luni, 29 aprilie 2013

DIN NOU ŢVETAEVA



La editura bucureşteană „Tracus Arte” urmează să apară un volum de poezie al Marinei Ţvetaeva (1892-1941), pe care l-am tradus şi din care prezint aici câteva texte. (L.B.)



*      *     *

Doi sori se răcesc – o, Doamne, miluieşte! –
Unul – în cer, altul – în pieptu-mi se ofileşte.

Cum în faţa acestor sori – aş putea să-mi iert, sfinte? –
Mă lăsai nesilită să fiu scoasă din minte!

Ambii se răcesc – de la raze durerea nu-mi dă de veste!
Iar cel care se stinge întâiul, acela mai fierbinte este.

5.X.1915

duminică, 28 aprilie 2013

IAŞUL ÎN PRIMĂVARĂ


 Teatrul Naţional "Vasile Alecasndri"

Primăria

Trei Ierarhi

Printre cabluri - Mitropolia

Palatul Culturii

Centrul

Amintiri de la Vasile Porojan...

În aşteptarea dirijorului

sâmbătă, 27 aprilie 2013

ZILELE REVISTEI "CONVORBIRI LITERARE"


                                   EDIŢIA A XVII-A


Iaşul solar şi primitor

Prozatorul, academicianul Augustin Buzura bine dispus

Criticul Ioan Holban sprijinit de umărul acad. Dan Mănucă

Horia Bădescu  

Mircea A. Diaconu şi Liviu Papuc

Christian Schenk

Augustin Buzura şi Cassian Maria Spiridon

Mircea A. Diaconu, Leo Butnaru, Maria Şleahtiţchi, Carmelia Leonte


Marius Chelaru

Editorul Gavril Ţărmure şi interpretul Grigore Leşe

POSTARE NOUĂ, PUR ŞI SIMPLU




20.VII.1989

Dorinţa de a mă „dezlipi” oarecum de cotidianul nemijlocit cu toate predispoziţiile lui de micro-haos, ocazional, informaţie şi abordare imprevizibile, şi mai totdeauna – puţin semnificative; de cotidianul ce-ţi răstoarnă peste suflet atâtea griji străine, întrebări stupide, propuneri şi cerinţe care nu mai sunt în concordanţă nici cu vârsta, nici cu interesele tale, nici cu un anume grad de inteligenţă necesar, etc. Aşa, a accepta o robie a nimicfacerii.
Dorinţa de a nu fi supus cotidianului, ci de a-l supune, de a-l face propice existenţei tale artistice, când „te institui” pe tine însuţi în conştiinţă de lume şi de sine, într-o „conştiinţă a conştiinţei” (Şt. Lupasco). Să fii acolo unde meriţi să fii: pe o treaptă mai înaltă a existenţei tale intelectuale şi scriitoriceşti. A pune preţ pe, obligatoriu, o mai înaltă probă a frazei, a sensului, chiar a jurnalisticii care-ţi va ieşi de sub pix. Propria-ţi subiectivitate avansată la un nivel superior de

marți, 23 aprilie 2013

CHIŞINĂU. DE LA ZILELE EUROPENE ALE POEZIEI


În prima zi s-au depus flori pe Aleea Clasicilor,
încât Mircea Eliade a ajuns să privescă la lume prin două... garoafe

Un moment de la recitalul de poezie:
se pregăteşte să citească Vasile Romanciuc, asistat de moderatorul Mircea V. Ciobanu

O parte din sală

Va citi Maria Şleahtiţchi

Linda Maria Baros a venit tocmai din Franţa,
pentru ca să se fotografieze cu Nichita Stănescu ,
care fusese la Chişinău în septembrie 1976

