VĂ INTERESEAZĂ TRADUCEREA?

 

IN JURNAL / 25.III.1991

 

CUM INTENȚIONAM SĂ-L TRECEM PRUTUL PE

IOAN VODĂ CEL CUMPLIT

Momentul cu monumentul lui Ioan Vodă cel Cumplit (pe soclu: Viteaz, deformat de precauția comunistă). E la 18 kilometri de Târgu Bujor, în câmpia Roșia. Ar fi firesc, susține dl Horațiu Mazilu, șef la departamentul cultură Galați, ca acest jalon de memorie românească să dăinuie acolo, unde a fost lupta jertfelnică a voievodului – dincolo de Prut, la Roșcani, în preajma Cahulului. Coincidență fantastică: e printre noi și autorul monumentului – Gheorghe Turcu, care de câțiva ani locuiește în Australia. Împreună cu sculptorul, cu dl Horațiu Mazilu și cu șeful căminului cultural din Tr. Bujor, dl Gonciaruc, facem drumul până la monument, ciocnim solemn câte un pahar de vin bun, ne entuziasmăm de ideea revenirii Măriei Sale la locul care i se potrivește mai bine. Rămânem la gândul că, la plecare, dl Mazilu ne înmânează actul de generoasă ofertă și noi, aici, în Moldova pruto-nistreană… (întrerupt ieri, 31.III.; intrase Blajinu, apoi Nic. Roibu. Am stat un timp la taclale… proteice.); noi, deci, declanșăm momentul publicitar, ne angajăm în colectarea sumelor bănești necesare pentru postament și transport (eventual, cu helicopterul). Însă a doua zi fratele Horațiu e îngândurat, zice că parcă iată-iată ticluiește oferta-act generoasă, pentru ca, înainte de plecarea noastră, să spună că e cazul să ia legătură cu Ministerul Culturii, s-o facă mai oficial și mai cu moț. Să așteptăm și să vedem ce urmează. Presupun însă că generozitatea șefului culturii județene a trezit nemulțumirea celor de la Târgu Bujor ce se văd nedreptățiți: adică, frate – frate, dar monumentul nu ne face rău nici nouă, plus faptul că el costă lei, nu glumă.

ISTORIE CU DUCI

 

ACUM 22 DE ANI /Din jurnal

 

8 aprilie 2003

A decedat Nicolae Sulac. Consideram că nu ajunsese încă la 65 de ani, dicționarul însă spunându-mi că a fost născut în 1936. Un atac cerebral.

Dintr-o campanie prezidențială electorală, în care eram împreună cu Nicolae Sulac, academicianul Ilie Untilă și generalul Tudor Dabija, am reținut și următorul caz întâmplat în școala din Sinești, Ungheni: gazdele, profesori, unii dintre care deja erau ușor grizați, insistau cu rugămințile să cânte ceva Nicolae Sulac. Artistul cedă cu greu, prinzând în fine să-i zică o melodie oarecare, bineînțeles cunoscută asistenței. Doi sau trei bărbați aburiți de băutură, prinseră și ei motivul, murmurându-l nu tocmai „pentru sine”. Sulac se opri, zicând: „Domnilor, eu niciodată nu am cântat în cor”. Efectul fu scontat: colateralii renunțară la contribuția lor melodică. Dar cu adevărat, cu decenii în urmă – nu știu dacă și astăzi – în sălile de concert germane se afla inscripția: Das Mistsingen ist verboten = „Interzis cântatul împreună cu cântărețul!” (Printre altele, în junețile sale fragede, Sulac a cântat în capela corală „Doina”. Însă aceasta nu mai conta: replica a fost excelentă!)

CENUȘĂ PE CREȘTET

 

JURNALUL CA MEMORIE / 1993

DIN JURNAL. IOANID ROMANESCU

 

13.III.2003

Citesc și, pe ici-colo, recitesc Ioanid Romanescu in volumul antologic „Paradis”, apărut acum opt ani la Ed. Eminescu în colecția „Poeți români contemporani”. Se întâmplase cu un an până la plecarea sa... Subliniez-rețin:

„sunt fericit că viața mea/ e o știință de a pierde”;

„dar ceea ce simt pentru voi/ e un lux/ care niciodată nu mi-a lipsit”;

„sunt cel care vă apără de prea multe cuvinte”;

„pentru că astăzi pământul are fii care nu vor să mai meargă-n genunchi pe urmele părinților”;

„chiar și aceste versuri le-am scris mâine/ pentru că mâine e a doua zi//a doua oară nu mai vin pe lume/însă a doua oară voi trăi” –

bineînțeles că aceste versuri spun, sigur că spun și ceva esențial despre felul de a fi, de a crea, de a se dărui al lui Ioanid... Poetul care mi-a publicat prima carte „dincolo”, peste Prut, și căruia îi rămân mereu recunoscător. Un important și irepetabil poet...

 

SE APROPIE PAȘTELE

 

JURNALUL CA MEMORIE

TEME ȘI TEMERI

 

DIN POEMELE MAI RECENTE

DEZNODĂMÂNT

 

EXOTICE

 

Din Yes-Euri

 

SEISME, MUNȚI

 

LA VENEȚIA

 

PLUS-MINUS

 

LA HOTAR

 

DIN COSMOGRAME

 

ZIUA POEZIEI

 

ZIUA FERICIRII E ÎN FIECE ZI. ASTĂZI ÎNSĂ E MONDIALĂ

 

Adrian Neacsu cu Leo Butnaru, emisiunea TVM "Profil", p.1

GENEZA ȘI DREPTUL DE AUTOR

 

EXPOZIȚIA DE LA BIBLIOTECA NAȚIONALĂ A MODOVEI CÂND MAI ERAU CU NOI ALEXE RĂU, VLADIMIR BEȘLEAGFĂ...

 

FAPTE ȘI ETAPE

 

VEȘNICIA A MURIT

 

PIATRA

 

Din strictul necesar

 

DIN REVISTA TINERILOR

 

REGULA GENERALĂ

 

STRICTUL NECESAR

 

ISTORIA (ȘI GEOGRAFIA) LITERATURII ROMÂNE ÎN IMAGINI

 

Hălăduiam cu vederea și memoria prin arhiva cu imagini de demult, dând și de această poză de la Delphi, de pe 23 noiembrie 1994, poză pe care am reușit să o recondiționez oarecât. Sfâșietoare contemplarea ei, printre colegi revăzându-i pe mulți dintre cei urcați de pe Parnas pe pajiștile Câmpiilor Elizee: Octavian Paler, Laurențiu Ulici, Petre Stoica, Marius Tupan, Mihai Sin, Daniel Vighi, Vladimir Beșleagă, Dan Cristea, Mariana Marin, Radu G. Țeposu, Andrei Burac, Ion Miloș, Iustin Panța. Sorin Preda...

Luminoasă fie-le amintirea!

DIN PASIENȚE

 

STRICTUL NECESAR / FLORILEGIU 6

TRUMPitul

 

O INVITAȚIE

 

Leo Butnaru De Ziua Mondială a Scritorilor la TVR Moldova

DIN POEZIA LUMII

 

DESPRE SCRIITORI, DE ZIUA LOR MONDIALĂ, 3 MARTIE

CUVÂNT DE SALUT

 

DIN COSMOGRAME

 

Din Yes-Euri