Cosmograme
Despre inventar și nimburi
1
Pe
cartolina sosită din Roma se vede clar: în muzeul Vaticanului, bustul lui Ianus
cel cu două fețe are numărul de inventar 2899, plasat undeva sub umărul stâng
sau, poate, sub umărul drept,
incertitudinea persistând ca o problemă fără soluție, – pentru că cine ar putea
preciza care e umărul stâng al celui cu două chipuri și doar cu două umere?
Chipuri
plaste ceafă la ceafă, s-ar putea spune sau, poate, – de asemenea valabil –
Ianus fiind ins în genere lipsit de ceafă. Chipuri privind nu atât în direcții
opuse, cât spre cu totul alte timpuri…
Prin
urmare, acesta ar fi o întrebare fără rezolvare, despre care ar fi stângul și
dreptul umăr al zeului bifrons – cel privit din trecut spre prezent, din
prezent spre trecut?
Astfel
că Ianus e o întreagă vârtelniță a propriei sale perechi de umere care, nici
până astăzi, nu se știe care e dreptul, care e stângul. Un fel de titirez
amnezic, o alba-neagra indefinită… incoloră deja a propriului sine.
Iar
mie unuia mi se mai pare că primordialul rege divinizat, avansat la rangul de
zeu, nu a fost solicitat de Vechiul Testament din precautul motiv de a nu destabiliza
rânduiala: cel cu două chipuri ar fi meritat și două nimburi, nu? Da.
2
 |
| La Vatican, cu Ianus |
Dar
de sine însumi surprins, mă pomenesc că mai am ceva de zis. În legătură cu
acest subiect. Anume că: Ianus ar fi zeul... bis! Zeul repetat. De sine. Apoi,
just! – Ianus este zeul-bust, niciodată văzut în deplinul său stat.
Cum
ar fi arătat zeul bifrons cu două chipuri, fiecare din ele cu câte doi ochi ce
privesc exact în direcții opuse, pereche și pereche, între o ureche și cealaltă
ureche, 4 și ele pentru cele două chipuri bărboase ale zeului-bust?
Just:
să ne întrebăm – cum ar fi trebuit să fie continuat zeiescul stat din creștet
spre călcâie?
Să
fi avut patru mâini – de înțeles, că nu e mare ghes, odată ce Buddha are vreo
sută, o vârtelniță de brațe.
Însă cu Ianus anatomia ar ieși cam slută,
gândindu-ne cum ar fi trebuit să fie plasate-angrenate cele patru picioare,
două pășind spre viitor, celelalte două – îndărăt spre trecut, pentru ca, până
la urmă, niciun pas să nu poată fi făcut, să nu lase urmă.
Just
sau injust, însă Ianus rămâne a fi zeul-bust, ca și cum trunchiat sau pur și
simplu – zeul-neterminat, nedeterminat, dacă nu chiar conceput absolut greșit
la trup. La toate. Poate, ceva mai puțin la cult (fie acesta chiar oarecum
frust), încât augustul neterminat mi se pare potrivit să fie reciclat și
re-declarat patronul fotografilor ce ajustează zi și noapte poze 3 X 4 pentru
acte.
