Datare
Am mai multe poeme de demult care
în loc de zi, lună, an
sunt datate cu numărul tău de telefon
din păcate
deja nevalabil.
Afrodita-Poezia
Uneori,
poezia devine atât de adâncă
încât se
întunecă înfiorător
și pare că
ar ascunde-o periculoasă stâncă
pentru
eventualul înotător.
Și a mia
oară îți vine
să părăsești
această stare neprietenoasă
repetând
tânguios ca un copil: „Gata
nu mă mai
joc, plec acasă!”
Apoi, ajuns
iar în singurătate
parcă aștepți,
parcă jinduiești, parcă îți pare rău
într-o iarnă
albă din care se-ntrupează Poezia ca
din spuma
laptelui pus la foc de Dumnezeu.
Programare
probabil
ea a trăit
în sânul lui Avraam
e coadă mare
să trăiești acolo
azi
e de
presupus
pentru sânul
lui Avraam
există
programare online
Pentru Patrie
Ah, câte am
făcut noi pentru Patrie!
Unii au
murit,
alții pur și
simplu nu s-au născut.
Ars subjectum
Ca o diversitate de moarte
dar mai ales de viață
ceața fierbinte se numește aburi
aburii reci se numesc ceață.
(Aici textul propriu-zis se află
între subtext și
supratext
ca un sandvici de semnificații
scoase de sau puse la index.)
Iar când intervin aburii, ceața
continuarea subiectului e dificilă
încât e mai bine să-l stopezi, sau
pur și simplu să-l sugrumi fără milă.
Iar cei ce râvnesc să citească
precum se spune – (și) printre rânduri
nu au decât să facă-n fel și chip
să se descurce-n colectiv, sau singuri.
Trunchiul din Copou
Nu există o altă variantă:
odată și odată
se va sfârși și teiul lui Eminescu din Copou.
Probabil
tulpina îi va fi tăiată segmente
în ideea de a fi repartizate pe la muzeele de literatură
sau pur și simplu de patriotism.
Atunci ar putea apărea un moment ce dă de gândit: pe
trunchiul proaspăt retezat
să urce vrun mititel – o furnică
sau o vaca-domnului întâmplătoare
care
în câteva clipe
alergând mărunt-mărunt
să treacă peste cele cam cinci sute de inele cu
de-or trece anii….
Cu gândul și auzul la Lucian Blaga
Mărturisesc
că am constatat și eu adevărul cu razele de lună
ce se auzeau
izbindu-se de geamuri
însă în acea
noapte liniștea era și mai mare decât în poem
încât
de sus
se mai
auzeau cum trosnesc încheieturile bătrânilor îngeri…
De-ai lui Gogol la Judecata de Apoi
Iar când la Judecata
de Apoi se părea că
se încheiase și ultimul ritual – cel cu dreptul de a reînvia
al unora
la un moment dat Dumnezeu întrebă grefierul:
– Dar unde sunt sufletele moarte ale lui Gogol?
Ce facem cu ele?
La care grefierul își luă curajul de a răspunde timid:
– Dar ele, Doamne, nici nu au murit…
Neeuclidiană
Două linii
perfect paralele
numaidecât
se întâlnesc undeva în infinit.
Eu cred: în
vârful unghiului
dintre
degetele
Lui Dumnezeu.
Cândva
cândva
apa era atât de curată
atât de curată
încât
înainte de a intra în ea
îți venea să te speli
Scop și telescop
Telescopul
nu are
scopul
de a ni-L
înfățișa pe Dumnezeu
ci – ceea ce
nu e deloc puțin –
de a ne
apropia cât mai mult de El
fie doar și
cu gândul
cu ochii minții…
Îngerul nepractic;
practic
ești un
înger nepractic
neamul tău
niciodată probabil
nu va ajunge
să inventeze un foehn
pentru
uscatul aripilor îngerilor
la ieșirea
dânșilor din baie
sau din
ploaie
Naștere și supunere
Mintea mea
naște ideea
dar nu o
poate supune;
ideea supune
minte mea
cea
care a
născut-o…
Major
Pe fundal de
munte negru
mestecenii –
claviatură verticală
de pian
suprareal.
Probabil dibuitor
în coroanele
mestecenilor
printre
cuiburi de păsări
pe vârfurile
tulpinilor
degetul lui
Dumnezeu caută clapa do major.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu