A MURI ÎN TROLEIBUZ...

*     *     *

Alături se mişcă –

Nici chip

Nici picioare

Doar plapuma

Şi o uşoară indispoziţie

Ce sporeşte până la

A conştientiza că:

Ceea

Ce se mişcă –

E autosugestia.

*     *     *

Alinie-rea! ’Repţi!

Ia te uită

Ce bine trăiţi

Mama voastră de!...

Trage burta

Iar dincolo de case

Convingeţi-vă şi voi

E fabrica

Stânga-mpre-jur!

La muncă – pas alergător!

Lumea întreagă –

Armată e.

*     *     *

Mă culc pe pietricelele ţărmului

Încălzite de soare

Această piatră –

Umărul e

Aceste pietre rotunjite –

Sânii

Această lespede lustruită –

Burta

Aceste două bombate –

Genunchii

Şi

Un mic smoc

De alge

*     *     *

Sst

Auziţi

Şi încă

Şi aceasta

Şi acolo

Şi departe-departe

*     *     *

Ceasornicul rămânea în urma nopţii

Ceasornicul depăşea noaptea

Două timpuri nu coincideau

*     *     *

Sunt beat

La marginea pământului

După cercul polar

Mi se-nvârte capul

*     *     *

Oraş –

Port

Dragoste –

Sport

Mâncare –

Spirt

Şi apă din băltoacă

*     *     *

Cine eşti tu spirite?

– Serafim!

O sută de ochi

Şase aripi

Lumina iradiază de la mesteceni

Văzduhul

În văzduh pluteşte

Iar colea peste şase verste  –

Uzina

*     *     *

Tu eşti Laura mea

Proasto

Tu eşti Laura mea!

Albă porumbiţă

Încetează-a mai gurlui

Cu timonierul

De nu vai de capul tău...

Că doar tu ştii

Că sunt poet

Şi venii tocmai aici la marginea lumii

Ca să te  văd pe tine – tâmpito

Laura

*     *     *

Ziceam că

Şi pe-aici luminează soarele

Ziceam că

Şi pe-aici trăiesc oameni

Nu cred

A treia zi nu vorbesc cu nimeni

Mă tem

Că ar putea să nu-mi răspundă

*      *     *

În mijlocul tundrei alburii

Bramburesc mandrele

Şi andrele

Bat din aripi indrele

Şi fluieră sondrele

Condrele

Se lasă în zăpadă

În adâncul tundrei alburii

Îngheţată ca un om

*     *     *

Tu ştii

Ştii

Dar

Nu conştientizezi

Că ştii

Stinge-ţi

Conştiinţa

Află

Ce

Ştii

ADAGIU

Omul nu trebuie să uite

Că are fund

Apoi pur şi simplu este obligat

Să ţină minte că are aripi

*     *     *

Spinarea

E atât de încordată

Încât

Mai curând e el

Decât ea

*     *     *

Acest

Nimic –

E

Tocmai ceea

Ce

*     *     *

Trădăm

Scuzăm

Scuzăm

Şi acuzăm

*     *     *

Priveşte

ochii

aproape

te-ai deconspirat!

Deconspirat!

Chip de idol

*      *     *

– Ce-i

Cu tine?

Ce-i cu tine ce-i cu tine

Mai bine nici nu întreba

Obişnuieşte-te cu încetul

*     *     *

Ne culcăm

Minţim

Ne trezim

Uite-aşa trăim

*     *     *

– Te

vreau!

(Ne vrem

pe sine)

însă a recunoaşte

asta

se teme

oricine

*     *     *

De-ţi

Doreşti

Binele

Nu te du

Acolo

Unde-i

Singurătatea

*     *     *

A gândi

Presupunând

A-ţi aminti –

Cada de baie

A dori –

O alta

Ciudat

*    *     *

Totul pentru el

Dar ţie?

El!

                            Din „psalmi”

*     *     *

Cel ce trăieşte în ceruri

va râde –

că doar Dumnezeu de aceea e şi Dumnezeu

ca să i se cânte psalmi

*     *     *

Aşadar dumiriţi-vă regi ai Pământului

şi intrând în instituţie

lăsaţi-vă propriile păreri

dincolo de pragul uşii

Slujitori Domnului cu frică –

şi ridicându-vă din jeţurile de pluş

veneraţi Fiul

fii de căţea!

*     *     *

Spania Germania

Polonia Rusia

ce frige-atât de tare

călcâiele?

E scrumul

cald încă

Doamne liberează!

*     *     *

Alerg şi gândesc în fugă

*     *     *

Tu ai ispitit inima mea

noaptea

cu frica de moarte

Da! Invidiam muştele

fanaticii-socialişti

vrând să nu fiu decât un firuţ

de iarbă

*     *     *

Iarba are dreptate în felul ei

un fitece ţânţar

(zinzalus vulgaris) ţânţar obişnuit

zboară ca un ţar al universului

Două-trei zile

sunt şi ele veşnice

*     *     *

Doamne arată-ţi omenia

fă-mă un timbru poştal

Psalmi

Doamne ai un caracter

greu

ca tractorul

Doamne Tu  eşti vectorul permanent

iar omul – aşa o adiere – Uf! –

umbra asta albă

ce face ea –

pur şi simplu: ptiu!

*     *     *

Doamne

înclină-ţi cerurile şi

coboară barem

pe-o jumătate de oră

*     *     *

Şi mâiniurechile

şi ochipicioarele

şi cozicoarnele –

Aleluia!