DIN POEZIA FRANCEZĂ CONTEMPORANĂ

Din poezia lumii

Georges PEREC

(1936 – 1982)

 

S-a născut la Paris într-o familie de evrei imigranți din Polonia. Botezat. Cunoscut în special prin romanul „Lucrurile” (Premiul Renaudot, 1965). În anul 2017 opera sa a intrat în celebra colecție „La Pléiade”. Din cărțile sale reținem: O mică bicicletă cu ghidon cromat (1966), Omul care doarme (1967), Dispariția (1969), Magazinul sumbru (1973), Ulcerații (1974), Eternitatea (1981).

 

În traducerea lui Leo BUTNARU

 

Eternitate
 
Venirea imperceptibilului
convexitatea ochiului
– prin care aflăm că pământul e rotund –
eternitatea e circulară
însă plată
 
perna e (montană) eroziune
covorul vălurat
nu mai există ruptură
în spațiu sau în mine
: lumea înainte de a nu se
plisa, ondularea ierbii
între est și vest
Pe o linie imaginară va rula
această legănare oblică
 
știm că apele
s-ar despărți de ar exista
ceva apă
însă există doar
această sete de pliere
 
siluetele se suprapun
de-a lungul pârghiilor fictive
nemișcate în mișcarea lor
 
fiecare moment e persistență și memorie
 
orizontul în proprie absență
nu e decât ezitare tocită
prefigurarea tremurândă
a țarcului
unde se ascunde catastrofa
 
 
Nunta lui Kmar Bendana și Noureddine Mechi
 
1
 
Doamna mea de chihlimbar nestemat
Armada ancoră pe căile Madeirei
Arbore de abanos
Cotituri de marmură
An de an găsindu-mă gata să mă predau
 
2
 
Râsetul de neimaginat al Didonei sau al lui Enea
Miros de dună
Nor de aur
Amor inundat cu ultim duș
Nu spune nimic
Plapumă de calico tricotată
Regina și regele au făcut ei ceva...
 
3
 
Urcă-te pe gâscanul meu abandonat
Nomad al lumii mele de umbre
Spune-mi pe nume
Salvatorul meu
Sufletul meu
 
4
 
Dă-mi acel ropot
ecoul drumului
de unde începe această spunere
Inima mea arzând deranjează neagra cenușă
Glasul aspru al unui corn de aur
Iluzie de crom sau de argint viu
O necunoscută despuiere de dulceață
Este a mea, ca și propriu-mi tremur
 
5
 
Dragostea mea sorțul meu de aur
frumoasă spulberătoare a ceții mele
fermecătoare hoață a norilor mei
nod ce mă prinde de casa mea
legătură la ochi pe care au brodat-o zorii
 
6
 
Cerneala neagra
determină acest cifru încă sumar
memoria nevătămată a lumii
O stâncă, menhir, hambar
Chimia adormită a unei gigantice platforme petroliere
Aborigen indian, orhidee chineză
Comodă din lemn de cedru,
Miros de ceară de albine, scoarță, chimion
 
7
 
Admiră-te în oglinda mea
Mireasa mea înflorită în zori
Regina mea, Diana mea, ursoaica mea de aur,
Un ram de arum își răspândește parfumul
râzând peste nimicuri
peste o firimitură,
peste o panglică subțire
peste o scaldă la plajă
peste cineva care cânta în ritm de darabană
Destul de iubitor pentru a muri
 
8
 
Timpuri antice
Înrădăcinate în inima acestei lumi moderne
Nuntă
ca apa dulce
ca cercul rotund
o bucată de cretă
o piață în Manciuria
teracotă pe hol
parfum de coriandru
ritmuri de acordeon
 
9
 
Prietena mea, inima mea,
Dă-mi memoria de fier
A lumii acesteia curbate ca o lăcustă
O memorie blindată
Cu amintirea propriei mele rue du caire
Cu amintirea piratului
Cu mâna matrozului cerber
La marginea unei mări de carbon
 
10
 
Fericire dedicată împăcării mele de amiază
în marmura locuinței
în șoaptele gurii mele
Umbra fierbinte a diademei mele
Un radio pârâie baladă de dragoste
zbor de muscă
Babouche într-un colț al camerei
câinele latră
Duminică, pe Rue du Maroc
Duminică
 
 
Spre o altă locuință
 
Părăsiți apartamentul. Golirea spațiului. Plecați.
Cedarea locului. Debarasarea dușumelelor.
Inventariere ordonare clasare sortare
Evacuare renunțare oarece scos de vânzare
Aruncare
Ardere
Demontare desigilare deșurubare desprindere
Descleiere debranșare detașare tăiere presare
Îndoire împăturire retezare rulare
Împachetare ambalare legare înnodare adunare
Îngrămădire acoperire protejare înfășurare
Închidere desprindere înșfăcare aburcare tăbârcire
Măturare
Pocnet de yală
Plecare.
 
 
Epitalam pentru Sophie Binet și Michel Dominault
 
În această frumoasă sâmbătă de mai
Sophie se mărită cu Michel
iar Michel se însoară cu Sophie
 
S-au căsătorit
și acum sunt împreună
ca Aucassin cu Nicolette
ca prăjitura cu mierea
ca mâna cu pianul
masa cu scaunul
supa cu cratița
linul cu cârligul
știința cu îndoială
stiloul cu desenul
porumbelul cu meiul
spitalul cu liniștea
lumânare cu termoforul de pat
ceaiul de mușețel cu madlena
și chiar cușcușul cu mazărea
 
E o dimineață delicioasă
soarele luminează peisajul rural
albinele adună miere
un fluture se așază delicat pe o mimoză
oile zbiară
în depărtare sună clopotele
totul e calm și liniștit
Chiar la capătul micului crâng începe vasta planetă
lacurile oceanele stepele sale
dealurile câmpiile oazele
dunele de nisip
palatele muzeele insulele porturile sale
automobilele minunate strălucind în ploaie
cei din armata salvării în halate albe
cântând colinde în ajunul Crăciunului
vrednicii participanți la conferința despre tabac
cam derutați pe Piața Sfântului Supliciu
căpitanii mustăcioși mirosind a paciuli și liliac
campionii tenismeni îmbrățișându-se frenetic la sfârșit de meci
indienii cu calumetul lor așezați pe un totem din lemn de santal
alpiniștii ce atacă vârful Popocatapetl
canoiștii dornici de a vâsli pe Mississippi
anabaptiștii dând din cap cu răutate în timp ce discută Biblia
micile femei din insula Bali dansând pe plantații de cacao
în arhaice săli de ceai filosofii cu chipiuri discutând aprins
                                                             ideile lui Condillac
fete în costum de baie călărind elefanți docili
londonezii impasibili ce propun o partidă de cărți fără atu
 
Iar aici cerul e albastru
Să uităm de greutățile lumii
o pasăre cântă chiar în vârful casei
pisici și câini se răsucesc lângă șemineu unde
un buștean imens arde alene
se aude ticăitul ceasului
 
Acest mic poem
unde s-au folosit doar cuvinte simple
precum margaretă și mătură
sau sos de pasăre și smântână
ori croasant și nonșalanță
și nu cuvinte precum palimpsest, uraninit,
cumulonimbus, decalcomanie, stetoscop,
machicolare sau anticonstituțional
deci acest mic poem a fost compus special
cu ocazia acestei nunți
 
Să le urăm Sophiei și lui Michel
ani mulți de bucurie ca și cei
o mie de ani trecuți în care Philemon și Baucis
în fiece lună Mai renasc în lume –
             ea ca iedera, el ca stejarul
 
 
Versuri citite la nunta lui Alix-Cléo Blanchette și Jacques Roubaud
 
Alix-Cléo se mărită cu Jacques
iar Jacques se însoară cu Alix-Cléo
Aceasta e o coincidență norocoasă
astfel că de azi înainte
ambii sunt aliați și legați împreună
ca păsărea cu ramul
Aucassincu cu Nicollette
masa cu scaunul
știința cu îndoiala
pustiul cu oaza
teiul cu stejarul
cerneala cu povestea
ziua cu noaptea
uitarea cu vestigiul
albina cu arțarul
E o zi minunată de iunie
soarele strălucește peste Ile de la Cité
la radioul cu tranzistori buchiniștii de la tarabe
ascultă Sonatele Rozariului de Heinrich Biber
turistul extenuat urcă treptele Sacré-Coeur
pe strada de la Huchette olandezi în blugi albaștri
cântă din banjo și cimpoi
Întreaga lume se adună în jurul nostru
cu oceanele sale insondabile
lacurile, stepele, cursurile de apă,
dealurile și înghețurile veșnice
dunele de nisip, comorile tainice, insulele, porturile
„aurul negru” și „cărbunele alb”
bauxitele și terenurile arabile rare
bazilicile, castelele bântuite de fantome, ruinele sale
La lumina lămpilor cu ulei
Salvatorii în trenciuri de ploaie roz-pastelate
cântând colinde în ajun de Crăciun
coloniștii retrași în conferința despre tabac
din Rue Saint-Louis-en-l'Ile petrecăreții care moțăie
ieșind din cluburile de noapte învechite
cazacii cu ochii înguști ce mai vâslesc azi pe Enisei
în canoe din scoarță de mesteacăn
excursioniști în berete luând cu asalt Aerostatul de Alsacia
austerii janseniști recitând Vechiul Testament
balerinele de circ stând pe caii lor ascultători
argumentele lui D. Litt despre
expresiile iudeo-creștine în textele lui Hölderlin
femeile irlandeze obeze cumpărând cutii de bere
și murături drept delicatese de Bronx
Aici cerul e albastru sau în curând va fi
Să uităm de inconveniențele vârstei, de tornade și ceață
Să ascultăm cântând păsările
pisicile torcând în bibliotecă alături de Dicționarul Bescherelle
cotidiene sunete liniștite
bătăile inimii
Aceste versuri ocazionale care nu invocă balustrade violete
corali scufundați în adâncuri de ape
telemeaua
văcuțele domnului
lăcustele subterane
sau Constituția din o mie opt sute patruzeci și opt
ce ar fi fost scrisă tocmai pentru ceremonia prezentei căsătorii
Să-i felicităm pe Alix-Cléo și Jacques
urându-le ani mulți de bucurie și fericire
Să-i felicităm
iar dinspre est
și dinspre sud să salutăm tinerețea lor
Fie ca maturitatea albastră-turcoaz să-i salute
iar spre vest să-i salute spațiul auriu al neantului
ce nu poate fi conceput sau numit
iar spre nord să-i salute albele acopereminte ale Învierii
din miază-zi Crucea de Sud să-i salute
îndemnând și Luceafărul de seară să-i salute
precum o face și orișicare constelație, nebuloasă
și fie ca la revărsat de zori
ea să-și încheie celesta orbită
călătoria-i deplină în jurul pământului și a cerului