luni, 12 decembrie 2016

NEO-LEOLOGISME




·  De observat: de cum e gata înălţată vreo biserică, pe cornişele ei apar neamânat porumbei – neîndoielnic, sunt cei ce se trag încă din Duhul Sfânt, întruchipat ca porumbel ce aduce bună-vestirea.         
·  Îmi amintesc cum, în studenţie, când citeam din mers Kant, uneori mă izbeam cu frunte de vreun cant oarecare – de uşă, de troleibuz, de timp în goană…
·  Când se (pre)spune că progresează şi iadul, bineînţeles că el… regresează: spre mai rău
(dacă mai e loc pentru aşa ceva…).
·  Ce luminoasă pacoste – să greşeşti din dragoste!                                        
·  Anual, din cauza nucilor de cocos ce cad în eventualitatea să dea de capul vreunui nou (new!) Newton, în lume mor de 15 ori mai mulţi oameni decât din cauza agresiunii crocodililor.
·  Încătuşat?... aşa e când sunt confundate statele unite cu statele de plată.
·  Fabulă de roman clasic: Abatele se abate spre carte şi Manon devine mana cavalerului.
·  Frumuseţe des cântată şi descântată.
·  Deja se creează impresia că nu se mai creează nicio impresie, rămânând de-a pururi doar prima impresie, pe care şi-a creat-o Dumnezeu despre ceea ce a creat oarecum impresionist,
impresie de care probabil e tot mai puţin impresionat
·  În vis, des pot să detronez vreun despot.
·  Pe timpuri cu valsuri cochete, era atâta calm la Viena, încât rar cine îşi tăia vena.
·  S-ar putea spune că barmanul, care l-a viaţa lui a turnat potop de bere în halbe, a văzut mări de spume, dar niciodată nu a văzut să se nască suav din ele Afrodita.
·  Seara, prin sate accidental poate răsuna şi Sarasate.
·  Clipă, te-am rugat să te opreşti, nu să o iei îndărăt!
·  Epitaf: Plecat din spaima că mâine ar putea să rămână fără internet.
·  Festival de muzică brutală.
·  Şi ca un zâmbet involuntar, parcă vinovat, – zorii zilei de apoi…
·  Salvaţi textele din computerele şi sufletele voastre!
·  Privirea ta grea îmi afundă ochii în orbite… Piei, satano!
·  Se întâmplă ca meşterul care şlefuieşte piatra să dea în rărunchii ei de irizări de curcubeu – asta, că să înţelegem că nimic nu se pierde în eter, totul poate fi captat şi conservat.
·  Nu e grav că acest critic arogant nu pricepe o iotă în poezie – soborul de poeme l-a şi excomunicat.
·  Un lan de floarea soarelui îţi poate aminti de multe lucruri, inclusiv de briciul şi ureche însângerată a lui Van Gogh.
·  Ce diferenţe nesemnificative între mesajele de felicitare cu ocazia zilei de naştere şi necrologuri!

·  Şi a zis sihastrul mulţumit: Sunt fericit că nu am fost fericit.
·  Domnule Blaga, eu strivesc corola de minuni înfricoşătoare a antilumilor.
·  Vis-à-vis şi somn-à-somn.
·  Iraţiunea purpură a zorilor.
·  Reconstruirea memoriei se soldează cu noi memorii despre reconstruirea vechii memoriei.
·  Unde să fugi, unde să te ascunzi de viaţa atât de neviitoare?…
·  De fapt, criza nu este niciodată economică, ci antieconomică, pentru că – nu? – ea bagă economia în probleme.
·  De obicei, revoluţiile sociale izbucnesc şi pentru ca unii dintre poeţi să se cam prostească, mai întâi devenind şuruburile, apoi mecanismele primare în diabolicul angrenaj social care mai că nu mai poate fi reglat omeneşte.
·  Aţi ascultat vreodată?... Uimitor în câte moduri intonează copilul numele mamei sale: mamă…
·  La o adică, te poţi bărbieri şi cu o flacără de lumânare. E drept, astfel de ras e ceva mai incomod.
·  Până după miezul nopţii, se văzuse clar calea laptelui, pentru ca, spre zori, să se lase ceaţa, ca o cale a zerului…
·  După cum arată mereu însângerat, reiese că răsăritul are mereu remuşcări din sine…
·  Uzina de pompe „Pompei”. Automobilul pompos „Pompei”. Agenţia de pompe funebre „Pompei”.
