YES-EURI

 

POEME PRIN ANI

 

EUROVISION? – ACUM TREI ANI, ÎN 2022, CA ȘI AZI, ÎN 2025

FILE DE JURNAL / 15.V.2022

Cât despre concursul Eurovision, îl las pe Dinu Adam să... aibă dreptate:
„puteți să mă înjurați, dar mă uit la Eurovision – din vicioasă curiozitate. satisfăcută în bună măsură, adică mi se confirmă că n-am nici un motiv să înțeleg de ce țin nefericiții ăștia să reprezinte niște țări, cînd - de fapt - nu reprezintă nimic altceva decît niște curente suspect muzicale (asta pentru că-s unii care n-au aflat că trebuie să cînte, așa că se resemnează să danseze).
cel mai tare mă nedumerește de ce nu cîntă în limba lor - pînă și germanul a cîntat în engleză!
(frate, cîntă acum englezul; de ce n-o cînta în germană nu înțeleg.)
din ce-am ascultat pînă acum (că nu le-am apucat pe toate), fără a stabili vreo ierarhie, singurele piese ce meritau acceptate în concurs sînt din Islanda, Lituania și Moldova.
mai sînt cîteva, dar, deocamdată, norvegianca ce-a reprezentat Grecia, cîntînd în engleză, mi s-a părut o sinceră aberație.
    Le: adaug și Serbia”.
    În ce privește cele două state românești, de data aceasta frățietatea nu a mai funcționat. Juriul de la București, profesionist și bine intenționat, a fost pe potriva celui din Chișinău (sau invers...), operând cu... Zero pentru melodia din stânga Prutului. Adică, și cea din dreapta tot de zero puncte „s-a învrednicit”. O reciprocitate profesionistă, interN-Națională! Iar ucrainenii pur și simplu au ignorat vecinii care le-au acordat punctaj maxim. Tot cu Zero operând. Adică, monșer, nu aștepta milă de la cel miluit.
    O melodie include și savoarea limbii în care e cântată. Iar savoarea ține și ea de valoare. Pe când maimuțăreala englezească de la Eurovision, cam generalizată, sărăcește, urâțește, depersonalizează multe țări. În loc să păstreze diversitatea frumuseții, a coloristicii, astfel de concursuri opacizează, sărăcesc lumea. Ele nu țin de artă, ci de... cataractă.

 

 File de Jurnal / 14.VI.2016

Din amintirile lui Ion Caramitru (Carametru antic, precum i-am zis eu). Cică, odată, în tinerețe firește, Caramitru vine la Nichita, iar acesta e aiurit nu alta. Motivul? Se îndrăgostise peste poate de o oarecare Maria din Balta Albă, unde îl și roagă pe Caramitru să meargă împreună, să-l ducă cu mașina, să-l ajute, să-l susțină, pentru că el, poetul, nicicând altă dată nu a cunoscut o pasiune mai înflăcărată etc. În fine, prietenul Caramitru urcă la volan, aiurit de îndrăgostitul Nichita alături, merg în Bala Albă, s-o caute pe Maria, însă se dovedește că amorezatul nostru nu cunoaște adresa. Nici măcar cea de bloc, nu că apartamentul! Ce să facă? Caramitru : „Erau acolo, în Balata Albă, vreo trei blocuri de locuit și Nichita prinde a umbla pe lângă ele și a urla «Maria, Maria!», încât, de la un moment încolo, deranjați de suferința zgomotoasă a bardului nostru, unii locatari ies la balcon, înjură, somează îndrăgostitul, alții aruncă cu apă peste el, poate își revine, însă Nichita, ca în uitare, își continuă periplul vociferant”.

În fine, la un moment dat, Caramitru încearcă să-l recupereze pe Stănescu, urcă în mașină, părăsind Balta Albă care, pentru îndrăgostitul nostru, fusese o blestemată Baltă Neagră. Tac ambii mai multă vreme. Aducându-l acasă, la despărțire, în fine Caramitru zice : „Acum, Nichita, în sfârșit am înțeles perfect poemul «Pe lângă plopii fără soț»”.

 

DIN POEMELE RECENTE

DIN REVISTA TINERILOR

 

DIN POEMELE RECENTE

 

                          ﭳ
 
Între lumea aceasta de conținuturi și
lumea cealaltă – de vid
ca un orizont punctiform trece motivul existenței
și inexistenței deopotrivă.....................
                                                             Trece
o cărare pe care în amestec
se văd microscopicele urme ale creaturilor și
fabuloasele urme ale Creatorului ca
o evidentă totuși improvizație filosofică...
 
               ﭳ
 
Precum în amnioticul uterin
pruncii înoată-n agheasma-n care sunt botezați
întru comuniune cosmică
sau pur și simplu
doar ritualică
 
dar se pare ciudat
poate chiar monstruos că pe spate și pe burtici
pruncii din cristelnița lumii
au semne punctiforme de zaruri.
 
               ﭳ
 
Grozav de sensibil este omul
sau doar i se pare a fi
auzind chiar cum se lovesc de retină
razele nimbului de înger…
                                           Ție
în această liniște a liniștilor în
supremă formulă ca ADN-ul în Euglena viridis
intermediara celulă
floro-faună
de ce nu ți s-ar părea că auzi cum respiră o furnică
o libelulă?…
 
               ﭳ
 
În destin
nicidecum nu se poate face abstracție de efectul lipsei de efect
astfel că în unele situații plate
mai că-ți vine să aprinzi până și șnurul Bickford
                                                             al literei Q
sau
mai pașnic
să încerci a-ți imagina în ce se poate transforma ea
litera
Q
după ce
precum șopârla
își lasă coada...
 
               ﭳ
 
…și avu loc o mare calamitate:
transformarea în masă a gândurilor în sentimente
sau
cum zicea ilirul
mirosindu-și elixirul:
s-a întâmplat delirul...