Nobel pentru literatură: Tomas Tranströmer

Printre miile de  informaţii-clişeu despre acordarea Premiului Nobel pentru literatură în acest an, am întâlnit-o şi pe aceasta: „Premio Nobel a Tranströmer, poeta non tradotto in Italia”. Dar parcă numai în Italia? S-ar putea da o listă lungă de ţări în care nu a fost tradus acest ilustru poet suedez. Dar de aici înainte, Tranströmer devine sui generis translat, transfrontalier, particula „trans” (ca în… transă!) din numele său fiind parcă una predestinată. Pentru că, se ştie, pentru creaţia unui scriitor Premiul Nobel are efectul bulgărului de zăpadă care trece frontiere, praguri de edituri, de biblioteci.                                                                                                                                               Ei bine, în România, din câte ştiu, i-a apărut o carte de versuri. Neavând-o la îndemână, nu pot şti dacă între copertele ei au intrat şi aceste câteva poeme, pe care le-am românizat graţie unor juxtalineare pe care mi le-a expediat colegul şi prietenul meu întru avangardism Igor Loşcilov din Novosibirsk, cu ani în urmă el susţinându-şi doctoratul în Finlanda vecină Suediei.                          Una din posibilele caracteristici ale creaţiei lui Tomas Tranströmer: pornind de la expresionism, maturizându-se în suprarealism, pentru a deveni emblema post-modernismului şi, eventual, a depăşirii acestuia.

Una din posibilele caracteristici ale creaţiei lui Tomas Tranströmer: pornind de la expresionism, maturizându-se în suprarealism, pentru a deveni emblema post-modernismului şi, eventual, a depăşirii acestuia.

P.S. Pe internet, iată şi o ştire în limba chineză, în care ar fi vorba şi de 17 poeme ale celebrului, deja, autor suedez  – o plasez aici nu ca element exotic, ci ca respect pentru hieroglife – acum 8 ani, am publicat un jurnal de călătorie în China, intitulat „Drumul cu hieroglife”:

華爾街日報 – În urmă cu 23 ore

典詩人特朗斯特羅姆（Tomas Transtromer）獲得2011年諾貝爾文學獎。 ... 他在1954年首次發表《17首詩》（17 Poems）。後來陸續發表了其他作品﹐包括1958年的《沿途的 ...

STÂNCILE VULTURILOR

Dincolo de sticla terariului

reptile –

nemişcate şi stranii.

În linişte femeia

întinde la uscat albiturile.

Moartea e calmă.

În adâncul adâncurilor

pluteşte sufletul meu –

încet, ca o cometă.

Haiku

*     *     *

Zidul disperării…

vin şi pleacă în zbor

porumbei inexpresivi

*     *     *

Grădini suspendate

într-o mănăstire tibetană –

scene de luptă

*     *     *

Cerb întins la soare…

muşte fulgerând ca ácele

prinzând cu tivi umbra de pământ

*     *     *

Soarele-a apus

spre mine privesc

remorchere cu mutre de buldog

*     *     *

Moartea stă-nclinată peste mine

eu nu sunt decât o compoziţie de şah

căreia ea-i cunoaşte rezolvarea

*     *     *

El scrie, tot scrie…

prin canal curge clei

vad peste Styx

Traducere de

                 Leo Butnaru