·  Plăcerea masochistă a memoriei de a se truca pe sine, de a se strica pe sine, inclusiv de râs.
·  Cele cinci puncte cardinale – nord sud est vest rest.
·  Pe dinafară – albă, neagră înăuntru;  piatra – ca arta…
·  Sub tălpi noroiul fleşcăieşte oarecum licenţios…
·  Timpul e sferic, trecutul e pretutindeni, încât noi stăm concomitent cu faţa şi cu spatele la el.
·  Fiinţă sinceră, larg deschisă şi explozivă ca un foc de artificii.
·  Vorbele în vânt se deosebesc de vorbele în ploaie, de vorbele în ninsoare, de vorbele în ceaţă, dar mai ales de vorbele în furtună de nisip.
·  Cad prima ninsoare şi săteanul turmentat de vin nou şi mult…
·  Alter ego a fost inventat pentru a da impresia că tu poţi fi înmulţit cu tine pentru a rezulta Unu.
·  Viaţa trăită scurtează viaţa netrăită.
·  Pe scurt: cu Roşia Montană situaţia e albastră. Adică, e Albastra Montană.
·  Concluzie amară, dar inevitabilă: pe mai mulţi din cei în viaţă şi destul de în vârstă geaba i-a învăţat tirania comunistă, constrângându-i, să iubească libertatea, să fie avizi de libertate…
·  Ce gogomănie nostimă: a merge în pas cu timpul.
·  Eurotice.
·  Dumnezeu nu poate fi oaspete, în genere, cu atât mai mult oaspete nepoftit.
·  Uneori, marea cu multă lume pe ţărmul ei pare şi mai sălbatică, decât în starea ei naturală de pustiu al apei.
·  Cot-cot-ac: o găină care trăieşte cot la cot cu ea însăşi.
·  Cot-co-dac: cocoşul unui dac.
·  Azi, Iuda ar fi în afara bănuielilor, primindu-şi cei 30 de arginţi la bancomat.
·  Gândire rePtilinie.
·  De obicei, pe pământul făgăduinţei, pescarul caută apa făgăduinţei.                         
·  A fost iarnă grea. S-au văzut nevoiţi să scoată beţele din roate şi să le pună pe foc.
·  Uneori, cuţitul înfipt în spate porneşte de la amabilitatea de a ţi se oferi prioritatea să intri primul.                                                                                                   
·  Probabil, cel mai bun îngrăşământ pentru trandafiri ar fi scrumul scrisorilor de dragoste.
·  Dacă nu s-ar spune că păcatele se iartă, ele ar fi cu mult mai puţine.                        
·  Odată ce eşti creatura lui Dumnezeu, te poţi iubi şi pe tine, însă nu din considerentul că ai avea oarece merite personale.                                                      
·  De fapt, trecerea la ora de iarnă înseamnă amânarea cu o oră a acestei treceri; e retragerea cu o oră îndărăt, în toamnă.
·  Nevoia de vase, dar şi de vise comunicante.
·  Chiar dacă zeii nu au existat, altarele dedicate „lor” nu sunt inutile.
·  Tatăl nostru care eşti în ceruri, mămăliga noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi totdeauna, şi ajută-ne, Doamne, să n-o punem de mămăligă.
·  Asta e deprimanta revelaţie: ne aflăm între parantezele şi ghilimelele unghiilor mâinilor, picioarelor, urechilor. Ce mai! Întregul om e între paranteze şi ghilimele!
·  Făcea dragoste cu Icsa, când ei, donnei mobille, îi ţârâi celularul, probabil căutând-o soţul la mobilul ce-i zicea săltăreţ: „…muta d’accento i de panser”.
·  Când îţi aşezi oaspeţii la masă, e bine ca aceştia să aibă în faţă ceasul de pe perete.
·  Egoismul nu se dă bătut decât în cuiele capacului de sicriu.                          
·  Guarda e passa – priveşte şi treci! Chiar cu dioptrii groase, chiar în cârje şubrede – guarda e passa…
·  Alteţa sa (R)Egală.                                                                                     
·  Probabil, perpetuum mobile ar fi imposibil, dacă în structura lui nu ar intra şi muzica lui Paganini.
·  Fundacul infinitului este tocmai lipsa de fundacuri.
·  Posibil că aş putea trece drept un optimist. Însă doar în variantă alb-negru.
·  „Cei din urmă vor fi cei dintâi”, s-a spus de sus. „Nu e rău nici la mijloc”, făcu cel precaut.
·  Aviz în locul de închidere a cercului: „Atenţie! Pericol de lovire cap în cap!”
·  Viaţa veşnică e un fel de viaţă pentru viaţă, pentru sine, nu pentru om. Pentru om ea e viaţa pentru moarte.
·  Ce-i mai bate inima disperatului! Vânătăile îi răzbat la suprafaţa pieptului.
·  Picior de vers clasic: din când în când, textualismul mai ia câte un picior de vers în fund.
·  Altfel miros trandafirii când îi miroase o văduvă.
·  Da, cu ăştia trebuie să te porţi cu mănuşi. Însă cu mănuşi din piele de arici, cu tot cu ace.
·  Nu există lene în sine, pentru că lenei îi este lene să fie lene.                         
·  În lume se discută. Aprins. Mai stins. Iar aprins. Unele mari evenimente istorice sunt plăsmuite doar în discuţii. Alte mari evenimente istorice dispar, muşamalizate, doar în discuţii. Alte discuţii ruinează deplin (nu până în temelii, pentru că nu au avut nici zare de temei) marile evenimente istorice plăsmuite în mari discuţii. Alte discuţii deshumează din muşamalizări alte mari evenimente istorice.
·  Asta/ acesta e: omul nu contează… Cutremurător de însingurată eşti,Veşnicie!
·  Dumnezeu nu cunoaşte elementara ecuaţie: totul sau nimic.
·  De obicei, poezia debutanţilor începe cu înnemuirea figurilor de stil din poezia altora cu
figurile de pistil din inima florilor.
·  Mai multe idei rămân confuze din cauza că sar prea mulţi să le explice.
·  O scurtă introducere la viaţă e însăşi viaţa…
·  Pe 1-2 ianuarie, obosite, nedormite, încercănate, Albe ca Zăpada hărţuite de clienţi năzuroşi.
·  Pe planeta Malthus este acordată una şi aceeaşi pedeapsă pentru pruncucidere şi pentru pruncnaştere.
·  Lucrul mecanic al robinetului: închis-deschis, închis-deschis… Ce plicticos ar fi să fii robinet!
·  La vârsta respectabilă şi experienţa de viaţă pe care o ai, deja nu-ţi mai faci griji, ci îţi faci direct disperări!
·  Pâine şi computer! Circul poate fi deja închis.
·  Aproape Esenin: O voi sâni, voi sâni, şi voi cai, voi cai!
·  Ah, erotica antichitate recognoscibilă prin muntele lui Venus!
·  Calul troian – prima reuşită în a face din ţânţar armăsar.
·  În cimitire, unele îngrădituri de morminte nu vă amintesc de… pătucuri pentru copii?...
·  Cam până pe la 40 de ani de viaţă, omul are amintiri oarecum… festive. După, natura lor se cam modifică spre înnegurare.
·  Narcis în oglindă – de parcă s-ar face coadă la propriul sine.
·  De când mă ştiu, de când le ştiu, ceasurile au mers, au tot mers, tot mai merg, însă încă nu au ajuns...
·  Pentru totdeauna, Fuji rămâne muntele care nu va fugi din Japonia.
·  Pentru omidă, judecata de apoi se termină în zbor de fluture.
·  ...Şi farmacistul i-a spus:„Timpul le vindecă pe toate”, întorcându-i mănunchiul de reţete...
·  Chiar tu să fii simbolul naţiunii noastre, fântână ce te deschiseşi după căderea lui Manole?...
·  Pentru a se şti, totuşi, că ceea ce nu am spus întru adevăr într-adevăr e infinit mai puternic decât ceea ce am spus, trebuie să spun şi ceea ce nu am spus.
·  În lipsa paharelor, câţiva turişti beau vodcă din jumătăţi pliante de matrioşka.
·  În sex-chop, bătrâni serioşi şi adolescenţi chicotind în sex-şoaptă.
·  Truc: în lanul de grâu, dintr-un pulverizator de frizerie, fotograful stropeşte câţiva maci – ...îi înrourează....
·  Perimetrul cimitirelor: suprapunerea salvează satele şi oraşele de năvala mormintelor.
·  Etichetă în papetăria iadului: Scarioca. Tot acolo, CD: Skaraoke.
·  Cu chiu cu vai, ninsoare de primăvară drege omul de zăpadă.
·  Un Newton al melcilor o ia pe sub pom. Peste cochilie l-ar putea trăsni vreun măr durduliu.
·  Imprudent, Adam îi propune Evei să discute filozofie, ceea ce de fapt nu e decât hărţuire spirituală.
·  Peste o localitate sau alta, clopotul sună când mai distinct, când mai înfundat – în dependenţă de densitatea păcatelor săvârşite pe acolo...
·  Bătrânul singuratic priveşte televizorul în stare pură – absenţa curentului (electric).
·  Au mai trecut douăzeci de ani... – asta, la Dumas ar suna memorabil, iar la Shakespeare – zguduitor...
·  Uniunea Vamală (Euroasiată) Eutanasiată.
·  Pierderea timpului e mai grea decât pierderea templului.
·  Abel Époque. 
·  E adevărat că eu nu sunt sigur că adevărul există totuşi.
·  Nesimţitul nu poate veni sau pleca pe nesimţite.
·  Auzind cât de înspăimântător şi îndelung urlă lupii la lună, te gândeşti cu oarece bucurie: ce bine e că lupii nu au telescoape!
·  Ce greu e să trăieşti ziua de după visul frumos, generos din noapte trecută…
·  Ploaia e formată din două componente: Pl o ia înainte, iar oaia vine din urmă.
·  Nici fără contraste nu se poate: întunericul altora pune în evidenţă lumina ta. Sau… invers.                                                                                                                        
·  Am impresia că şi îngerilor li s-a mai impus convertirea dintr-o religie în alta, în special din iudaism în ortodoxism.                                                                                 
·  Timpul vindecă totul, dar, din păcate, nicidecum pe durata unei vieţi de om.
·  Dacă se poate spune hoţ în lege (a theif in law), de ce nu s-ar putea spune şi businessman în lege?
·  Gazele lacrimogene dispersează mulţimea, versurile lacrimogene o readună.
·  Trebuie să ai orgoliul de a-ţi suprima orgoliul.
·  Ce puternică e slăbiciunea! Să zicem, pentru aforisme.
·  Uşuraticul e greu de cap şi uşor de inimă.
·  Pentru Narcis, alter ego e un concurent în dragoste.
·  Cunoaşte-te pe tine însuţi nu a fost doar o idee, ci şi o cariatidă a templului din Delfi. Poate că şi a ştiinţei lumii.
·  Josnicia nu are decât o singură treaptă. Uşor de înţeles care este ea.
·  Uneori, salvând aparenţele, pierzi evidenţele.
·  Îţi trebuie putere pentru a-ţi (re)cunoaşte slăbiciunile.
·  Orice s-ar spune, nu trebuie spus orice.
·  Ce scump se plăteşte lipsa banilor!
·  Ipotezele sunt tezele şi antitezele propriei noastre imaginaţii.
·  Ce-i cu manierele astea ca lipsă de maniere?
·  Ia apă în gură, pentru ca tăcerea să-i fie mai adâncă.
·  Uneori, ce aproape e de la un jurământ pe viaţă – la un… (în)jurământ pe ce a mai rămas (din viaţă). Trist…
·  Sigur, ante-eu a fost Anteu.
·  Nea venit e neavenit?
·  (Pictor ab)surd şi chior.
·  El şi averea sa intraţi într-un con(t) de umbră.
·  Lingvistica include şi sem(i)antica.
·  A supravieţui. Dar a… supratrăi? Nicidecum nu sunt sinonime, ci, mai curând, chiar antonime-s.
·  În Biblie nu se precizează cărei specii aparţinea pomul cunoaşterii, astfel că afirmaţia cum că acela era un măr e una de… florile mărului.
·  Computerul: „Eu nu vi-s maşină de scris, să suport câte poate suporta hârtia! Delete!”
·  Ecluzele şi parcă scuzele memoriei.
·  Să constaţi cu oarecare surpriză că a urî de viaţă e de fapt mai a dracului decât a urî de moarte.
·  Uraganul este urangutanul furtunilor.
