Azi, la ora 11, voi merge la deschiderea Zilelor Primăvara Europeană a Poeţilor. Şi
ar trebui să le consemnez, cumva, simbolic, şi aici pe blog, îmi zic. Ar fi mai
multe lucruri cu/ prin care aş putea face aceasta. Însă mă rezum la unul foarte
simplu, la un autograf. La autograful pe care i-l acorda Ion Caraion lui Adrian
Marino în anul 1974 (ziua, luna – lipsesc). Şi de data aceasta, ca de atâtea
alte ori, apelez la Jurnal.
La o notă de acum 10 ani.
„18.VIII.2003
Printre alte cărţi pe care le-am împrumutat
vinerea trecută de la
Biblioteca „Transilvania” din
Chişinău e şi vol. 1 al Antologiei
poeziei franceze (de la
Rimbaud până astăzi), apărut în BPT, la ed. Minerva, în
1974. Şi – o surpriză: pe pagina de gardă stă, aproape elegant încondeiat,
următorul autograf: „Lui Adrian Marino şi doamnei sale Lidia – început de
călătorie prin ultimul veac al liricii franceze. Cu drag, Ion Caraion”. Nu e
pusă data. Presupun periplul cărţii: ea a ajuns la Chişinău prin 1992, când
B-ca judeţeană „Goga” din Cluj a adunat donaţie de carte pentru întemeierea
unei biblioteci aici, între Nistru şu Prut. Presupun că, mai înainte, dl Marino
oferise mai multe cărţi din biblioteca personală pentru biblioteca publică,
printre care şi pe aceasta. Apoi, o parte din ele fuseseră adunate de
regretatul Alexe Mare şi de Virgil Bulat, primul din ei fiind şi cel care a
sosit cu un camion de cărţi la
Chişinău.
Antologia... e un volum cu ceva istorie în el, nu? Are
încă ştampila rusească a bibliotecii municipale chişinăuiene (încă nu reuşuie
să o schimbe), şi pe cea românească, a „Transilvaniei”, bibliotecă ce apăruse,
ca filială a primeia, ceva mai târziu.
În ce priveşte cărţile cu autograf pe care le
primea dl Marino, unele din ele ni le propunea şi nouă, mie şi lui Arcadie
Suceveanu, când, în 1995, ne invitase să-i facem o vizită. Pur şi simplu,
primea f. multe cărţi, pentru care timpul şi forţele nu-i lăsau vreo şansă de-a
le citi cândva şi cărturarul căuta să facă bine şi altora. „Vedeţi colo, în
topurile de lângă perete, poate vă interesează ceva, le puteţi lua”, ne spuse atunci,
când deja autograful lui Caraion era la Chişinău... Volumul
are următoarele însemne bibliografice: cu creionul – 840-822/A 62. şi nr. 13
303. E o „ediţie întocmită de Ion Caraion şi Ov. Crohmălniceanu”, cu un cuvânt
înainte al celui de-al doilea. (Deduc timpul acelei vizite după un detaliu ce
mi se întipărise în memorie: nu mult timp după aceea, TVR-ul transmisese un
interviu cu Adrian Marino, filmat la el acasă şi, pe masa lui de lucru, văzui
volumul meu de dialoguri „Spunerea de sine” pe care i-l dăruisem. Cu autograf,
fireşte, şi care, probabil, a fost şi el dăruit de cărturar cuiva, poate chiar
vreunei biblioteci...)”