Leo Butnaru şi Nichita Danilov, director-adjunct la ICR Chişinău

CARTEA MĂRTURISIRILOR


     Pe parcursul anilor, am publicat cinci cărţi de interviuri/ dialoguri cu presonalităţi ale scrisului românesc ("Răspuns şi răspundere", 1989; "Spunerea de sine", 1994; "Prezenţa celuilalt", 1997;   "Micşorarea distanţei", 2004; "Răsund, deci exist", 2008), după care mi-am considerat împlinit acest capitol al preocupărilor jurnalistico-scriitoriceşti. Am "terorizat" mulţi confraţi, astfel, când mi se solicitau şi mie interviuri, chiar de eram uneori predispus să refuz, mă gândeam că aş fi inechitabil, nesolidar cu confraţii de jurnalism: adică, tu/ eu, Butnarule, ai beneficiat de amabilitatea zecilor de interlocuturi, şi acum să-i refuzi unui scriitor/ jurnalist/ confrate a-i răspunde la întrebări? Astfel că, şi dintr-o solidaritate de breaslă, am acordat mai multe interviuri, am răspuns la multe chestionare ale revistelor literare şi de cultură care, iată, apar în antologia "Interviuri din secolele XX-XXI".

     Deocamdată o anunţ, cu alte ocazii postând aici unele întrebări-răspunsuri pe care le conţine.

luni, 22 aprilie 2013

ION CARAION - PENTRU ADRIAN MARINO



Azi, la ora 11, voi merge la deschiderea Zilelor Primăvara Europeană a Poeţilor. Şi ar trebui să le consemnez, cumva, simbolic, şi aici pe blog, îmi zic. Ar fi mai multe lucruri cu/ prin care aş putea face aceasta. Însă mă rezum la unul foarte simplu, la un autograf. La autograful pe care i-l acorda Ion Caraion lui Adrian Marino în anul 1974 (ziua, luna – lipsesc). Şi de data aceasta, ca de atâtea alte ori, apelez la Jurnal. La o notă de acum 10 ani.



18.VIII.2003

Printre alte cărţi pe care le-am împrumutat vinerea trecută de la Biblioteca Transilvania” din Chişinău e şi vol. 1 al Antologiei poeziei franceze (de la Rimbaud până astăzi), apărut în BPT, la ed. Minerva, în 1974. Şi – o surpriză: pe pagina de gardă stă, aproape elegant încondeiat, următorul autograf: „Lui Adrian Marino şi doamnei sale Lidia – început de călătorie prin ultimul veac al liricii franceze. Cu drag, Ion Caraion”. Nu e pusă data. Presupun periplul cărţii: ea a ajuns la Chişinău prin 1992, când B-ca judeţeană „Goga” din Cluj a adunat donaţie de carte pentru întemeierea unei biblioteci aici, între Nistru şu Prut. Presupun că, mai înainte, dl Marino oferise mai multe cărţi din biblioteca personală pentru biblioteca publică, printre care şi pe aceasta. Apoi, o parte din ele fuseseră adunate de regretatul Alexe Mare şi de Virgil Bulat, primul din ei fiind şi cel care a sosit cu un camion de cărţi la Chişinău.
Antologia... e un volum cu ceva istorie în el, nu? Are încă ştampila rusească a bibliotecii municipale chişinăuiene (încă nu reuşuie să o schimbe), şi pe cea românească, a „Transilvaniei”, bibliotecă ce apăruse, ca filială a primeia, ceva mai târziu.
În ce priveşte cărţile cu autograf pe care le primea dl Marino, unele din ele ni le propunea şi nouă, mie şi lui Arcadie Suceveanu, când, în 1995, ne invitase să-i facem o vizită. Pur şi simplu, primea f. multe cărţi, pentru care timpul şi forţele nu-i lăsau vreo şansă de-a le citi cândva şi cărturarul căuta să facă bine şi altora. „Vedeţi colo, în topurile de lângă perete, poate vă interesează ceva, le puteţi lua”, ne spuse atunci, când deja autograful lui Caraion era la Chişinău... Volumul are următoarele însemne bibliografice: cu creionul – 840-822/A 62. şi nr. 13 303. E o „ediţie întocmită de Ion Caraion şi Ov. Crohmălniceanu”, cu un cuvânt înainte al celui de-al doilea. (Deduc timpul acelei vizite după un detaliu ce mi se întipărise în memorie: nu mult timp după aceea, TVR-ul transmisese un interviu cu Adrian Marino, filmat la el acasă şi, pe masa lui de lucru, văzui volumul meu de dialoguri „Spunerea de sine” pe care i-l dăruisem. Cu autograf, fireşte, şi care, probabil, a fost şi el dăruit de cărturar cuiva, poate chiar vreunei biblioteci...)