URMA ŞI UMBRA POETULUI SERGIU ADAM...

             Internetul mi-a adus vestea cea neagră: azi, 27 februarie, la Bacău, s-a stins din viaţă Omul, Poetul şi Prietenul Sergiu Adam. Derutat, oripilat, ce alta pot face, decât să-i invoc chipul, să-i adun urmele, să-mi imaginez conturul umbrei sale care urcă spre pulberea stelelor?... Unele din acestea le găsesc în notele de jurnal, în care numele prietenului Sergiu Adam e "unul de-al casei". Adam, care, în traducere, înseamnă – Om…

25.IX.1990

Publicaţiile mele peste Prut: versuri la „Cronica” (primul onorariu în lei), la „Timpul” şi un eseu despre Cimpoi la „Ateneu” din Bacău. Sergiu Adam, redactorul-şef la publicaţia bacoviană, e un om excelent. Intenţionează să ne invite pe 6-9 noiembrie la unele manifestări literare.

12-19.XI.1990

Împreună cu soţia Zinovia, spre Bacău luăm trenul de Piatra Neamţ. Vagoane etajate, prost întreţinute. Staţionări frecvente, aflux şi reflux de navetişti. Istorisirea domnului care a lucrat la amidon, apoi la fabrica de bere; sincera sa confesiune că nu se va putea lăsa de consumul lichidului blond: „I-am spus directorului: sunt om primitiv, dar am răspuns la orişicare întrebare”.

După 4 ore de semi-chin, la Bacău suntem întâmpinaţi de excepţionalul coleg şi om Sergiu Adam şi de colegul său de redacţie Iacob Florea. Mai aşteptăm un sfert de oră pe peron, soseşte trenul de Suceava, din care coboară Marcel Mureşan.

De la stânga: Sergiu Adam, Leo Butnaru, Gabriel Dimisianu, Ovidiu Dunăreanu, Emil Galaicu-Păun, Viorel Savin, Mihai Cimpoi, Alexandru Ecovoiu, Alexandru Corduneanu,Eugen Cioclea. Chişinău, august 1997.

La hotelul „Decebal” îl cunosc pe Laurenţiu Ulici care îşi uimea confraţii băcăuani prin erudiţia sa literaturologică. Aceştia alegeau, în mare discreţie, un scriitor pe care, după 15 întrebări la care se cerea a răspunde doar „da” sau „nu”, ori „nu ştiu”, Ulici identifica scriitorul. Se ghicise chiar şi… pe sine! Băcăuanii insistă să fac şi eu o alegere. O fac, spunându-i numele lui Sergiu Adam. Ulici interoghează. Însă criticul… eşuează! Nu l-a ghicit pe… A. E. Baconsky! Bucurie în rândul băcăuanilor. Ulici cam dezorientat. Prima sa „înfrângere”. Mă rog, joc de literaţi maturi.

Marea surpriză: la Centrul Internaţional „Gorge Apostu” sunt declarat unul din laureaţii premiului revistei „Ateneu” pentru poezie şi publicistică. (Da, am apărut aici cu două eseuri şi un grupaj de poeme.) Primesc distincţia împreună cu reputatul Zigu Ornea (premiul special), Eugen Uricaru (proză), Laurenţiu Ulici (critică literară), Cristian Teodorescu (autori tineri). Tot aici îl cunosc pe Nicolae Manolescu cu care, în aceeaşi zi, împreună cu Sergiu Adam, mergem la întâlnire cu elevii liceului „Bacovia”. Atmosferă excelentă. Adolescenţi bine instruiţi, curioşi. Cineva citează din poezia… mea. Surprins. Flori şi autografe. Manolescu îmi solicită versuri pentru „România literară”, iar Ulici pentru „Luceafărul”.

10-14.II.1991

La noi, la Chişinău, vizita de răspuns a colegilor Mircea Dinescu (preşedinte USR), Ana Blandiana, Sergiu Adam, Laurenţiu Ulici, Nicolae Prelipceanu, Elena Ştefoi, Adrian Popescu...

Din program: discuţie anul literar 1990, seară de poezie la USM, semnarea protocolului de colaborare dintre cele două uniuni de scriitori, vizită la Orheiul Vechi, prânz la casa de creaţie de la Peresecina, întâlnire cu elevii şcolii viticole din Stăuceni…

2.IX.1992

Seara – alarmă! Sunt telefonat pe la ora 23,00: Laurenţiu Ulici, Petre Stoica şi Sergiu Adam au pană de motor undeva la 16 kilometri de vama Leuşeni (spre Chişnău). Telefonez la restaurant, la hotel, unde mai rămăseseră cu oaspeţii Cimpoi şi Suceveanu. Ghinion: „Au plecat acum câteva minute”.

În fine, dimineaţa îl văd pe Ulici la micul dejun, el reuşind să vină cu o maşină de ocazie. Supărat, şi pe bună dreptate. Urc în „Volga” USM, mai iau un şofer, câteva sticle cu vin, apă minerală, gustări – şi gonim spre satul Bujor, de unde să-i recuperăm pe Stoica şi Adam. La volan fusese Ulici. Defectul: se spărsese chiulasa.

Cu scuzele de rigoare, cu dulceaţa vinului, repar cumva gafa. Stăm la umbră de nuc cam o oră jumătate. Pornim pe la 12,00. După anumit număr de kilometri parcuşi, se încălzeşte motorul „Volgii” cu care remorcăm „Dacia”. Căldură infernală, aer fierbinte. Ne mişcăm anevoios, din popas în popas. Fierbe apa în radiator. În urma noastră opreşte o altă „Volgă”, cu care este recuperată o altă limuzină. Şoferul ne strigă: „Voi ce faceţi, ceai sau cafea?!” Pentru că apa din radiator clocoteşte…

3-4-5.X.1992

Cu Cimpoi şi Suceveanu, prezenţi la Târgu Bujor, apoi la Galaţi la Festivalul Grigore Hagiu. 

Prezenţi: F. Neagu, G. Tomozei, N. Oancea, Al. Condeiescu, L. Chişu, S. Adam, I. Romanescu, iar de la Focşani – neastâmpăraţii poeţi  ce au ţinut-o într-un cântec, D. Pricop şi Ion Panait. Cazaţi tot la „Faleza”.

Am realizat un dialog cu Ioanid Romanescu. S-a dovedit a fi chiar în ziua lui de naştere, când îşi aştepta foarte tânăra soţie cu fiul Liberto (născută în zilele revoluţiei din decembrie 1989, plăpânda fiinţă se alege cu acest nume simbolic). Şi ce mai e cu Liberto? La doi ani şi jumătate cunoaşte alfabetul, joacă şah, vorbeşte ceva engleză şi e împătimit de claviatura pianului.

9.XI.1992

Am prezentat la Bacău suplimentul ziarului „Vaţa satului”, caietele de cultură, cum le-am zis, dedicate lui George Bacovia. A fost cu noi şi Vasile Spinei, redactorul-şef al publicaţiei respective. Ion Ungureanu a fost la înălţime în vreo două discursuri.

Alte prezenţe: George Bălăiţă, Radu Cârneci.

Dragul de Sergiu Adam „mă dotează” cu un cadou pe care mi-l promisese, ca mare generos ce este! – o maşină de dactilografiat „Olimpya international”.

9.II.1993

De la Băcău, două telefoane. Sergiu Adam cu problema editării în comun – SPS şi US – a revistei „Ateneu”. Noi să asigurăm hârtia. Am fi oare în stare? Am vorbit şi cu Cimpoi. Variantă: să vină Adam şi cu Donea să tratăm aici, la faţa locului, inclusiv posibilitatea obţinerii hârtiei (mai) ieftine.

7.XI.1993

De la Sergiu Adam, care ne invită la Zilele Bacovia la Bacău, aflu că Dan Mănucă îmi va aduce o revistă germană, în care sunt inserate şi traduceri din versurile mele.

30.XI.1993

Ce trândăvie auto-jurnalieră: timp de trei săptămâni să nu trec nimic aici… Evenimente? Călătoria la Bacău, familiarele nouă Zile Bacovia. I. Ungureanu, V. Beşleagă, M. Cimpoi, V. Spinei. I. Zegrea de la Cernăuţi. Realizez un alt interviu cu Fănuş Neagu – la insistenţa bunului nostru prieten Sergiu Adam, pentru „Ateneu”. Prezenţi încă – Dan Mănucă (îmi înmânează solemn, sobru-nemţeşte, revista „Südostdeutsche Vierteljahres Blätter” editată la München, în care sunt inserate două poeme de-ale mele în traducerea lui Horst Fassel). De la Focşani – Traian Olteanu, Florin Muscalu. Gheorghe Tomozei ş. a.

Expediez prin fax interviul cu Nea Fane. Sergiu Adam îmi spune că Donea l-a citit (a fost primit prin faxul de la Consiliul Culturii, unde Costică e şef) şi i s-a părut extraordinar (de interesant, se vede). Cine ştie… (ca s-o dau în modestie…).

7.XI.1996

Seara, până târziu, am răspuns la întrebările pe care mi le-a adresat Sergiu Adam pentru un dialog. La rândul meu, am schiţat un chestionar pentru Dorin Tudoran care a acceptat discuţia în scris, la momentul mai propice disponibilităţii de sine: e de înţeles, el, aici, la Chişinău, – în calitatea lui de director al Fundaţiei Internaţionale pentru sisteme electorale pentru România şi Republica Moldova – are griji până peste cap.

15.III.1997

În fine, Dabija îmi spune că joia viitoare va apărea în „LA” interviul pe care mi l-a solicitat Sergiu Adam. „E ca un eseu”, zice. Posibil. Dialogurile scrise înclină spre o stilistică eseistică.

26.III.1997

Dna Eleonora Romanescu îmi spune: „V-am citit dialogul cu Sergiu Adam. V-a pus întrebări atât de scurte, însă aţi dat răspunsuri bine gândite, împlinite, ţesute amplu. Este foarte interesant”. „Cine ştie”, zic eu, – că ce alta să zic?

2-7.VIII.1997

Colocviu împreună cu unii colegi din dreapta Prutului: Laurenţiu Ulici, Ion Mircea, Sergiu Adam, Gabriel Dimisianu, Alexandru Ecovoiu, Ovidiu Dunăreanu de la Constanţa, Emil Iordache, Cassian Maria Spiridon, Nichita Danilov, Viorel Savin, Marian Codruţ, plus finanţistul Mihai Chicuş ş. a. discutăm la USM, apoi la casa de creaţie de la Persecina.

23.VIII.1997

Împreună cu câţiva colegi din dreapta Prutului facem o poză la minut, pe care fotograful, contra a 10 lei, ne-o înmânează pe loc. Lângă fântâna arteziană din Grădina Publică Şt. Cel Mare. Apoi, mergând în jos pe aleea clasicilor, ne-a fost dat să vedem o scenă extrem de…  nu din secolul nostru. Pe o bancă, doi adolescenţi înlăcrimaţi, el şi cu ea. Alături pe bancă, fumega o moviliţă de scrum. Ne-am dat seama că acei doi adolescenţi îndrăgostiţi se aflau într-un moment dramatic: îşi arsese scrisorile de dragoste! Întâmplarea avu un efect emoţional extraordinar asupra lui Sergiu Adam, Gabriel Dimisianu, Viorel Savin, asupra noastră a tuturora.

24.XI.1997

Telepatie sau pură întâmplare. Iau din raft două reviste ale liceului teoretic „Alecasndri” din Bacău. Abia deschid „Orizontul”, şi sună telefonul, pe fir fiind chiar Bacăul: Sergiu Adam mă anunţă că interviul apare în numărul din noiembrie al „Ateneului”. Apoi, să-l rog pe Cimpoi să răspundă şi el în sfârşit l-a chestionarul pe care i l-a expediat, a doua oară, Adam. Rugămintea de bază: în 1993, la Chişinău a apărut cartea „Doamnele Kremlinului” (autor: Vasilieva) în traducerea lui Alici şi Bătrânu. Sergiu ar vrea să publice în revistă, în foileton, secvenţe din această lucrare. Să iau legătură cu traducătorii, pentru a trata drepturile de autor.

