Peste mâini
Unii – cu mâinile în vânătăi
alții chiar
cu mâinile bandajate...
cei mai
mulți dintre ei fiind cei care
au vrut
să-și ia destinul în
propriile
mâini...
De regulă
asta se
pedepsește...
Copilul și gloria
Copilul e
atât de nepregătit
atât de
nepregătit
de parcă
în fiece
moment următor
peste el ar
putea da o mare glorie
o glorie
uriașă
cu care însă
nu va ști ce să facă
nu va avea
ce să facă el
pruncul care
nu știe decât de
pipi și caca
pipi și caca
de altfel
ca și
bătrânii adânci
în plină
glorie...
Săgetări, săgetări, săgetări...
sfântul
sebastian mucenicul seamănă atât de mult cu adevărul
atât de
săgetat
atât de
săgetat...
În timp ce petreceam timpul
Ar fi ieșit
că am petrecut de minune timpul
chiar cu
folos am putea spune
dacă
nu ne dădeam
înfiorați seama că
în timp ce
noi petreceam timpul
timpul ne
petrecea pe noi undeva
undeva
evident cu
mai puțin folos...
Literă
Orice literă
e un mare poem început
însă
din păcate
nedus la
capăt
în unele
cazuri
din
obiectivul motivul că pur și simplu
autorul încă
nu s-a născut
sau din
tragicul motiv că a murit prea tânăr
sau de
adâncă bătrânețe (acesta din urmă
de asemenea
foarte obiectivă)...
Orice literă
e un mare
poate că
genial poem nedus la capăt...
Întâlnirea (îndrăgostiți)lor
...se jură
că se iubesc la nebunie
că nu pot
unul fără celălalt
că li se pare
o veșnicie să aștepte seara
când să se
întâlnească
și că ar
vrea să fugă undeva departe de lume
să fie
singuri-singurei
că...
ei bine
însă la – în
fine – pasionata lor întâlnire
nu-și închid
telefoanele
întrerupându-și
îmbrăți-
șările săru-
tările
pentru a
răspunde la fel de fel de apeluri despre
te miri
ce...
Întrebare, întrebări...
– Dragul meu, ești minunat! Au
cum aș putea a nu te iubi?!
– Ah, draga mea, ce întrebare!
Chiar
mai a naibii decât
„A fi sau a nu fi?”...
Le futur simple
Bineînțeles
e un fel de a zice cam ironic
viitorul simplu
care
mai
totdeauna
e atât de
complicat
atât de
întortocheat...
Plopii cu soț
O plopi cu
soț
în copilărie
vă credeam ocrotitorii mei!
Serile
siluetele
voastre prelungite din hatul ariei noastre peste ghiol
peste tău
mi se păreau
umbrele picioarelor
Lui
Dumnezeu.
Pe drumul cunoașterii
În lungul
drum al cunoașterii
patrulează
îngeri de caritate
care oferă
când e cazul ajutoare
mai
obișnuite
mai eterate
sau chiar
de-a dreptul sofisticate
ciudate –
însă la o adică
până la urmă
cu ce-i poți ajuta
pe cei
găsiți obosiți
sleiți
unii ușor
ieșiți din minți
în aziluri improvizate
pe marginile
anevoiosului drum al cunoașterii?...
Dar asta e:
din vreme în vreme
pe laturile
drumului cunoașterii
îngerii de
caritate (de la eparhie
sau
entropie)
încearcă să resuscite
și să-i
repună pe cale pe unii
pe alții
sfătuindu-i să abandoneze
să renunțe
de a mai înainta
și tot așa
până la un
punct de unde – încolo
pe marginile
drumului cunoașterii
nici pe
drumul propriu-zis – țipenie!
Altfel zis
îngerii
salvatori (de la eparhie
sau
entropie)
nu mai întâlnesc niciun ins
cu toate că
și de acolo – mai departe – mai departe –
mai departe
– drumul cunoașterii nu este închis
nu este
interzis...
Dar – asta
e: deja – țipenie
niciun ins
niciun
proscris...
Ca la școală, un trilion de ori
După
judecata de apoi
cineva e
iertat
altcineva e
pedepsit.
Spre exemplu
pentru a fi
absolvit
de
nesocotita-i obrăznicie de a fi scris
de a fi
rostit
„Dumnezeu a
murit”
Nietzsche a
fost pedepsit să scrie de un trilion de ori
„Dumnezeu
n-a murit
Dumnezeu n-a
murit
Dumnezeu n-a
murit...”
astfel
evitând pedeapsa capitală – de-a scrie
la infinit
„Dumnezeu
n-a murit...”
Prunc în scutece
Prunc
neliniștit
zvârcolit
la un moment
dat creându-ți impresia că
neîndemânatic
neputincios
cum e
încercă
totuși să-și potrivească scutecele
în loc de
aripi...
Recital
Astea sunt
timpurile
secolul
zilele
nopțile
cam toate
astfel că
reieșind din
starea de fapt
mergând la
recitalul poetic
unde
se vor citi
poeme de dragoste
îți pui
vesta antiglonț...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu