sâmbătă, 28 iulie 2012

PORUMB ÎN LAPTE


                                                     Pagini de jurnal

7.VIII.1995

Acum, la vremea porumbului în lapte, în timp ce curăţ de pănuşi ştiuleţii pe care îi pun la fiert, memoria afectivă îmi readuce în deplina simţire a întregii fiinţe un miros-flux, un miros special, necunoscut de multă lume; mirosul care mă turmenta atunci, când, copil-elev, în vacanţă, stăteam-munceam în caroseria camionului; când din burlanul, semi-burlanul uriaş al combinei bătea puternic „jetul”, şuvoiul de tulpini de porumb tocate, făcute siloz; fragmente (detalii!) de tulpină, de ştiuleţi în lapte – acel miros de plantă verde hăcuită, în preajma jetului, dar uneori chiar în bătaia acelui flux puternic de siloz, când eşti stropit, de-a dreptul udat de seva tulpinilor, de laptele seminţelor de porumb tânăr. Acel miros de nedescris…
Împrăştiam cu furca, omogen, prin caroserie, tocătura de siloz, având tălpile şi palmele verzi, înmustite, înlăptate, înmiresmate; prin adâncul porilor, trupul de copil, de preadolescent sorbea sevă şi miros de siloz din porumbiştea fragedă, în lapte; în acea sevă – liric şi sentimental vorbind – treceam printr-un re-botez de-a dreptul cosmic.

vineri, 27 iulie 2012

SIBIU, PIAŢA MARE (2011-2012): APROAPE UN DEZASTRU



Astfel se oglinea - veneţian! - în iulie 2011 Piaţa Mare în propriul caldarâm...

...Dar, revăzând Sibiul în iulie anul acesta, am trăit o mare dezamăgire, o tristeţe, o nedumerire: Piaţa Mare era ca şi cum profanată de o aglomerare a automobilelor de cursă, unele destul de deocheate, însoţite de personal tehnic ce se adăpostea în corturi unde erau adunate alandala alte obiecte de tot soiul care, chiar dacă păreau de înaltă probă şi de standard la zi, aminteau totuşi – pardon! – … gunoiul. În centrul unui oraş vechi, fragil, delicat, armonios, să ticseşti atâta tehnică ce deteriorează, ruinează, molcum, dar sigur?! Dar nu a fost barem expoziţie, ci o competiţie, zisă: Raliul de la Sibiu, etapă dublă IRC şi CNR. Etape-oroare! Agresive, supărătoare! Cred că decizia autorităţilor de a băga pe acolo harmăsarii (sau: mârţoagele)-putere ai/ ale vehiculelor de cursă a fost o adevărată inepţie.
Ei bine, spuneam că eu ţin minte Sibiul din iulie 2012. Aceasta era.


Dar iată cum arăta Piaţa Mare care, în iulie 2012, ca şi cum desfiinţată în nobleţe urbană şi atracţie…


       În ce priveşte bieţii porumbei, pe care îi vedeţi în imaginile din iulie 2011, în anul acesta ei stăteau pripăşiţi, speriaţi pe sub cornişele clădirilor din perimetrul frumoasei, minunatei, dar nenorocoasei Pieţe Mari a Sibiului...

marți, 24 iulie 2012

ALTE IMAGINI DE LA "ARTGOTHICA 2012"




Poeţi pe trepte (dar nu ierarhice...)

Casa cu cariatide - locul de mas şi de manifestare al Poeziei

Leo Butnaru, Cornel Ungureanu şi Niu Hereşanu

Poezie, vipie şi forfotă la Sibiu


Vitralii şi Poezie

luni, 23 iulie 2012

DE LA PREMIILE "MIRCEA IVĂNESCU"


"Artgothica" 2012 - cu trofeele pe masă
La tabăra de creaţie "Artgothica", Sibiu 2012, s-a săvârşit unul din importantele ritualuri de omagiere a unui Mare Poet  - Mircea Ivănescu, care se stingea la Sibiu acum un an. "Artgothica" (preşedinte - poetul Călin Sămărghiţan) a instituit premiile ce-i poartă numele - Cartea Anului; Cartea de Debut; Manuscris. Preşedintele juriului a fost Ion Mureşan, membri - Cornel Ungureanu, Ioan Moldovan, Felix Nicolau şi Leo Butnaru. Câştigători - Paul Vinicius pentru volumul "Liniştea de dinaintea liniştii" (Cartea Anului 2011) şi Crista Bilciu (Debut, pentru "Poema desnudata"), precum şi trei debutanţi (nu obligatoriu foarte tineri), manuscrisele cărora vor deveni cărţi, precum prevede valoare premiilor.

Colegi la Tabăra de creaţie "Artgothica" 2012

Doamna Mury şi Ion Mureşan, Leo şi Zinovia Butnaru

miercuri, 18 iulie 2012

ÎNTRE HINGHERI ŞI DEMIURG


Pagini de jurnal cu Paul Mihnea

30.VII.1981

Cei de la USM „uită” să-l felicite (nu să-l mai şi… omagieze!) pe Paul Mihnea cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani. Liviu Damian umblă pe hol, intră prin birouri şi se tot vaietă, caută ieşire din situaţia penibilă.
Explicaţia: principiul „Eu şi acum”, marele egoism, în primul rând a prim-secretarului, chiţibuşăria celor care au ieşit ca vai de ei, de ştie doar Dumnezeu cum, de unde şi cu ce, aburcaţi în scaun, reactualizând proverbul cu ţiganul-fecior avansat în post şi bietul taică-său. Astfel că Mihnea rămâne, precum spune titlul unei cărţi a sale, între – Hingher(i) şi Demiurg.

15.V.1985

Este cunoscut dragul lui Pavel Darie faţă de vorba lentă şi îndelungată.  De unde Mihai Cimpoi deosebeşte două stiluri de conversaţie: lapidar şi lapi-Darie. Iar Aurel Scobioală are un „blestem”: „Îţi doresc să te întâlneşti cu Darie şi acesta să-ţi spună ce i-a povestit Mihnea”. Asta înseamnă durată dimineaţă – seară; s-a dus ziua!

7.II.1986

Paul Mihnea… Ce impresie… că ar avea un creier de zeci de ori mai tânăr decât inima care i se veştezeşte… Bătrâneţea îi constrânge inima, tinereţea îi injectează energie în creier. E bun pentru ceva, pentru multe, însă pentru oamenii „normali” e nefiresc până la înfricoşare.
Ah, simpli truditori ai cărnii… Câte gânduri! Ce amintesc de… amintire şi perspectivă…

28.XII.1992

Ieri, s-a întrunit juriul pentru premiile anului literar. Mai exact spus – premiile anilor literari, deoarece trei din ele au fost decernate pentru cărţile interzise, ghilotinate în vremuri de desfrâu comunist: „Săgeţile” lui P. Cărare, „Temerea de obişnuinţă” a lui M. I. Ciubotaru şi „Descântece în alb şi negru” de D. Matcovschi. 
Alte premii: Paul Mihnea pentru „Coroana de coroane” (de sonete); Zigu Ornea pentru „Viaţa şi opera lui C. Stere”; Petru Dimitriu (diaspora), premiul Opera omnia; premiul special, post-mortem, regretatului şi atât de nedreptăţitului Nicolae Ţurcanu, şi alte două premii.

30.XII.1992

Împreună cu Mihai Cimpoi, intrăm în apartamentul familiei Paul Mihnea. Ambii bătrâni, poetul şi soţia, se dovediră a fi în coridoraşul strâmt şi, cu câteva momente de-a apăsa noi pe butonul soneriei, din interior prinseră a scrâşni mecanismul yalei. E de presupus că eram aşteptaţi, stăpânii fiind preîntâmpinaţi, probabil, de cineva.
Prima impresie?... Eu am mai fost la dl Mihnea acum vreo 8-9 ani, când se aprinsese între noi un strop de polemică referitoare la traducerea poeziei lui Verlaine, pe care o dăduse Mihnea la lumină.  De atunci, în raport cu prezentul, au înaintat mult în vârstă şi soţii, şi apartamentul lor căruia nu i se poate acorda o îngrijire corespunzătoare.

marți, 17 iulie 2012

DIN NOSTALGIILE UNUI FOST PRACTICANT AL DESENULUI


Din vreme în vreme, dar tot mai rar, din păcate, revin la pasiunea mea de copil, de adolescent - să desenez ceva, să las pe hârtie câteva contururi grafice. Nimic mai mult. Nu este exclus ca îndărătul lor să jinduiască o carieră neîmplinită, de pictor. Dar cred că scrisul a fost darul de bază al destinului. Oricum, uneori mai revin la creion (chiar şi la cel electronic), la peniţă, scoţând din adânci nostalgii umbre. De data aceasta, e cea de pe fila care ar putea fi intitulată "Pisoiul şi revista (Contrafort)", dar fără aluzie la zisa populară: a pricepe ca pisica în calendar. Şi nici Behemotul din "Maestrul şi Margareta" nu seamănă a fi acest poisoi niţel alintat, dar prietenos.


luni, 16 iulie 2012

ÎN AŞTEPTAREA UNEI CĂRŢI NOI


Editura "Lumina", 2012
Coperta  - Vitalie Pogolşa
         
ŞI TU, ÎN AMBUTEIAJ

În acest oraş – derutat nervos – … ba
nu – în această lume necăjicioasă
dezorientat-buimacă este
imposibil să nu se pomenească în ambuteiaje
şi cneazul Mâşkin –
pe
la toate răscrucile supraaglomerate
prost semaforizate
cneazul dedublat-multiplicat la
infinit
blocat blocat blocat…

(blocat
Mâşkin – nume care
în traducere înseamnă Aşoarecelui ca
Agafiţei Aioanei Aluigheorghe…; Mâşkin în-
tr-o cursă de şoareci – acest ambuteiaj
antivoiaj…)

Prin urmare
fără mişcare
Mâşkin dedublat-multiplicat e
prins în ambuteiaj la
toate intersecţiile
vreme (pierdută) în care
cei din jur claxonează injurios
strigând huiduind:

„Idiotul!” 

Ei şi ce dacă Mâşkin sau
autorul său e/ sunt
dintr-un alt secol
dintr-un alt roman în care
încă nu se ştia de ambuteiaje ca
predestinată mortificare?

Ei şi ce dacă Mâşkin-cneazul
e fără maşină
în mijlocul acestui ambuteiaj global
infernal
neomenos?

…sensul ambuteiajului e unul
cu mult mai serios
mai fioros
şi trans-secular
ca transă
şi lipsă de şansă
pentru omul de rând
sau pentru Noul Hristos
sau pentru
bietul Dostoievski
sau Gogol
ambii pomeniţi în ambuteiaje de suflete
vii
sau
suflete moarte
din carte proprie scrisă anume
de Dostoievski
sau de Gogol
în lumea-ambuteiaj 
în lumea-rotocol
în care
şi tu
ai impresia (precum cneazul poreclit
Aşoarecelui) că
stând în mijlocul ambuteiajului
de suflete
sângele îţi arde ca o torţă
până este din nou adunat
într-un roman
într-un poem sau
mai sigur
într-o cămaşă de forţă ce
fusese probată pe
Mâşkin…

25 / 27.XI.2010