vineri, 2 iunie 2023

BIROCRAȚIE, LAȘITATE, INDIFERENȚĂ, SABOTAJ?...

 


În iunie 1940, apoi în vara anului 1944, de cum au intrat între Nistru și Prut, cotropitorii ruso-sovietici au lichidat de pe fața pământului inscripțiile românești, peste noapte sau în câteva zile. Au distrus monumente, aruncându-le în aer. Au arestat și executat militanți ai spiritul nostru național.
Ei bine, pentru ca să vă dați seama de „promptitudinea, urgența, operativitate, neamânarea” (ziceți-i cum vreți) birocraților prezentului nostru nu fac decât să reproduc aici un răspuns referitor la o mizerabilă placă de la intrarea în sediul CFM (Chișinău). (Le scriam în august 2022, mirat că, până la acea vreme, „noul” minister al culturii nu rezolvase problema; trecuse suficient timp de la întronarea sa, nu?) Ministrul mi-a răspuns ce vedeți aici. Însă realitatea e că, din august 2022 încoace, ca și până atunci, placa respectivă se află bine mersi la locul vechi. Dar de cât timp aveți nevoie, domnilor? În caz contrar, miroase nu doar a birocrație, ci și a indiferență în amestec cu sabotajul. A lipsă de patriotism, dacă vreți.


vineri, 26 mai 2023

DIN POEZIA FRANCEZĂ CONTEMPORANĂ

Din poezia lumii

Georges PEREC

(1936 – 1982)

 

S-a născut la Paris într-o familie de evrei imigranți din Polonia. Botezat. Cunoscut în special prin romanul „Lucrurile” (Premiul Renaudot, 1965). În anul 2017 opera sa a intrat în celebra colecție „La Pléiade”. Din cărțile sale reținem: O mică bicicletă cu ghidon cromat (1966), Omul care doarme (1967), Dispariția (1969), Magazinul sumbru (1973), Ulcerații (1974), Eternitatea (1981).

 

În traducerea lui Leo BUTNARU

 

Eternitate
 
Venirea imperceptibilului
convexitatea ochiului
– prin care aflăm că pământul e rotund –
eternitatea e circulară
însă plată
 
perna e (montană) eroziune
covorul vălurat
nu mai există ruptură
în spațiu sau în mine
: lumea înainte de a nu se
plisa, ondularea ierbii
între est și vest
Pe o linie imaginară va rula
această legănare oblică
 
știm că apele
s-ar despărți de ar exista
ceva apă
însă există doar
această sete de pliere
 
siluetele se suprapun
de-a lungul pârghiilor fictive
nemișcate în mișcarea lor
 
fiecare moment e persistență și memorie
 
orizontul în proprie absență
nu e decât ezitare tocită
prefigurarea tremurândă
a țarcului
unde se ascunde catastrofa
 
 
Nunta lui Kmar Bendana și Noureddine Mechi
 
1
 
Doamna mea de chihlimbar nestemat
Armada ancoră pe căile Madeirei
Arbore de abanos
Cotituri de marmură
An de an găsindu-mă gata să mă predau
 
2
 
Râsetul de neimaginat al Didonei sau al lui Enea
Miros de dună
Nor de aur
Amor inundat cu ultim duș
Nu spune nimic
Plapumă de calico tricotată
Regina și regele au făcut ei ceva...
 
3
 
Urcă-te pe gâscanul meu abandonat
Nomad al lumii mele de umbre
Spune-mi pe nume
Salvatorul meu
Sufletul meu
 
4
 
Dă-mi acel ropot
ecoul drumului
de unde începe această spunere
Inima mea arzând deranjează neagra cenușă
Glasul aspru al unui corn de aur
Iluzie de crom sau de argint viu
O necunoscută despuiere de dulceață
Este a mea, ca și propriu-mi tremur