați provizoriu, transferați în munți, mai la răcoare, ca să-și amâne înflorirea – ea ilustrează a… imprevizibila oară incredibilul sau poate fanaticul apetit al japonezilor de a ritualiza, de a consemna discret-festiv diversitatea componentelor existențiale cotidiene. ORT-TV rusesc a și anunțat deja că diriguitorii, adică și Elțîn, s-au desfătat în preajma sakurii înflorite sau abia dând în floare. Probabil, e vorba de vișinii „amnistiați”, readuși din munți în Tokyo.

ADRIAN ALUI GHEORGHE DESPRE JURNAL

 

DE LA REALISMUL SOCIALIST LA LITERATURA Z A FASCISMULUI

 

Gata, s-a terminat cu democrația și printre cele câteva organizații „importante” ale scriitorilor din Rusia! În declarația de ieri a Secretariatului Uniunii Scriitorilor din Moscova se spune că „ordinul președintelui rus de a uni scriitorii nu a fost îndeplinit. Societatea are nevoie de consens în această situație geopolitică complexă”.
        Mda, când se ia de organizarea scriitoricească președintele țării, gen Putin, e de prevăzut ce se poate întâmpla... Moscoviții fac mină de inși loiali guvernării fasciste, scriind că „toți scriitorii adevărați rămași în țară sunt etatiști și patrioți. Împărțirea lor în puri și impuri este un joc al dușmanilor Rusiei”. Să vezi, doar cei rămași în țară sunt bine mersi, pe când alții, importanți, dar emigranți nu inspiră încredere. Și dă-i în continuare cu bocetul: „Încercările de a transfera proprietatea comună a scriitorilor în mâinile unui grup de scriitori sunt ilegale. Acestea încalcă legile Federației Ruse și statutele sindicatelor de scriitori: Uniunea Scriitorilor Ruși, Uniunea Scriitorilor din Moscova și Uniunea Scriitorilor din Sankt Petersburg. Uniunea Scriitorilor Ruși este compusă din mai multe sindicate și nu este în niciun caz succesorul legal al Uniunii Scriitorilor din URSS sau al Uniunii Scriitorilor din RSFSR, o organizație infamă din epoca sovietică. Marea noastră țară se numește Federația Rusă, iar Uniunea Scriitorilor din Rusia este doar una dintre altele similare, nu cea dominantă. Directiva președintelui de a uni scriitorii, pe care o susținem cu ardoare, nu prevede că Uniunea Scriitorilor din Rusia este singura uniune existentă. Este una dintre multe. Iar ceea ce se întâmplă deja – confiscarea Casei Centrale a Scriitorilor, a Casei Rostov, privarea chiar și de o mică încăpere pentru Uniunea Scriitorilor din Moscova, dorința de a-i grupa pe scriitori într-o singură structură, de neînțeles și prost organizată, problemele cauzate scriitorilor proeminenți la nivel local, certurile cu unele organizații regionale – toate acestea au cauzat și vor continua să provoace scandaluri și procese.
        Solicităm convocarea unui congres al scriitorilor cu adevărat unificator, autentic, bine pregătit, din întreaga țară, unde toți scriitorii adevărați vor fi pe deplin reprezentați. Și nu o numire practic clandestină, ilegală, a unor scriitori ca lideri și a altora ca inexistenți. Trăim în Rusia, nu în URSS. Suntem pregătiți să fim membri ai unei noi organizații a scriitorilor, adecvată noilor vremuri. Scriitori adevărați există în toate uniunile de scriitori. Numele, biografiile și cărțile lor sunt cunoscute. Din păcate, există și o mulțime de cărți false. Scrisul este o chemare, nu un statut. O persoană poate fi un om de știință de renume, un soldat curajos, un inginer iscusit, un excelent organizator, dar să nu aibă deloc abilități literare. Talentul este de la Dumnezeu. Confruntările literare sunt de la diavol. Nu suntem pentru „mari răsturnări de situație”, ci pentru o abordare rezonabilă a realității actuale. Nu trebuie să antagonizăm autoritățile cu intelectualii și nici să-l inducem în eroare pe președintele țării”.
        Să vezi ce talmeș-balmeș pus la cale cu chezășia lui Putin, care... nu trebuie dus în eroare!
        Eu cam cunosc membrii semnatari din partea secretariatului respectiv și comentez scurtisim:
     Это только начала нового соцрелиZма... Последствия драматичны до трагического. (Nu e decât începutul noului soțrealiZm... Urmările vor fi dramatice până la tragism).

DIN POEZIA LUMII

 

DIN POEZIA LUMII

JURNALUL CA MEMORIE

 

MUROMEȚ ȘI MOROMETE. SAU INVERS

15.III.2016. Muromeț (Муромец) și... Moromeții. Ilya Muromeț e un personaj din bâlinile rusești, iar Ilie Moromete – cine nu știe? – e protagonistul din „Moromeții” lui Marin Preda. Cine poate contribui la elucidarea unei posibile contingențe/ paralele între originile literare ale acestor personaje? E frecvent în România numele Moromete (cu pluralul: Moromeți)? În Rusia, numele Muromeț se întâlnește doar în bâline. În România, Moromete se găsește și dincolo de ficțiunea romanescă? Cine poate veni cu vreo scânteie lămuritoare cât de cât? Sau poate, prin asociație/ sugestie, Marin Preda o fi pornit de la personajul de bâlină?

DIN REVISTA TINERILOR