PETERSBURG
Parcă nişte dulăi lăcuiţi pe bulevarde amuşină auto-„Benz”-uri
clănţănesc crenelurile pridvoarelor.
Uniform cu miniu sunt vopsite toate frontoanele palatelor
în fonta grilajelor ascunse-s toate vilele morţilor şi viilor oamenii –
asemeni sfincşilor – la faţă – ruşi ar fi iar la trup – nemţi...
Precum fantomele înverzitelor mlaştini inflamante
cinovnicii aristocraţii cu pielea de roquefort
se târăsc în timp obscur-întunecat
şi hohotind convulsiv privesc apusul soarelui.
Iubim Petersburgul. Cât de curând
vom intra în sticla şi oţelul gărilor deformate de ploaie
unde-n piatră-i liniat prelungul bulevard Nevski
unde Petru-i aruncat din şa de calul cabrat
unde împărăteasa Ekaterina cu postamentul
îşi strivi favoriţii şi imperialii vulturi.
* * *
În inelul de brocard
Al sumarei rochii
Va trece deşteapta
Şobolăneasă cu nas lung.
Priviţi!
Pufăind rotocoalele
liliachii
Ale aromatelor ţigări,
După respectabila coadă
aleargă
Fracurile de fontă
Şi frizuri lucindu-şi lacul.
De foame
Se îngreuiază pungile de sub
ochi:
Spre-a smulge din
gura-mpomădată
(Peşteră în care răsună
ecoul creierului)
Ghimpele pupicului.
DIN ÎNTÂMPLARE
Viaţa lui A. Krucionîh
I
Smulgând o pană din
Arteziana havuzului pălăriei verzi
A dumnezeieştii femei-husar,
Cu scuipat în loc de cerneală,
El înjură în public:
Ho-bo-ro –
Ziu-ţin-e-cpum!
În această zi îi făcuse din ochi slava ce purta
Tricou pestriţ!...
II
El o numise Muzică,
O tot târa pe la dispute,
Răsucindu-i în trup un morcov
Şi aurindu-i nasul,
O prezenta tuturor drept –
Privat-docent în domeniul
frumuseţii feminine
Şi a maxilarelor drepte.
O hrănea cu poemoaice*
de cormoran,
Bucurându-se că ea creştea,
Îl depăşea pe el în volum,
După care, ca o namilă de dădacă
Ce-şi joacă în mâini cratiţa,
Îl săltă în palma ei…
III
Şi-atunci, primind recompensă pentru poezii
Şi creieri prăjiţi – titlul
„Gluminăţia Voastră”,
Spumant şi strălucitor,
Ca fiul unui samovar,
Dintr-o dată el se întristă că
Supraveghetoarea sa
E nespus de barosană
Şi plictisitoare,
Precum în New York
Statuia Libertăţii
Pătată de turişti!
Şi-atunci, de ochii lumii,
Pentru public,
Din întâmplare trebui să se spânzure,
Legându-şi şireturile
Cizmuliţelor,
În timp ce el însuşi aluneca
În sertarul transmentalului,
Permiţându-şi să se plimbe pe bulevard
Doar pe timp
ploios.
1919
____________
*În
origina: „stihinami” – neologism creat, prin augmentare (şi… exagerare!), din
rădăcina „Stih” (vers).