POEME ÎN IULIE

 

 
Apă vie
 
Apa vie! – minunăția reînvierii
adevărata filosofie
sau poate religie a basmelor.
 
Apa vie... – atât de puțină până și în basme ca
sui generis fantezie; puțină
de ar ajunge doar pentru a reînvia
un mort dintr-o mie...
 
Atât de puțină încât
nimeni nu poate fi angajat sacagiu
să care în lume apă vie...
 
 
Rocada frunte – piept
 
Când mă emoționez peste poate
tâmplele mi se zbat
fruntea îmi arde
de parcă inima-n locul creierului mi-ar fi urcat
și chiar ea în tâmple-mi bate.
                                               Ca și cum
sentimentele au înghesuit gândurile
apăsându-le, grele, în piept – rațiunea
mare
sau mică
nu abdică de la datoria sa
gândind în coșul pieptului
plăsmuindu-și ideile
la lingurică.
                    Asemănarea situației date
ar fi cu o inversare
cu o rocadă a polilor
și respectiva consecință – fruntea simte
pieptul gândește.
 
Și ce-ar fi de râvnit în această rocadă
frunte – piept
idee – sentiment
a iubi – a gândi?
Doamne, ajută?
sau:
Doamne, ferește?!
 
Sau, poate, românește: Fie ce-o fi?...
 
Visul
 
Cel mai statornic și mai chinuitor vis românesc
pentru ziua de mâine: poporul român
să ajungă cu un cap mai sus
peste sine
peste sine...
 
 
Păpădii negre
 
Mașină de scris din vremuri oarecum multe
dar trecute... Ar reieși – un
nobil mecanism... proscris.
 
La locul ei
în mașina de scris a fost lăsată și banda
pe care
s-a uscat tușul cândva binefăcător.
 
Am apăsat o clapă, două, trei din claviatură. În locul
unde se imprimau litere – abia sesizabili
nourași negri
minuscule păpădii de
probabil
nostalgie...
 
poate și de nedumerire că încă nu s-a decis
să fie decretată post-factum
ziua mondială a mașinii de scris...
 
 
Nămol, nuferi
 
În memoria lui Marius Tupan
 
1
 
La doi kilometri de Ipotești
pe lac – nuferii cu auria lor punctuație
sau mai adecvat zis – punctofixație
nu știu cum îmi amintiră de balta înstelată
de celebrele constelații
printre care
ursa mare ce parcă ar naște ursa mică.
 
Vălurea, unduia
albastra placentă a apei nămoloase...
 
2
 
A post-scriptum
să scoți din teaca nămolului
săgeata stufului
și să scrii
pașnic
cu ea
pe apă
bineînțeles
cu una din posibila dublă soldare:
 
sau scris-sens lesne de înțeles
sau invers
lipsă de sens
a scrisului absolut neînțeles...
 
3
 
Ieșire din încercuire – frunza legănată
scoasă din undele ample ale apei
și lipită de malul heleșteului
părând mai puțin străină
fără să-și dorească și alte margini
sau dezmărginiri
mai că portocalie – afundată în nămol de
călcătura pescarului
la răsărit
sau la chindie.
 
4
 
În Techirghiol
la nămol
mi se păru oarecum neobișnuit un X
ca să nu zic suspect
care mereu
arunca în sus
ca arbitrii de fotbal la tragere la sorț
un obol….
 
Până la urmă
curiozitate m-a făcut să-l întreb cine e
și mi-a răspuns simplu:
 – Sunt Charon, fiul lui Nyx.
Umezeala de Styx
te cam dă în reumă…
 
5
 
Undeva la poalele Kilimanjaro
în savana arsă de soare – elefanți
bălăcindu-se în nămol
un fel de scaldă.
 
Pe fildeșul colților ziua africană
aurește arcat.
 
6
 
După secetă îndelungă – albiile reumplute năvalnic
confuzia apelor tulburi (zise
și tinere) enigma sau simplul neștiut al
adâncului
obligativitatea colacului de salvare
pericolul alunecării de țărmuri de aluviuni
inclusiv lirice
arhitectura hazardului – pietre rostogolite prin
nămoluri resuscitate...
 
...și alte forme de mișcare
încă în acțiune
sau anihilate...
 
 
Viori și mumii
 
În piramidele egiptene este strict interzisă intrarea
cu violoncele sau viori în cutie. Cândva
s-au întâmplat peripeții, când unii
din cei dați drept interpreți de muzică clasică
(posibil chiar să fi fost)
au intrat în piramidă echipați exact
cum deja astăzi este interzis
după care și-au lăsat violoncelul, vioara în piramide
în locul lor în cutii scoțând mumia vreunui prunc de faraon 
sau câteva mumii de pisici
și nu unele oarecare
ci din cele – pe piața neagră – cam
de valoarea unor viori
Stradivari.
 
 
Instrucțiuni în caz de calamități
 
La anumite intervale de timp
Brigitte Bardot face turul celebrelor muzee pariziene
în care, de altfel, nu-i este permis să intre
ea fiind declarată persona non (arta) grata
însă apriga militantă în ce îi place a milita
de la o distanță de 50 de metri
la cât este lăsată a se apropia
le strigă supraveghetorilor, paznicilor
diverse instrucțiuni în caz de
calamități, situații extreme.
                                            La Luvru
de-o pildă
le strigă cam așa:
                            În caz de incendiu
salvați mumiile pisicilor egiptene
abia după aia
dacă veți mai reuși
puteți scoate din flăcări și pacostea aia
zisă Mona Lisa!
 
 
Din povestea unei nopți de vară
 
Ploaia din noaptea de vară
a încetat. Abia-abia de mai burează.
Dar scurt. Norul
nu mai e scut. Și
în bătaia lunii
aproape feeric pare
haloul aburului ce se ridică din
blana dulăului de pază.
 
 
Bătăi în poartă
 
Câteodată
detunetele cerești
sau cele subpământene sunt atât de violente
asurzitoare – Vai! –
încât ar putea părea bătăile în poartă
a celor ce vor să iasă din iad
sau poate
a disperaților ce vor să intre în rai...
 
 
Retragerea
 
Ești poet adevărat când
chiar involuntar ești poet
precum în cazul în care
văzând papagalul placid
în aproape pal-kakiu-i penet
îl asemeni mundirului
generalului Pinochet
pe care Picasso îl reduce cubist la trupul puțin
al lung-năsosului Pinocchio (pe românește:
mic cucuruz de pin),
pe când numele chilianului
nu știu cum se traduce.
                                    Astfel că,
spre a nu mă complica,
pot proceda simplu,
cât mai firesc, fără poză
zicând:
              „Pardon!
Am greșit adresa,
poate că țara
sau chiar continentul
sau – de ce nu?– povestea”,
retrăgându-mă din poem – în proză.