Leo BUTNARU
Poeme din 2015
Îngăduitor
Dumnezeu e atât de îngăduitor, încât
îi iartă până şi pe cei care îi rostesc
sau îi scriu numele cu greşeli.
În genere
Dumnezeu nu se amestecă în chestia asta
cu scrisul – la o adică
Atoatecreatorul nu e un învăţător zelos de clase primare
care
serile
corectează teancuri de caiete.
Şi nici consilierii Săi nu se întâmplă să spună
să zicem
despre poeţi sau prozatori:
– Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce scriu!
La poarta cetăţii
…Când trecusem pe lângă idealul polis grecesc
la poarta lui închisă văzui un grup de inşi care lăcrimau
unii chiar plângeau în hohote.
I-am întrebat ce li s-a întâmplat
iar unul
(probabil mai marele înlăcrimaţilor)
spuse tânguios:
„Platon ne-a alungat din cetate…”
„A-a, sunteţi poeţii!”, zic eu.
„Nu, prozatorii”, preciză necăjitul.
Pe scurt
când mă întorceam de unde fusesem plecat
la respectiva poartă închisă
văd parcă acelaşi
sau parcă alt grup de înlăcrimaţi.
Intrând din nou în vorbă
aflai că de data aceasta erau filosofii…
Paradox la Geneză
1
Dumnezeu a creat omul foarte fragil
astfel acordându-i mare avans de încredere.
2
Dumnezeu a creat omul atât de neputincios
pentru că a crezut în puterile lui…
Trunchiul din Copou
Nu există o altă variantă:
odată şi odată
se va sfârşi şi teiul lui Eminescu din Copou.
Probabil
tulpina îi va fi tăiată segmente
în ideea de a fi repartizate pe la muzeele de literatură
sau pur şi simplu de patriotism.
Atunci ar putea apărea un moment ce dă de gândit: pe
trunchiul proaspăt retezat
să urce vrun mititel – o furnică
sau o vaca-domnului întâmplătoare
care
în câteva clipe
alergând mărunt-mărunt
să treacă peste cele cam cinci sute de inele cu
de-or trece anii….
Contaminare (II)
În lume
contaminările
preluările
calchierile
chiar plagiatul biologic sunt inevitabile.
Se spune că
Făt-Frumos a întâlnit înfricoşătorul Balaur cu şapte capete
chemându-l neînfricat la luptă
însă acesta îi strigă:
„Fii atent, fraiere:
eu nu sunt Balaur
ci Balaură
şi nu oarecare
ci una contaminată în balaurăriile ruseşti!”
Făt-Frumos râde a neîncredere
strigând:
„Ce tot băsneşte tu, pocitanie lăudăroasă?!
Ha-ha!”
La care Balaura revine în forţă:
„Şi mai reţine: eu nu am 7
ci 49 de capete!”
Făt-Frumos mai se tăvăleşte de râs, nu alta!
„Aiureli! Se vede clar că nu ai decât şapte!”
zice voinicul voinicilor.
„Mă Făt-Frumos, mă Ghiţă nătăfleţ ce eşti tu”, unde face turuitoarea
arătare:
„Odată ce nu sunt Balaur
ci Balaură fecundată… Ptiu!... pardon…
contaminată la ruşi
cele şapte capete vizibile ale mele deţin
cum s-ar spune
sertare
sau altfel spus – sunt gen matrioşka:
în fiecare din ele se mai află alte şapte capete.
’Nţeles, fraiere?!”
peroră neagra Bălăoană.
Făt-Frumos ce să facă?
Să creadă, să nu creadă?...
Pentru orice eventualitate
luându-şi măsurile de precauţie
voinicul voinicilor răcni cât îl ţinură bojocii
citând din „Peneş Curcanul”:
„Românul are şapte vieţi în pieptu-i de aramă!”
La care Balaura concluzionă resemnată:
„Clar, tu ai un piept matrioşka”,
după care făcu cale întoarsă.
Pretenţii sau viziune
Depinde ce pretenţii ai
sau poate chiar ce viziune asupra a… (rămâne să completeze cititorul
asupra ce).
Sigur, depinde.
Astfel că unul dintre noi consideră o minune faptul
că s-a mai trezit şi în această dimineaţă
altul însă
cu altfel de pretenţii
sau poate cu o altă viziune asupra a…
va considera minune curată dacă din această dimineaţă
va ajunge până la ora de culcare
având şansa să mai prindă o noapte… Posibil
chiar noaptea definitivă
în schimb
va rămâne cu câştigul de 14-15 ore faţă de naivul care
consideră o minune faptul
că s-a trezit şi în această dimineaţă…
Regulament pentru prelungirea agoniei
Pentru a amâna
ofilirea florilor tăiate
unii horticultori
asasini recomandă soluţii populare
zise băbeşti
cum ar fi
amestecuri de apă cu aspirină cupru vodcă zahăr
sau clor...
Soluţia cu zahăr
oferă hrană plantei mutilate
numai că
stimulează şi apariţia microbilor
astfel că în
soluţie trebuie să adăugaţi puţin clor
care va struni
populaţia microbiană browniană
mai picurând şi
puţin acid citric
pentru a scădea
nivelul pH-ului soluţiei.
ca şi pe cel din
propria voastră cavitatea bucală.
În egală măsură
sucul de lămâie
poate face apa acidă
dar şi zaharată,
recomandabilă
fiind soluţia compusă (pin descompunere, nu?)
dintr-o parte de suc
şi trei părţi de apă.
Ba şi vodca, se
spune, contribuie
la menţinerea
prospeţimii florilor aflate între viaţă şi moarte.
Vodca ce ofileşte
omul
amână ofilirea trandafirului
inhibând etilena
zisă gaz de
coacere emis de plante...
Toate astea
sau altele şi mai
şi
pentru a prelungi
agoniei florilor
de parcă
ele v-ar fi
duşmani;
vouă, neam de
Caligula care-i spunea călăului:
Omoară-i încet,
să simtă cum
mor...
Îndoiala
Ca prin minune
se pomeni în propria palmă
mirându-se ce amabil e cu sine însuşi
(amabilitatea excesivă nu părea să-i stea în obişnuinţă).
Dar
revenind la o stare firească
se dovedi a fi totuşi destul de lucid
pentru ca să-ncerce îndoiala:
Probabil
cel ce se pomeneşte în propria sa palmă
nu e candidat de-a ajunge
şi în palma lui Dumnezeu…
Din patrimoniu
Nullus enim
locus sine genio est.
Virgiliu
Zece semiluni
mărunte ale
unghiilor tăiate
păstrate într-o
cutiuţă de sticlă.
Aceste resturi
cornoase sunt ale unui geniu local
zis chiar aşa –
genius loci.
În caz contrar
cum ar fi ajuns ele
avere de
patrimoniu?
(Sunt probabil
unghiile braţelor superioare
pentru că nu este
exclus ca genius loci
să fi fost şi el
copitat
ca Pan...)
Însă marea
curiozitate
sau poate
ciudăţenie
e alta:
spre încheierea
vizitei
ghidul vă spune:
– Ceea ce vedeţi în cutiuţa de patrimoniu
nu constituie
decât 0,9 grame
din cele
pe care genius
loci şi le-a colectat viaţa întreagă
după fiecare
tăiere de unghii.
Impresionant, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu