POEME DIN PREAJMA MĂNĂSTIRII LUI MANOLE

Căderea în comă

La cu totul altceva se gândea lumea când

apostolul își anunță tratatul despre faptele ierbii

și ale fluturilor. (Pur și simplu

așa îi veni trimisului să conferențieze

în baza dreptului

și stângului

universal.) Numai că de fapt

nu avea să vină vorba atât de fapte

cât de ceva lapte

dar mai ales despre lăptiugă

niscaiva ruine parcă (și parce)

de oarece consecințe subînțelese (de regulă

în cea mai mare parte neînțelese)

după care

aproape în disperare de cauză (și călăuză

spirituală) predicatorul

prinse a schița niște gesturi ciudate

amenințătoare

până la urmă intrând iremediabil în

comă ideatică.

Piatra sisifică și pietre la rinichi

Grație (sau... din cauza?) supraefortului necesar de-a

urca și de-a tot relua împinsul pietroiului spre culmi

Sisif nu poate face pietre la rinichi – de cum apare vreun început

un fir două de nisip în rărunchi

supraîncordarea trupului său le elimină

încât Sisif are rinichii curați

ca la naștere.

                    Însă unii răutăcioși zic că

starea perfectă a organelor în cauză

se datorează faptului că – prin blestem – Sisif

nu are barem o pauză pentru un pahar de vin

nu că pentru chefuri în draci

fără măsură

care atacă rinichii ficatul

agravând blestemul

îngrelând păcatul...

Kazimir Malevici – o imagine la aniversară

În cunoștință de alb

departe

un om

prin albul zăpezii parcă

poartă

un imens drapel invizibil.

Fragment despre feminism

În garsoniera... (Pardon, madam!

de ce – garsonieră și nu – madamieră?)...

                                                              În fine

în odaia cu aproape toate comoditățile (cealaltă parte a

acestui cantitativ aproape referindu-se firește la incomodități

din păcate existente și ele) odaia

ce miroase a tutun ieftin (ah, nemiloasele accize ale

monopolului de stat ce chiar stă pe loc!) și a bilete de loterie

madama învârte la caterinca ronțăitoare a

râșniței de cafea. Din boxe Sanyo – ceva Chopin

bineînțeles bruiat de râșniță

hărăzind o muzică ce nu-ți aduce fericire

chiar de-ai fi tu regina nimfomanelor (sau nimfetelor?)

Marlyne Monroe cea care

suflată de jos de ventilatoare

a prefigurat nudismul postmodern transamerican. De altfel cândva

ea însăși morăriță de cafea

colecționa postere cu dezlănțuita musculatură a starurilor

pe când în fața oglinzii

de sub cagulele sutienului

își lăsa liberi la vedere oacheșii sâni

imaginându-și cam cum ar cocheta în păcatul dintâi și

când părinții nu-i erau acasă

strigând: Ecce mulier!

                                  după care

ca din senin

exulta într-o bucurie  mai că mistică

parcă fără motiv

la fel de neașteptat urmată de neagra melancolie a lui Berlioz (nu

nu cel din Maestrul și Margareta lui Bulgakov

ci francezul dezlănțuit) pe care-l alerga pe clapele pianului.  – Ah!

cât a tot studiat muzica

mâinile ei gingașe degetele-i subțiri cu minusculii lor pași/ pășuleți

au parcurs sute

sau poate mii de kilometri de claviatură alb-neagră

fără să ajungă undeva...

Creier și aripi

De la o zi la alta

(sau poate de pe o zi pe alta)

te (mai) întâmpli cu ființa (așa e

din an în paști trăiești câte-o bucurie foarte întâmplătoare...)

și gândul că încă mai trăiești

te face să crezi că ai pierde timpul ce ți-a fost dat

te-ai preda amintirilor

pentru că deja întâmplarea-ți cu ființa și ființarea e de fapt

existență înfrigurată în orizontul brumat al bătrâneții (ce cuvânt

de neocolit!...) indiferent dacă e cvasimoarte ce evită deopotrivă lauda

și rechizitoriul. Așadar

fără a pierde timpul cu rememorările

viața... stop! O altă formă ar fi mai adevărată: spre a nu pierde viața

ar fi bine ca aceasta să fie inofensivă ca uitarea însă

aici există riscul să cazi în totdeauna imprevizibila

și nedorita libertate a lehamitei cu subversiva... disperare

ce articulează de-a valma tot ceea ce e însuflețit

cvasiînsuflețit sau neînsuflețit este – îți șoptește

îngerul filosof(iei) cu aripi răsărite din creier

îngerul pe seama căruia ironizează zeul ăla cu aripi la antipozi

adică la glezne: „Noi (to-o-o-ți!) nu ne putem crea o idee

despre ceea ce este o idee dar

credem că chiar filosofăm” zice malițios Hermes

cel obișnuit de a-și plăti toate dările dar

și luările de atitudine. Iar în atare polemică

e bine că zeul filosof(iei)

cu aripile purcese din creier e cum se spune surd

aripile crescându-i chiar prin urechi.

Umor despre umor

De când s-a despărțit de iubită

a dat-o în umor negru

crispat.

Ah când era împreună cu iubita

o ținea într-un umor trandafiriu

uneori curcubeic

arcat

peste vesel scârțâitorul lor pat...

Năluca și norocul

Ah, nălucă ce fuge! – E Venus din Milo

cu brațele ciunge

femeia ce fuge

de-și zdruncină sânii

de-și zdruncină sânii!

E Venus din Milo femeia ce fuge

să-și prindă norocul cel fără de milă –

dar nu-l mai ajunge

nu-l mai ajunge!...

Pe înțeles­?

Acum un timp

o dimineață sau o amiază

o chindie o înserare sau un miez de noapte

mi-am dorit foarte mult să scriu un poem

și (vezi ceva mai jos) chiar l-am scris:

Doamne Dumnezeule

a cărui respirație sporește presiunea atmosferică

iartă-mi indiscreția și posibil impertinența dar

îndrăznesc să întreb:

Doamne Dumnezeule Atoatecreator

să mi se fi întâmplat mie să scriu vreun poem

în care eu nu Ți-aș fi pe înțeles?...

Punct de contact

Îmi dau seama – e greu

pricep – nu e ușor

iubite cititor

dar sper

            în curând

să ai manualul

Studiați poezia lui Leo Butnaru fără profesor.

Turnul sofiștilor

…sigur

pământul stă sigur pe spatele unei

fantastice broaște țestoase care

la rândul ei

se sprijină pe spatele unei alte țestoase

și tot așa

în jos

un întreg turn de țestoase

una

peste

alta

ultima dintre țestoase sprijinindu-se

sigur

pe pământ – însă

de cealaltă parte a lui

opusă turnului.

Rimă

rimă – tu mică iapă de tracțiune

reușești să duci unele poeme până la bun sfârșit –

sfârșindu-le;

opintești la sonete obrintite

ca la o grapă de dragul grapei

și gropii

ca la o boroană fără bornă;

îmbumbi epigrama ca pe o jiletcă strâmtă

rimă – tu regină a morții

pardon – a nopții

(poeziei)

tu care probabil

ai și simțul umorului...

Înțelesuri

Când se întâmplă să nu scriu despre gramatică

despre cuvinte înaripate

sau propozițiile subordonate circumstanțiale de loc

de timp, de mod, de cauză, de scop

despre  circumstanțiale condiționale

concesive, consecutive

sau despre simple propoziții circumstanțiale de poezie

ci scriu despre Homer

ori Socrate

să zicem

toate celelalte pur și simplu se subînțeleg ca

supra-înțelesuri...