·  Întunericul stimulează răspândirea zvonurilor, iar zvonurile sporesc şi răspândesc întunericul.
·  Nu totdeauna pe cap de locuitor revine şi câte un suflet.
·  Metoda lui Cupidon: iniţial, înarmat până în dinţi, apoi dezarmat până la gleznele… ei.
·  Demnitari şi demnislabi.
·  În vremuri de kitsch ca şi generalizat – fericire-surogat.
·  Dacă se spune citadinism, de ce nu s-ar spune şi citatinism  în lumea în care se tot dă şi se tot dă cu citatele?
·  În general, oamenii cam vor să fie generali (ca inteligenţă).
·  Eternitatea s-a născut gata plictisită.
·  Con-cu-bine, de fapt – con-cu-rău.
·  Salvador Dalí-lama.
·  Un ins pirat inspirat.
·  Neobrăzat = fără mască.
·  Nu totdeauna o expoziţie e şi o ex-poziţie.
·  Picatele tinereţii – păcatele tinereţii…
·  Omul e o trestie gânditoare… Posibil, trestie de zahăr…
·  Da, aşa a fost pe timpul lui Ştefan cel Mare: Războieni şi pace.
·  Alex Ştefănescu: „Ştiam încă din copilărie că literatura va fi viaţa mea”. E valabilă şi rocada: Ştiam din copilărie că viaţa mea va fi literatură.
·  Bruta este (ne)omul în stare brută.
·  În lume, înghesuiala e tot mai mare, şi Eu-l tău se sfârşeşte la capătul mânii întinse.
·  …Şi atunci a căzut comunismul din Estonia până în Vestonia…
·  Oboseşti, deci trăieşti.
·  De regulă, în mintea copiilor se cade în cap.
·  Concluzie: să te ferească Dumnezeu de Donul liniştit!
·  Uneori, ce depărtată e dragostea faţă de aproapele tău…
·  Nu o singură dată, vorbele de duh sunt vorbele care îşi dau duhul.
·  Da, să te cauţi pe tine, cel adevărat. Dar, vezi, nu o fă doar în timpul liber.
·  Când se sapă groapa de mormânt, probabil de asemenea se caută adevărul fundamental.
·  Ceasul de mână ar fi şi el o dovadă că, predestinat, omul simte nevoia cătuşelor.
·  Astăzi, deja nu mai există copii de la ţară şi copii de la oraş: pur şi simplu, există doar copii din internet.
·  Raportul dintre infim şi infirm? Pare simplu (evident), însă nu e deloc uşor să-l percepi, să-l defineşti. Poate că e chiar imposibil să faci asta.
·  Nu te plânge că nu te vizitează, nestăvilit, inspiraţia. Remarcă, numele ei conţine, predestinat: raţia.
·  Probabil, cel mai viu eşti atunci, când mori de râs.
·  În apele mării, pescăruşul e – plescăruş.
·  Ce alb e mesteacănul verde!                                                           
·  În conturul norilor se poate căuta conturul castelelor, dar în conturul castelelor niciodată nu se poate căuta/ depista conturul norilor.
·  Chiar şi lipsa de sens are sensul ei.
·  Din marile gogomănii pe care a putut să le spună vreodată omul: viitorul se află în mâinile noastre…
·  În concepţia lui Dumnezeu, trecerile la ora de iarnă, la ora de vară sunt calificate drept obrăznicia păcătosului de om.                                                                            
·  Într-un (alt) sens, serele sunt abatoarele florilor…                            
·  Kafkaun.
·  Crono-palindrom: anul luna; luna anul.
·  Poate cuiva arborele genealogic îi spune ceva şi despre genealogia arborelui.
·  Uneori, descurcându-se, femeia încurcă bărbatul.
·  Copilăria mea?... E deja la Paştele căluţilor de lemn…
·  La menajerie: dincolo de fiare vechi – fiare vechi, adică bătrâne…
·  Unul din neadevărurile rostite atât de frecvent chiar la început de discurs: „Precum ştiţi bine şi dumneavoastră…”
·  Ar fi cazul să se inventeze o botniţă delicată pentru fel de fel de gură-cască.
·  O mănuşă desperecheată totdeauna trezeşte părerea de rău: fie după perechea sau mâna ei pierdută.

·  Excepţia excepţiilor: un ecou care ar lăsa ca ultimul cuvânt să aparţină omului. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu