 |
| Victor Lupan, Leo Butnaru, Paul Goma, Em. Galaicu-Păun, septembrie 1996, Franţa
Paul GOMA:
MI-A CĂZUT CARTEA DE ISTORIE
ÎN CAP ÎNCĂ DE CÂND ERAM DE CINCI ANI
În dimineaţa de 17 septembrie a.c. (1996), peste o sută de călători umplură
avionul Agenţiei „Air Moldova”, avion care, de obicei, poartă spre Franţa şi
înapoi cam 8-10, cel mult 15 călători, în fiecare zi de marţi a săptămânii.
Benefica şi, consider, reciproc rentabila excepţie, s-a datorat Festivalului
Est-Vest, care anul curent a fost consacrat integral Republicii Moldova şi care
s-a desfăşurat în oraşul Die din departamentul Drôme. În cadrul acestei
manifestări cu caracter complex, între 17-29 septembrie participanţii -
amfitrionii şi oaspeţii - şi-au derulat un periplu emotiv şi cognitiv între
arta populară, artizanat, artele scenice, arta vieţuirii şi convieţuirii într-o
Europă aflată în plină schimbare, sperăm - spre bine.
Fiecare a parcurs respectivul traseu în felul său. Subsemnatul, în
calitatea sa de invitat la al 4-lea Salon de Carte din Europa Centrală şi
Orientală, care s-a ţinut în cadrul Festivalului diez (ce rezonanţă muzicală:
diez!), şi încă în inevitabila sa postură de reporter fidel, a avut ocazia să
întâlnească mai multe personalităţi, una dintre care a fost remarcabilul
scriitor şi om de curaj Paul Goma, care este protagonistul dialogului ce
urmează.
L.B.
Leo Butnaru: – Stimate domnule Paul Goma, aţi
trecut prin realităţi extrem de dure, antiumane. Le-aţi redat în mai toate
cărţile pe care le-aţi scris. Să sperăm că acele nenorociri sunt ireversibile.
Dar oare nu vă gândiţi că, peste un anumit timp, avatarurile respective ar
putea fi luate, de cei mai tineri, drept fabulaţii, drept nişte legende, nişte
basme înfricoşătoare?
Paul Goma:– Ca să fiu
sincer, puţin îmi pasă ce o să creadă cititorii despre faptul că sunt adevărate
sau neadevărate faptele pe care le narez. Asta e la latitudinea fiecărui
cititor. Eu am povestit. Într-adevăr, fiindcă eu ca prozator sunt un
povestitor. Eu nu sunt un textualist. Eu detest jocul de-a textul, considerând
că romanul este povestirea unei istorii. Şi dacă cumva vreun cititor cândva va
pune la îndoială veridicitatea faptelor, împrejurărilor narate de mine, e treaba lui. Eu m-am
străduit să fac adevăruri credibile, pentru că în prozele mele e o mare parte
de adevăr, de istorie adevărată. Adică chiar aşa s-a întâmplat. Dar mai este o parte
care ar fi putut să se întâmple. Ei, aicea, în această „ar fi putut să se
întâmple”, este sau nu este îndemânarea povestitorului, pentru că e foarte uşor
să fotografiezi cu cuvinte o întâmplare. Dar aceasta nu dă decât o fotografie.
În acelaşi timp e foarte uşor, mai ales pentru scriitorii români - vorbesc de
scriitorii români de
– Rămâneţi fidel
binecunoscutului dvs. stil acut polemic cu confraţii din ţară.
–
Eu nu sunt terorist dictator în sensul că pretind de la toată lumea să scrie
cum scriu eu. Doamne fereşte, ar fi şi plicticos. Dar pretind ca scriitorul să
fie aşa cum cred ruşii că trebuie să fie scriitorul şi nu cum cred românii că
trebuie să fie un scriitor. Ruşii cred încă de la decabrişti că scriitorii
trebuie să fie purtătorii de cuvânt - poate că e un termen uzat - despre ceea
ce oamenii care n-au voce, n-au glas, n-au putere să se exprime nu pot s-o
facă. Scriitorul s-o facă în numele lor. Bineînţeles, nu doar prin acţiuni
politice şi manifeste morale, ci şi prin opere literare. Asta au făcut-o marii
ruşi de când se ştiu şi de asta sunt foarte mari, orice ar crede unii români
de-ai noştri. Şi de aceasta unii dintr-ai noştri nu părăsesc această
meschinărie, nimicnicie aproape, pentru că ei cred că pot să facă artă în aer,
în stare de levitaţie, de imponderabilitate.
– Unii chiar pedalează pe
noţiunea de levitaţie în textele lor, crezând că aceasta este o chestiune
foarte modernă şi la modă.
–
Nu, acolo au fost sinceri. Au simţit starea în care de fapt se aflau ei.
– Neaflându-se, încerc să
adaug.
–
Dar să-i lăsăm deoparte. O să revenim, o să revenim.
– Sigur.
–
Deci din punctul de vedere al faptelor brute (eu am spus-o de mai multe ori şi
acuma nu fac decât să repet) mie mi-a căzut cartea de istorie în cap. Încă e
când eram de cinci ani. Din 1940. Ce să fac? Aşa s-a întâmplat. Ca refugiat
basarabean în România, care era şi ţara mea, dar în care am fost primit ca un
străin, ca celălalt - „Tu de unde eşti, măi? Tu nu eşti de-al nostru”.
|
joi, 10 octombrie 2013
UN DIALOG CU PAUL GOMA (1996)
miercuri, 9 octombrie 2013
DEMONII - sau - POSEDAŢII?
Primesc de la colegul Ion Fercu
din Bacău:
„Buna ziua, seara, dimineaţa...
Va deranjez în încercarea
de a afla rezolvarea dilemei: cum traducem în limba română: POSEDAŢII
sau DEMONII?
Prozatorul Radu Mares, unul dintre laureaţii din acest an
ai Colocviilor revistei ATENEU, a remarcat că a descoperit în revista
faptul că eu, în eseurile despre Dostoievski, prefer să vorbesc despre
POSADAŢII, nu despre DEMONII. Domnia sa preferă traducerea POSEDAŢII. Sincer,
eu am folosit arareori titlul POSEDAŢII , doar în anumite contexte, dar
am o... atracţie către aceasta traducere...
Dacă aveţi timp, mi-aţi putea preciza care este
punctul Dumneavoastră de vedere? Nu cred că există o altă Voce mai
autorizată decât Dumneavoastră, în spaţiul limbii române, pentru a aborda
aceasta problematică.
Cu preţuire şi multumiri”.
* * *
Ce ar fi de răspuns?... Traducerea titlurilor reprezintă
o eternă... pluri-lemă (nu doar di-lemă). Spre exemplu, ceea ce în româneşte
este dat ca „Azilul de noapte”, celebră piesă a lui Gorki, în ruseşte e „Na
dne”, adică, literalmente, „La fund”. La fundul societăţii, vieţii, mizeriei umane
etc. Parcă şi în româneşte ar trebui să fie o traducere mai.... adecvată, mai
„exactă”, dar iată că nu avem decât „Azilul de noapte” care, pentru cel care nu
cunoaşte piesa, nu limpezeşte mare lucru despre ce se spune în opera
propriu-zisă. E o foarte mare „inexactitate”, aproximare şi cu „De veghe în
lanul de secară” al lui Salinger, care nu redă în nuanţe semantice originalul.
Şi s-ar putea aduce atâtea alte exemple. Până şi titlul romanului „Voina i mir”
– „Război şi pace” al lui Tolstoi poate fi supus reinterpretărilor, dat fiind că,
în ruseşte, „mir” înseamnă nu doar „pace”, ci şi „lume”. Parcă nu ar fi un
titlu posibil... „Războiul şi lumea”?... (Pentru că în conflagraţiile descrise în roman sunt încleştate mai multe ţări.)
În ce priveşte titlul lui Dostoievski: în ruseşte el vine
de la „bes” care, în mitologia slavonă, însemnă: duh rău, demon. În
mitologia populară s-a mers în atingere cu tradiţia livrescă bisericească,
legată de credinţa în diavol, draci. Chiar dacă în mitologia populară „bes” –
„demonul” e un personaj diferit de drac sau diavol în spiritul tradiţiei
cărturăreşti. Cred că traducătorul român a preferat varianta „Demonii”, pentru
că ea e una mai „directă”, pe când posedaţii au nevoie de „descifrări” sinonimice.
Plus tragerea noastră cu ochiul şi cu urechea spre francezi, care au tradus Les Démons (însă admit şi Les Possédés). Prin
urmare, colegul Radu Mareş are dreptul la proprie opţiune, care nu merge în
contradicţie cu sensul de bază al rusescului „Besî”, doar că „Posedaţii” e o
variantă oarecum mai... stratificată sub aspect semantic, de sinonimie.
marți, 8 octombrie 2013
ALEGEREA PREŞEDINTELUI USR
Criticul literar Nicolae Manolescu a fost reales luni în funcţia de preşedinte al Uniunii
Scriitorilor din România. În urma numărării voturilor din cele 20 de filiale
USR, Nicolae Manolescu a fost ales pentru functia de preşedintele cu 705
voturi, în timp ce contracandidatul său, Dan Mircea Cipariu, a obţinut 196 de
voturi, 37 de voturi fiind anulate. Nicolae Manolescu şi-a
păstrat echipa de până acum, respectiv: Prim-vicepreşedinte – Varujan
Vosganian, Vicepreşedinte – Gabriel Chifu.
 |
| Numărătoarea voturilor |
vineri, 4 octombrie 2013
JURNAL
28.I.1992
Ieri, vine pe la redacţie pictorul Andrei Sârbu:
îi dau invitaţia pentru o expoziţie la
Cluj – el, Negură, Jereghi şi Zbârnea. Simt că aceasta e o
mare surpriză pentru el, împreună cu câteva exemplare din nr. 10/ 1991 al
excelentei reviste „Steaua”, în care, europeneşte sută la sută, este
inserată, prin aplicaţie la pagină, prin
încleiere, o reproducere a lucrării sale „Butucenii”. E drept că sumar, Sârbu e dat… peste un număr, în
11, însă, la pag. 33, lucrarea sa e atribuită lui … Van Gogh! Confuzie
măgulitoare…
Vorbim cu Andrei şi despre colecţia „Poezii de
duminică” – pe coperta tuturor plachetelor va fi reprodusă câte o lucrare de-a
sa. Generosul pictor-amic îmi promite să-mi dăruiască un tablou. Deja sunt
curios… Şi nerăbdător… Şi chiar prind a căuta loc în pinacoteca noastră…
joi, 3 octombrie 2013
O CARTE DE POEME APĂRUTĂ LA PARIS
Am primit cartea de poezie apărută la Paris graţie poeţilor şi traducătorilor Linda Bastinde, Elisabeta Bogăţan şi George Astaloş, cărora le exprim recunoştinţa mea îndatorată.
Auteur de plus de 60 volumes de poésie/
prose/ essais et de traductions ● Ses livres ont été publiés dans des maisons
d'éditions de Kichenev/ Bucarest/ Iassy/ Cluj/ Alba Iulia/ Timisoara/ Madrid/
Moscou ● Sa poésie figure dans plusieurs anthologies prestigieuses ● Sa poésie
a été incluse dans l'ouvrage anthologique conçu par Laurentiu Ulici:
"Mille et une poésies roumaines" ● Traduit en albanais, arménien,
bulgare, anglais, français, allemand, letton, macédonien, russe, serbe, slovaque, espagnol, suédois,
ukrainien, hongrois ● À son tour, il a traduit de la littérature
russe et ukrainienne (surtout celle de l’avant-garde).
miercuri, 2 octombrie 2013
UN ROMAN PE NET - "PARANOIA"
Leo BUTNARU: ALTUL, ACELAŞI (ANTOLOGIE), 2003
ŞLEFUITORUL DE LENTILE (2005)
http://www.scribd.com/doc/170014796/Butnaru-Leo-Slefuitorul-de-LentilePOEME DIN SECOLELE XX – XXI
(antologie)
INTERVIURI DIN SECOLELE XX – XXI
(antologie)
Eduard Proseţki: Paranoia
(roman) / Trad. de Leo Butnaru
Alte cărţi pe internet
MANIFESTELE
AVANGARDEI RUSE (antologie)
https://monoskop.org/images/b/b8/Butnaru_Leo_ed_Manifestele_avangardei_ruse.pdf
ÎN
AMBUTEIAJ & PARTIŢIUNI NABOKOV
DRUMUL
CU ŞI FĂRĂ HIEROGLIFE.
Jurnale (Yes-eu) de călătorie, 1989–2011
TRADUCERI DIN POEZIA
UNIVERSALĂ.
LITERATURA
DIN BASARABIA, SECOLUL XX
(antologie)
TRADUCERI DIN SECOLELE XX – XXI
ПЕСЧИНКА - ЖЕМЧУЖИНА – ПУСТЫНЯ (poeme
în limba rusă)
Leo BUTNARU: BIOBIBLIOGRAFIE (2005)
http://old.hasdeu.md/transilvania/bibliografii/leo_butnaru_2.pdf
Leo BUTNARU: BIBLIOGRAFIE 3 (2005-2015)
https://ru.scribd.com/doc/309840975/Biobliografie-Leo-Butnaru
Leo BUTNARU: BIBLIOGRAFIE 3 (2005-2015)
https://ru.scribd.com/doc/309840975/Biobliografie-Leo-Butnaru
Evgheni Stepanov: Istoriograf mie însumi/ Traducere de Leo Butnaru
luni, 30 septembrie 2013
ANTOLOGIE PE INTERNET
http://fr.scribd.com/doc/63523842/Butnaru-Leo-Altul
Alte cărţi pe internet
ŞLEFUITORUL DE LENTILE (2005)
POEME DIN SECOLELE XX – XXI
(antologie)
INTERVIURI DIN SECOLELE XX – XXI
(antologie)
MANIFESTELE
AVANGARDEI RUSE (antologie)
ÎN
AMBUTEIAJ & PARTIŢIUNI NABOKOV
DRUMUL
CU ŞI FĂRĂ HIEROGLIFE.
Jurnale (Yes-eu) de călătorie, 1989–2011
TRADUCERI DIN POEZIA
UNIVERSALĂ.
LITERATURA
DIN BASARABIA, SECOLUL XX
(antologie)
TRADUCERI DIN SECOLELE XX – XXI
ПЕСЧИНКА - ЖЕМЧУЖИНА – ПУСТЫНЯ (poeme
în limba rusă)
Leo BUTNARU: BIOBIBLIOGRAFIE (2005)
Evgheni Stepanov: Istoriograf mie însumi/ Traducere de Leo Butnaru
Abonați-vă la:
Postări (Atom)