sâmbătă, 6 decembrie 2014

POEME LA FINAL DE AN. DIN "APOSTROF" NR. 12.



Origini

Spre limba maternă venim
din limba paternă – Tăcerea
Dumnezeiască…

Motiv îngeresc

de nu aveai aripile în loc
de pardoseala hainei
sigur te lua frigul

„Formă şi conţinut”

1. Fila-standard I

Atât mi-a intrat în destin acest A4
acest international standard paper omni-idolatru
încât
mai că întregul alfabet a început să mi se pară
B4 C4 D4 E4… Q4… Ş4…etcetera
adică un discurs dominant
de la A4 – la Z4…

II. Fila-standard 2

…În fine
nestăvilitele incertitudini de orice fel duc inevitabil
la ultima lovitură de teatru
când dispare deosebirea dintre formă şi conţinut
şi sclavagista dependenţă de formatul
A4.

Cu negru drapel în dinţi

…ce aş merge azi să mă predau
celora pe care le-am cucerit cândva – frumoaselor femei;
cu alb
sau negru drapel în dinţi
să capitulez la sânul lor
dar
precum zicea fantasticul Villion:
Ou sont les femmes d’ antan?

Undeva – brumate
înzăpezite poate…

Sunet suav

(niponă)

În odaia întunecată
foşnetul aripilor de fluture… – parcă
de pe piciorul gheişei alunecă ciorapul…



Memorie, zăpadă

Grădină publică. Alei
populate de monumente –
somităţi în somn de veci – după ninsoare
toate
în feşi albe
                  de parcă
astfel arată
memoria bandajată
a unei naţiuni…
                         
(Probabil
memoria e totdeauna bolnavă…)

Leagăn în tundră

Izbă părăsită
acoperiş spart
geamuri sparte
în calea viforniţei ce clatină
zbuciumat
în iatac
un leagăn plin cu zăpadă…

Bibliostatistică

Atâţia imigranţi spre Occident. Dar
nici acolo nu pare să crească
numărul cititorilor …


Poezia şi lumina

1. Descoperire

Ca şi teoria lui Newton
sau ca Evrika lui Arhimede
poezia apare în conştiinţă cu
viteza luminii.

2. Inadecvări

Sărmanele stele!
                    Issa

Ce nesocotinţă, poete, să spui:
„Sărmanele stele!...” Ele
privind spre noi
ce ar trebui să zică?...

Apocalipsa, 20:12-15
              sau
       sicriele albe

…acolo este exact
precum spune Apocalipsa: „… marea a dat
pe morţii cei din ea…”

pentru că nu, nu e absolut nemişcată
Marea Moartă
ci, din vreme în vreme, zbuciumată,
ea aruncă pe ţărm
sicrie de spume…

Situaţie

Chiar fără de capăt e infinitul?... – În propria creaţie
o fi şi Dumnezeu
depăşit de situaţie…


3 comentarii:

  1. Felicitări, dragă Leo! Ai avut un an liric bogat. Superb primul poem! Un joc foarte profund: poem-apoftegmă. Pe aceeaşi linie şi ultimul. Poate începi anul cu o pagină în Argeş.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
  2. Dragă Augustit, mulţam pentru gânduri şi cuvinte bune! Cu plăcere îţi voi trimite, chiar az, poemele de început de an. Fratern, L.B.

    RăspundețiȘtergere