miercuri, 14 decembrie 2016

TROGLODIŢII DE LUX




Cu ochii pe ceasul din taxi

Pe mine
cel cu o pensie cât de cât suportabilă
şi care slavă Domnului mă suportă
(mulţam literaturii jurnalisticii traducerilor…)
azi nu mă mai îngrijorează ceasurile din taxiuri
care
în tinereţe
când vedeam ce des şi nestăvilite bat (în
spaţioasa „Volga” ele ţăcăneau sonor ca
mici ghilotine ale timpului)
mă făceau să-mi amintesc inadecvat parafrazat de Goethe
de superbul
dar zadarnicul lui îndemn: „Opreşte-te clipă
eşti…” prea costisitoare…

Ah da
ceasurile din taxiuri îmi mai amintesc ceva:
plăteam cu banii unui imperiu între timp dispărut…

Prin urmare
urmându-ne calea
odată ce am supravieţuit unui imperiu
reiese că trăim suficient
chiar dacă nu destul de mult…


Mişcarea textului

Textul ce se izvodeşte acum
ad hoc
porneşte încă de la
caligrafierea acelei dintâi litere – cel
mai scurt film de desen animat
căruia tu
copilul
îi erai regizorul
făptuitorul acum
un noian de ani.

Acest text care
zămislindu-se
se cercetează pe sine însuşi
de parcă
i-ar studia lumii harta
chiar dacă totul e ştiut
totul e determinat
deja de un noian de ani – să se nască
în mişcare
de la stânga la dreapta
de la stânga la dreapta
în sensul vieţii
în contrasensul morţii…


Îmbărbătare

Heidegger interpreta sintagma hölderliniană „timpuri sărace”
drept vârstă lumii părăsite de zeu.

Admiţi că poemele tale
sunt mai curând o susţinere morală
decât – toate – artă supremă.
                                        Citindu-le
vreun necăjit să se îmbărbăteze
zicându-şi:
                 Dacă ăsta îndrăzneşte să scrie poezie
chiar şi în aceste timpuri sărace
fără de zeu
eu de ce m-aş preda?!



Dresaj

Ţi se pare că ai putea dresa
şi chiar că dresezi
propria-ţi suferinţă
când
de fapt
ea te dresează pe tine.

E mai rău
e mai bine?...


Ornitologic şi logic

Cuvinte aripate
sunt inelate
ca păsările urmărite
cercetate
pândite
din nou vânate
ţinute puţin timp în captivitate
până li se transcriu de pe inele semne
date
apoi zburătăcite din nou
citate
păsări şi cuvinte aripate
inelate
primele – ornitologic
logic – celelalte.

                      Iar
printre memorabilele cuvinte aripate înălţate de genii
printre neuitatele lor vorbe de duh – şi una
de dat duhul.

Amin…


21 martie

Azi e Ziua Internaţională a Poeziei
căreia
mi se pare că-i bine să i se spună şi

POEZIA INTERNAŢIONALĂ A ZILEI.

Poezia mondială
poezia universală a zilei
pe care o trăim.


Două linii ale aceleiaşi vieţi

este logic ca linia vieţii de pe talpa piciorului
să fie mai lungă decât linia vieţii din palma omului

pentru aducerea la numitorul comun al adevărului
este necesar ca linia vieţii de pe talpa piciorului
să fie împărţită la doi (în
patul conjugal
să zicem…)


Prima oară

Probabil era cam timid
cam amâna
deja cam te enerva
cât tot aţi stat voi cuminţi în fotolii
alături
în doi
încât la un moment dat
tu i-ai spus cu sub-
înţeles: – Chiar ieri
am cumpărat cearşafuri noi…


Troglodiţi de lux

În raport cu bolta cerului
sub ea
în ea
ar reieşi că noi scriem o poezie a catacombelor
a cavernelor;

poeţii
troglodiţii de lux ai creaţiei divine.


Rece

Deja e tot mai cert că
în lumea noastră fatală
s-a redeclanşat războiul rece.

…Şi e foarte trist că în acest caz dramatic
nu are nici strop de influenţă
apocaliptica încălzire globală.


Cale de înţelegere

Pentru a fi înţeleasă
dacă e citită de-a dreptul
o poezie nu ar însemna o cale prea lungă
ba din contră
scurtissimă –
                      asta
dacă prin natura sau supra-
natura sa
poezia nu ar fi (uneori: a naibii de) în-
tor-
       to-
chea-
         tă
încât
cu un nod în gât
ai putea zice că necunoscute sunt căile poeziei


iar Dumnezeu nu s-ar supăra la citirea acestei parafraze
deoarece poezia cu toate ale ei este de la El.

Azil

Cenzura comunistă presa
constrângea
decupa
anula
enerva
umilea…

Dacă aş fi reuşit să fug în Occident
înaintea azilului politic
aş fi cerut azil poetic.

Figură

Visez şi admir
superba ta figură.
                            Adevărat – din păcate
doar o figură de stil
(şi de şah ca şi cum) din
se zice că zicea poetul
ţâţoasa
lăptoasa noastră limbă română.


Musca

De la arat
musca
trecând printre ochiuri de sârmă ghimpată
la hotarul armeano-turc
zbură spre Ararat.

Însă micul ei truc
prin aceasta doar continua
pentru că
iniţial
gâza de ea trecuse (încălcase?) hotarul fabulei lui Donici.

Iar peste-un timp – în zare
mai mult ţi se năzăreşte
că zboară-un punct ceva.

Aha! De cum s-a apropiat
ai desluşit că este
chiar musca din poveste.

Şi, cum se-ntâmplase la Donici, tu urmezi
scenariul ştiut
întrebând pre muscă de unde ar veni.

Iar gâza ce răspunde?
Exact ca-n fabulă
poate că doar uşor modificat:

– Ei, de unde vin? N-ai auzit?
Nu ai citit?
Mă-ntorc din vârf de Ararat.

Ia nevoie!
Musca mai spunând
că acolo sus ar fi văzut
rămăşiţele arcei lui Noe…


Modificarea pauzelor

Vântul modifică pauzele dintre obiectele cât de cât elastice
în special dintre copaci şi copaci, garduri
dintre fustele doamnelor şi pantalonii bărbaţilor
dintre rufele întinse pe sârmă şi uşa casei pe care le-a scos gospodina.
Iar sub rafalele vântului iarba e pur şi simplu depauzată  
firele, steblele ei fiind otova pătulite-lipite într-un
otova continuum verde-argintiu. Asta
se remarcă mai ales în stepele mongole unde
vântul mai modifică pauzele (de spaţiu, fireşte) dintre
cozile cailor întinse şi orizont
dintre poalele halatelor şi intrarea în iurte
dintre nori şi craterele vulcanilor stinşi.
                                                             Curios se s-ar auzi
dacă toate aste modificări de pauze
alias de ritmuri
ar fi transpuse în muzică…


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu