S-au împlinit 207 ani de la naşterea lui Nikolai Vasilievici Gogol, unul din marii scriitori care mi-au sugerat, dar mi-au şi onorat anumite metafore, aplicându-şi pe ele efigia. Adică, mi s-a întâmplat să-i dedic lui Gogol (Ce suflet viu!) mai multe poeme, unele dintre care le inserez aici.
EXISTĂ
Încă nu am aflat ce legătură ar fi între
Golgota
şi Google
dar
singur că există
şi nu doar una singură (cea cu
Gogol)…
8.IX.2013
ÎN FAŢA FOCULUI
Căzând în genunchi
dementul se ruga la
focu-n vâlvătaie
să-i reîntoarcă
omenirii
volumul doi din
sufletele moarte
al(e) lui Gogol.
Sunt sufletele
noastre!
Sunt sufletele
noastre!
Ni se cuvin de
drept!
Dă-ni-le!
Redă-ni-le! –
striga dementul
ce părea deloc
departe de adevăr.
24.V.2014
SEARĂ LÂNGĂ DIKANKA
Seară de mai în
Ucraina. Oarece vag din Gogol.
Dar deja foarte
puţin.
Cu lucitoare
coifuri de vikingi încornorate
bondari
pre-reactivi care
nu au şansa de a
depăşi viteza sunetului.
Zboară din direcţia
Cernobîl.
Posibil să fie
radioactivi.
25.V.2014
FRIG
Periodic
în proză se face
frig
şi romancierii se
retrag la cald
în mantaua lui
Gogol.
12.VI.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu