CHESTIONAR AL REVISTEI „ORIZONT”

 

OMAGIU UNUI COLEG ȘI PRIETEN DRAG

 

DACĂ VĂ INTERESEAZĂ AVANGARDA CA FENOMENOLOGIE

100 DE ANI DE TRADUCERE ARTISTICĂ ÎNTRE PRUT ȘI NISTRU

DESCĂRCAȚI ÎN FORMAT PDF

 

PROPUN 3 CĂRȚI, PE CARE LE PUTEȚI DESCĂRCA DIN INTERNET:

                                 Poezie, Eseu, Interviuri

https://www.scribd.com/document/681266154/Leo-Butnaru-A-fi-sau-a-nu-fi-acesta-e-r%C4%83spunsul-Alte-interviuri-din-secolele-XX-XXXI-2018

https://www.scribd.com/document/681266629/Leo-Butnaru-Cota-de-Aten%C8%9Bie-Antologie-Poeme

https://www.scribd.com/document/681267203/Leo-Butnaru-Vederea-dinspre-al%C8%9Bii-vedere-spre-al%C8%9Bii-Yes-Euri-2000

UN MARE PICTOR, BUN POET AVANGARDIST

 

DILEME ȘI EXTREME / Poeme

 

Nu ar fi existat
 

                   C’est un jeu un jeu très grave
                    Où le vaincu est toujours le plus brave.
                      Robert Desnos     

Învinșii de până la noi

răpușii din(tre) noi
sunt cei cărora destinul
nu le-a mai acordat ceva eternitate
sau ceva viață
ori măcar o singură clipă în care
inevitabil ar fi devenit eroi;
 
însă ar fi fost ucigător de greu
imposibil de viețuit într-o
deplină lume de genii
omenire otova de eroi (și
corect politicește precizând – de eroine)
din(tre) ei
din(tre) noi
din(tre) cei de mâine  – o astfel de lume
nu ar exista nici măcar o clipă
de atâta eternitate
și aprigă, necurmată vitejie
până la nebunie care
ar fi dus-o la moarte
ar fi dus-o la pieire
concomitent – din fericire
și din păcate
 
din păcate și
din fericire...
 
Dileme și extreme
 
Dumnezeu întrebându-se... (Doar el
Dumnezeu
se poate întreba pe El Însuși
nimeni altcineva fiind autorizat
să-i adreseze vreo întrebare);
deci Dumnezeu întrebându-se
ce crede El Însuși despre hoteluri
în genere
sau concret despre oricare hotel
în fine a înclinat spre concluzia (pe care
Sie Însuși Și-a spus-o ca mare secret)
că unitățile hoteliere
Îl cam dau în dileme
una din aceste dihotomice extreme
(e drept, cam dură)
înclinând spre gând că ar fi vorba totuși
de Sodoma și Gomora
în miniatură...
 
Însă și ele de asemenea
până la o vreme...
                              Iar
până la acel soroc
rămâne pe vechi ce ține de tainele omului
de secretele lumii – unele mai strânse
altele mai relaxate;
unele ca luciul de antracit
cu mulțime de fețe, – te gândești
văzând cum arată vreun mușteriu
care intră în hotel cu aerul
că ar reintra în tinerețe...