CARTEA LEOLOGISMELOR (5)

Leo BUTNARU

                                   DIN „CARTEA LEOLOGISMELOR” (V)

·  Oul ca arhetip al Universului?... Să remarcăm: oul seamă a zero; „plin”, dar totuși zero…

·  Vers: Ce tinere inele pe degete de mumii…

·  Unor soți, văduvia le continuă și în viața de apoi: unul în rai, celălalt în iad…

·  Unicii într-o ureche, dar de toată isprava: acul și Van Gogh.

·  Poetului i s-a acordat un TrOrfeu important.

·  Încât, la un moment dat, mea culpa nu devine decât infima, infima mea… clipa…

·  Co-moară: moară care lucrează în tandem cu o altă moară.

·  Ghișeul de la contabilitate – lumina de la capătul tunelului!

·  A vrut să se retragă în sine, dar a înțeles că e prea strâmt acolo – nu încape.

·  Osip Mandelștam zicea: „Veacul meu – fiara mea”. Ar reieși că veacurile, mai multe, formează un fel de… menajerie. Sau... haită?...

·  Ploaia ne mângâie. Grindina ne calcă-n picioare.

·  Ieșind din mare, femeia reintră în modă.

·  Către o sticlă de șampanie: „Și tu, brut?!”

·  Nu de puține ori, apropierea fizică vine după o matematică matrimonială.

·  Rugă în caz de pedeapsă: a/ Dă, Doamne, să nu dai!; b/ Nu dă, Doamne, să dai!

·  Unul Dumnezeu știe dacă Dumnezeu știe sau nu.

·  Casanova folosea atât asul din mânecă, cât și asul din cracul pantalonului.

·  Numai moartea nu poate fi mișcată din punctul mort.

·   După cum se mișcă, broaștele țestoase pot părea gravide non-stop.

·   În discuția cu cei mulți, mahărul trece la pluralul per-tu: per-voi.

·   De multe ori, ochelarii de soare ascund niște ochi avizi, plini de speranțe!

·   Ce a mai slăbit! Îi este mai ușor să se ia în mâini.

·   Cea mai eficientă dietă: să te hrănești cu iluzii.

·   Căutăm eroul timpurilor noastre, însă tot peste eroii timpurilor trecute dăm: Ulise, Orfeu, Ariadna, Pandora (negativă, dar tot eroină, nu?), Penelopa, Don Quijote…

·   Fluierarului i se face fluierografie.

·   De ce să se predea religia în școală și nu în afara școlii? În afară, e mai mult spațiu și chiar opțiune de-a alege.

·   Miner-IAD-ă.

·  Din cauza frumoasei secretare, șeful și-a pierdut capul cu tot cu scaune (unul – la cap, celălalt – la fund).

·  Nu este exclus ca în unghiul mort să se afle esența existenței tale. Caz în care unghiul mort înseamnă unghi ocrotitor.

·  Dacă tenisul ar fi artă, jucătoarele și jucătorii nu ar urla, nu ar icni atât de dizgrațios.

·  Mare diferență dintre: „Fiecare să-și știe locul” și: „Fiecare să-și ocupe locul” (pe care-l merită, nu?).

·  Omul e o mică veșnicie. Dar chiar atât de… mică?...

·  Expresia „Jos pălăria!” e una alambicată, deoarece sensul ei este, de fapt: „Sus pălăria!”

·  Pentru îngerii care, se zice, sunt fără sex, ceea ce ține de sexul pământenilor nu e decât pură biologie sau, poate, o nefericită abatere de la cereasca anatomie generală.   

·  Și-a luat viața în propriile mâini care, din păcate, s-au dovedit a fi neputincioase, pentru ca să n-o scape în noroi.

·  Și-a zis să-și ia viața în mâini. Și-a luat-o. Însă ea s-a dovedit a-i fi prea ușoară, se descurcă cu o singură mână.

·  Din păcate, animalul din om nu va nimeri niciodată în cartea speciilor pe cale de dispariție…

·  Când nu mai reușea să dezbrace din priviri, se adresă oculistului. Însă era deja târziu. Și motivul – altul.                                                                                                                   

·  Conștiință determină existența… Deci, ce tristețe pentru cei care nu au prima, pentru-a nu avea nici pe a doua…

·  Câți/ câte o fac pe mironosițele, jenându-se, chipurile, de adevărul gol-goluț!

·  Pentru a ști că nu știi nimic, trebuie să știi atât de multe!                                   

·  Până și calul lui Harap Alb dădea frâu liber imaginației sale…

·  Pompierii cenzurii sting scânteia dumnezeiască.

·  S-a dovedit că și fără dragoste platonică Platon îți poate fi prieten.

·  Cu un picior în trecut, cu al doilea – ridicat, în poziție indecisă.

·  Egoistul e foarte obosit, are nevoie de a se odihni de sine însuși.

·  S-a luat în propriile mâini, iar când s-a lăsat din ele, s-a uitat dacă trebuie sau nu să și le spele.

·  Sensul vieții e, cel puțin, în două direcții.

·  Până vine încălzirea globală, ăștia de la servicii comunale ne ard la buzunar!

·  Încredere reciprocă cu termenul expirat.

·  Luați cărțile de proverbe din fața mea, pentru că aș putea să le deformez spre… adevăr!

·  Intim – da. Dar nu mă intimida.

·  Acesta nu suportă si fie atins nici măcar cu o floare… la ureche!

·  Cel mai sigur slăbești de hrană spirituală, indiferent dacă o consumi în cantități considerabile.

·  Duce un mod sănătos de viață care, din păcate, se îngreunează tot mai mult.

·  Alege: sau te iei pe tine în mâini, sau îți duci iubita-n brațe.

·  Ce păcat că bucuria e doar ceva spiritual…

·  În ce constă sensul vieții – în sens sau în viață?

·  Gândul îi este departe, dar nici sentimentul nu-i este mai pe aproape.

·  Credea că ieri și-a înecat amaru-n vin, dar, după cum se simte azi, probabil cineva i-a aruncat colacul de salvare.

·  Nereușind s-o înșele pe ea, i-a înșelat așteptările.

·  Ea nu se simte în apele sale, el nu se simte în vinurile sale.

·  Frica are ochii mari, de-ai crede că e sora sau fiica ciclopului.

·  Repetiția este mama învățăturii, însă nici până astăzi nu se știe cine îi plătește pensie alimentară.

·  Pentru ca să-ți prindă bine un premiu, e simplu: trebuie să-l prinzi.

·  Restaurantul „Mană cerească”.

·  Sirena antiaeriană prevestea un atac masiv cu sex bombe.

·  Nu există profeți în propriile lor țări: de obicei, ei sunt reținuți la vamă.

·  Mănuși din piele de antilopă, mănuși din piele de arici etc.

·  Geniului până și Dumnezeu îi spune: „Eu cred în tine”.

·  Ceea ce-l face pe Herostrat să râdă până la lacrimi, e fraza: „Manuscrisele nu ard”.

·  Chiar și în țările calde se întâmplă ca unii să schimbe femeile ca pe mănuși.

·  Parfum „Banii nu au miros”.

·  În raport cu covoarele, el este ne-bătăuș.

·  Când o să mă vezi, n-o să te jenezi: eu m-am născut în cămașă.

·  Dacă reușește totuși să-și muște coatele, poate ajunge Venus din Milo.

·  Dacă potcoava e a fericire, cea mai fericită ființă este calul. Poate că și puricele potcovit.

·  Când te retragi în sinea ta, nu te comporta, de parcă ai fi în ospeție.

·  De la Adam și (m)Adam ne tragem.

·  Cum e corect, dom’le? Monet Lisa?... Sau Manet Lisa?...

·  Să reținem: vertiCALITATE.

·  Nu e mare diferența de ferocitate între: ochi pentru ochi, dintre pentru dinte și: ochi pentru dinte, dinte pentru ochi…

·  Oratorul: erudiție și erudiCție.

·  Vin de(m) Moldova.

·  Ciao!-șescu.

·  Ce poate face o sedilă infimă! Din: amintiri – aminȚiri…

·  Uneori, noțiunea a demonstra este perfect în acord cu ea însăși, cea care înglobează alte două noțiuni (terifiante!): demon și monstra (ea, pereche monstrului!).

·  Dintre mai multe puncte de vedere, sigur că unele sunt oarbe.

·  Trandafirii – simbolul iubirii… Deja, și al banalității…

·  Că omul mai poate cădea pe gânduri, treacă-meargă. Însă de cad gândurile pe autor, poate ieși o nenorocire…

·  Chiar construite din cei mai simpli bolovani de piatră, cetățile erau, totuși, din pietre prețioase: rezistau asalturilor, canonadelor…

·  Ce deosebire uriașă între lacul lebedelor și lebedele lacului!...

·  Uneori, cel cu capul în nori nu se mai vede deloc – deja, ca și inexistent, e complet în  nori.

·  Plecarea omului din lume ține de ordine sau de dezordine?

·  Dacă vrei să nu te lovească amnezia, nu uita să întorci datoriile la timp.

·  Când flirtezi, se iscă versuri, când iubești – se naște poezia.

·  Și totuși, e de presupus că foarte-foarte puțin viitor se face prezent, dar și mai puțin ajunge trecut.

·  Din cauza pătratului negru al lui Malevici, în rândul vizitatorilor expoziției crește considerabil dorința de a folosi culoarea albă în mod huliganic.

·  Moda feminină, dar mai ales veșmântul femeii, presupune o întreagă filosofie. Cu cât este folosită mai puțin material, cu atât spațiul filosofării este mai vast, de-a dreptul acaparant.

·  Adam a fost unica ființă creată fără coautor, de la el încoace, orice procreație e o co-creație.