Îi telefonez lui Alici, bietul fiind adânc suferind. Cartea n-ar mai fi de găsit, însă va încerca să afle dacă o verişoară de a sa de la Ialoveni a păstrat exemplarul pe care i l-a dăruit.  

29.XII.1007

Telefonează dragul de Sergiu Adam de la Bacău. După urările de rigoare (şi vigoare!) de An Nou, mă pune la curent că dialogul pe care mi l-a solicitat a apărut în numărul din noiembrie al „Ateneului”. Grijuliu, revine la problema, rugându-mi să-i solicit lui Sandu Alici acceptul pentru a republica, fragmentar, traducerea „Doamnelor Kremlinului”. Vine vorba şi de antologia lui Laurenţiu Ulici. Zice Sergiu: „Bătrâne, am auzit că sunt şi eu acolo, dar încă n-am văzut-o şi chiar de aş vedea-o, nu am bani să o cumpăr. Costă, nu?” Sigur, costă. Noi însă am avut norocul unei donaţii de câteva sute de seturi din care ne-au revenit şi nouă, nu doar celor antologaţi (la o adică, înlocuind onorariul, să zicem). Fiind curios să cunosc şi, pe alocuri, să recunosc atmosfera şi ecourile de peste decenii ale poeziei româneşti în interconexiunile ei de perpetuitate, am insistat şi perseverat în lectură, parcurgând deja 8 din cele 10 volume.  

21.IV.1998

Am procurat două exemplare din romanul anonim „Aglaia”, pe care mi le-a solicitat Sergiu Adam şi Constantin Donea de la Bacău.

15.IX.1998

Retro. 11-12-13.IX. La Bacău, Zilele George Apostu”. Cu An. Rurac. Discuţie italo-româno-franceză – melanj cu sculptoriţa din Israel Averbuh. La tabăra de creaţie – câţiva sculptori din Anglia, Slovacia, Iugoslavia, Turcia, Israel, fireşte din România, au modelat câte o lucrare în spaţiul aferent Centrului Apostu.

Îi revăd pe Sergiu Adam (cu temperatură, răcit), Ovidiu Genaru.

30.VI.2000

Într-o microrecenzie la „Viaţa pe nemâncate” (Gheorghe Vodă), Victor Gherman (tot în „Sud-Est”, 1-2, 2000) aminteşte că: „Pentru cititorul român de peste Prut editura «Prut Internaţional” (Leo  Butnaru descifra la o lansare a cărţii lui Gh. Vodă numele editurii ca „Prut Intern-naţional»)”. Însă această descifrare eu am dat-o, de fapt, încă în anul 1992, când, pe scena teatrului „Bacovia” din Bacău, dragul prieten Sergiu Adam spusese că: „Iată că premiul revistei „Ateneu” are deja un caracter internaţional, anul acesta el fiind acordat şi domnului Leo Butnaru din Republica Moldova”. În cuvântul de gratitudine, am spus că eu consider, totuşi, premiul „Ateneu” drept unul interN-Naţional, adică panromânesc.

11.X.2001

În revista „Ateneu” – recenzia lui Cornel Galben la jurnalul „Student pe timpul rinocerilor”, iar în „Convorbiri literare” Gellu Dorian scrie despre cartea de poeme „Lamentaţia Semiramidei”, care, de altfel, s-a învrednicit de o cronică şi în „Curierul românesc”. Iar în numărul din august al „Ateneului” am publicat câteva pagini despre Bacovia, pe care mi le solicitase dragul de Sergiu Adam.

