DIN PASIENȚE

 

JURNALUL CA MEMORIE

              CITITORUL-MODEL

16.V.2017. 

Emil Brumaru pe pagina sa FB: „Când știu că o să-mi placă o carte (fiindcă știu înainte de-a o citi!), mă uit mult timp la ea (uneori cam câte jumătate de an), o mut tot mai aproape de mine, o pierd prin grămezi indestructibile, o regăsesc sau o cumpăr din nou și în sfârșit o citesc, ba chiar uneori o recitesc imediat ce-o termin, ca pe poemele dragi... Deseori o subliniez cu cruzime, fac semne a căror semnificație o uit, dorm cu dânsa la cap, răstorn din viteză cafea peste ea. Devine vărzoasă, accesibilă după ce se usucă bine, cu filele ondulate frivol. De abia atunci îi mai trag o lectură, citind unele pasaje cu glas tare, chiar cântat... cum ai zice psalmii...  Toate astea iau destul de mult timp, dar nu contează... Maximum de plăcere o am când cu pixul completez textul! Mi s-a întâmplat la Shakespeare și la Cehov! Și la Flaubert! Ce Emmă mi-a ieșit, mamă-mamă! N-o sinucid, nu mă lasă sufletul, nici pe Anna Karenina... O certitudine: Rogojin e un măgar! Cum să-ți bagi cuțitul în așa o bunăciune de Nastasia Filippovna, s-o omori? În Idiotul meu Nastasia, Aglaia, Mîșkin și Rogojin, trăiesc buluc, tuspatru într-o familie fericită...”
          Comentez:
         Un model indiscutabil de cititor din clasicitatea, încă, apropiată a domeniului. Însă de aici încolo se tot extinde, în mare, deruta gen orice, numai nu lectura ca strădanie întru convingerea că aceasta produce inteligență, dar și plăcere. Cu toate că nu este absolut exclus ca biblioteca să mai scoată în lume un Umberto Eco, un Emil Brumaru. Modele de lectori care, bineînțeles, trebuie admirați, dar și urmați.
–––––––––––––––––––
Emil Brumaru, mai 2016. Foto – Leo Butnaru.

DIN POEZIA LUMII

 

CE RĂMÂNE...

 

MAI RECENT, 
RUȘII ȘI-AU ZIS SĂ FOLOSEASCĂ ÎN LUPTELE CU UCRAINA 
CAVALERIA.
Au ei considerentele lor, de mobilitate, viteză, surprindere etc. 
Însă au uitat ce rămâne după șarjele de cavalerie... doar șei... doar șei...

Cui să-i fi trecut prin cap una ca asta?...

 

DIN COSMOGRAME

 

ȘTIAȚI CĂ DEJA INTERNETUL ARE UN... SFÂNT PROTECTOR?...

 

        Nu știu ce să cred, nu știu, încă, ce sentimente mă încearcă, însă aflu, cu 25 de zile... mai târziu, că deja internetul are un... sfânt protector.
Iată despre ce e vorba:
               Sfântul Carlo Acutis, cunoscut ca "patronul internetului" și "primul sfânt milenial", a fost canonizat pe 7 septembrie 2025. A primit acest titlu datorită pasiunii sale pentru informatică, pe care a folosit-o pentru a crea un site web care documentează minunile euharistice. A murit de leucemie la vârsta de 15 ani în 2006, iar moaștele sale sunt expuse în Assisi.
                 Acutis a învățat singur programare și a folosit cunoștințele sale pentru a crea site-uri web pentru organizații catolice și pentru a documenta minuni euharistice, care au devenit populare pe internet.
           Nu cumva lumea, biserica sunt cam grăbite? Nu cumva, prin atare pripeală, devalorizează importanța unei sau altei canonizări? Nu e mai mult un joc, decât o întemeiere serioasă, credibil?Acută problema cu sf. Acutis, nu?...
                   Întrebări, întrebări... 
            Iar la Assisi am fost în august 2015, am hălăduit prin spațiu și, probabil, spirit liturgic...
            P.S. Acum, un creștin, un catolic sau, pur și simplu, un utilizator de internet, dacă, la biserică, are de gând să-l cinstească pe sf. Acutis, trebuie să pună 2 lumânări, une pentru morți, alta pentru vii, așa cum, într-un fel, sau în mai multe feluri, sfinții sunt nemuritori, nu?...