           

16.IV.2003

Un pre(lung) telefon cu prietenii băcăuani: îmi telefonează Sergiu Adam, cu mai vechea propunere de-a scrie o rubrică la „Ateneu”. Probabil, aş putea face acest lucru. Dar fiind că Sergiu e deja... director onorific, mă pune în legătură cu redactorul şef – Carmen Mihalache, apoi cu Cornel Gaben care se întâmplase prin redacţie. Sergiu revine, cu o foarte… anticipată sugestie că aş putea participa la Festivalul Bacovia, dar... nu, pentru că el se va ţine în 17-19 septembrie, exact când revista Sud-Est îşi programează Simpozionul la Chişinău.

Peste vreo oră, telefonează şi Const. Donea, rugându-mă să procur pentru el şi pentru Sergiu Adam câte un exemplar din cartea (subţirică, totuşi, zic eu...) lui Alex. Ştefănescu apărută la „Lumina” chişinăuiană.

29.IV.2003

Prin Ion Gregor, expediez cartea lui Ştefănescu, două exemp., pentru Donea şi Adam, cu Sergiu vorbind şi la telefon, el fiind de-a dreptul emoţionat că l-am căutat acasă.

2.X.2003

Telefonează şi Sergiu Adam, cerând alte materiale pentru „Ateneu”. O dă în jargonul nostru moldovenesc, de limbă lată, aplatizată, cromatică, neaoşă. Ne veselim puţin. Înţeleg că primul meu material a apărut cu oarecare erori: „Trecerea de pe un e-mail pe altul...”, zice Sergiu.

5.XII.2003

Îi caut la telefon, şi îi găsesc, pe Sergiu Adam, Nicolae Ţone, Pa. Popa ş.a. – chestiuni curente legate de colaborările noastre.

8.II.2005

De cu seară, mă gândeam să-mi proiectez ziua de azi într-un mod eficient. Vorba e că, după amiază, aveam să merg la vernisajul expoziţiei de pictură a lui Tudor Botin, iar până pe la orele paisprezece trebuia să rezolv două probleme obişnuite pentru unul ca mine: prima, să fac ultima corectură a textului menit revistei Ateneu şi să-l expediez prin poşta electronică, a doua – să trec la corectura traducerilor pe care le-am făcut din eseistica şi proza lui Velimir Hlebnikov, ce urmează să apară la Casa de Editură „Litera Internaţional”.

„Ateneu” este o excelentă revistă de cultură editată la Bacău în care, la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, am întreţinut o rubrică lunară, intitulată Scrisori din Basarabia. Din varii motive, după vreo doi ani, mi-am luat un răgaz care a durat mai bine de un deceniu, când, într-o zi, îmi telefonează poetul Sergiu Adam, redactorul-şef al Ateneului, propunându-mi să reiau colaborarea. Astfel, de circa doi ani, public din nou în revista din oraşul lui Bacovia, de această dată rubrica numindu-se şi mai simplu decât precedenta: Din Basarabia.

23.VIII.2005

Telefonează Sergiu Adam de la Bacău, uimit că-i ghicesc îndată vocea. Spune că au primit textul rectificat cu sensul... nonsensului, se interesează dacă am primit onorariul şi revistele pe care le-a lăsat la Casa Pogor – cum altfel, dacă Lucian Vasiliu e un amic de aur?! Întreabă dacă ştiu care a fost reacţia unui istoric de la Chişinău care, scriind ceva despre Ştefan cel Mare, a fost criticat în „Ateneu”... Nu prea ştiu. Oricum, locuim într-o urbe de un milion de suflete, nu mai ştim unii de alţii... Poate ne vedem toamna aceasta etc.

25.IX.2006

În fine, merg cu Sergiu Adam la liceul Ferdinand, care fusese „Alecsandri”. Ni se alătură şi Petru Cimpoieş, chiar în acea zi uns şef la Departamentul Cultură. El se dovedi a fi ceva mai în priza prezentului, pe când Sandu D. mă dezamăgi totalmente. Vorbea de dezastrul în zilele noastre, de parcă pe timpul lui Ceauşescu ar fi fost fain, ce mai!