·  Naftalina exclude atâtea aplauze fatale pentru molii, ceea ce însă nu înseamnă că din această cauză moliile o duc mai bine.

·  În semnele lor de circulație moliile au și unul ce înseamnă: Atenție, aplauze!

·  Dacă ai întreba-o la ce ține mai mult – la bărbat sau la fierul de călcat, – nu ar putea să-ți răspundă fără să chibzuiască.

·  A decide să începi o viață nouă, înseamnă să recunoști, implicit, că te-ai cam învechit. Poate că și în rele…

·  Profil, (en)facebook…

·  Jurnal de călătorie în jurul lumii, adică: Jur-împrejur(nal).

·  Sesizați diferența: nu pur și simplu, ci simplu pur.

·  Erogenă și erogeniu.

·  Arborele genealogic e un altfel de a zice arbore ginecologic. Pentru că din acesta am coborât, oameni, nu maimuțe.

·  În Rusia, lucrează gastarbeiteri pașnici, pe când Rusia trimite în alte țări gastarbeiterii războiului.

·  Concepție și contraconcepție… Ceva asemănător cu concepție și contracepție.

·  Eva: „Gata, Adame, divorțăm!” Adam: „Doamne, pune-mi coasta la loc!”

·  Atâtea zile de naștere și doar un singur an de naștere…

·  Piața Marii Decepții Naționale.

·  E de presupus că nu există nicio deosebire între avocatul diavolului și diavolul avocatului.

·  Probabil, și cu o rândunică se face, totuși, primăvara, însă una foarte mică.

·  E atât de nătâng, încât nu a înțeles că este zadarnic să ducă la oculist apa chioară.

·  Singurătatea îndelungată este starea pe muchie de cuțit între moral și imoralitate. Cu atât mai uimitor stoicismul marilor eremiți.

·  Dumnezeu nu-și sărbătorește ziua de naștere: odată pentru totdeauna, și-a marcat Eternitatea de Naștere.

·  De foarte multe ori, în istorie s-a intrat cu cizmele.

·  De la un pas la pasul următor nu e niciun alt pas.

·  Odată ce hârtia suportă orice, vă dați seama ce e cu computerul!

·  (Sia)miezii de nucă.

·  Allegro ma non troppo: aleargă, dar nu tropăi.

·  Gândurile negre de sub creștet albesc părul de pe creștet.

·  Dacă știi cum e muierea rea de muscă, imaginează-ți cum ar fi cea rea de viespe!

·  Chefuri barbahice.

·  De regulă, subjugarea echivalează chiar cu înjugarea.

·  (O completare): Ce mai la deal la vale, și pe laterale…

·  E o minte rară. Adică, foarte… densă! Sau, poate, invers...

·  Altfel spus, luna niciodată nu ne întoarce spatele.

·  Dacă ar fi să traducem noțiunea Babilon, de ce nu s-ar potrivi… Bâlbelon?

·  Алла Попугайчева. (Alla Popugaiceva.)

·  Deloc puține mari iubiri capotează într-un final mărunt.

·  A fost ceva ce s-a transformat în (cani)bal mascat!

·  Pe anumite segmente, viața de toate zilele și… silele.

·  A dat bir, dar nu a fugit: birul era el însuși.

·  Dom’le, ce tari sunt, azi, ăștia cu rezistența prin anticultură!

·  Unicul caz care nu e de condamnat, dacă sfâșii stindardul patriei, – când e nevoie de fâșiile sfâșiate pentru pansamentul celui rănit în lupta pentru patrie.                               

·  În fiece dimineață te trezești parcă mai odihnit, dar și (fără… parcă) mai uzat.

·  De ce nu ar însemna apologia – studiul apelor?

·  Uneori, ideile vin foarte ușor în cap, însă nu ies din el decât cu ajutorul psihiatrului...

·  Dragostea: idee fixă și sentiment mobil.

·  Ninsoare – ceva ceresc ce ni se-mpleticește printre picioare.                             

·  De când cu digitalul, nu mai există manuscrise care, la necesitate, ar putea fi arse, – de unde atâta nedesăvârșire ce reușește să se strecoare printre degetele literaturii. Uneori, noroc de vreun virus…

·  Bineînțeles, tehno-muzica e mai mult pentru tehno-suflete.

·  Dedublarea personalității (neluându-se în calcul și umbra).                               

·  Și mai ciudat decât o cioară albă – un necrolog alb…

·  Câteva sincope de valori IQ cu care fericirea face omul ceva mai prost.

·  Bacchus pare a fi un zeu ce este pretutindeni, numai în sine – nu.

·  Globalizarea e atât de evidentă, încât nu mai are rost să punem virgulă între denumirea continentelor înșiruite pentru oarece exemplificare...  Nefiind exclus ca, în timp, globalizarea să facă inutile toate semnele de punctuație…

·  Nedreptatea există pe nedrept.

·  Eternaționala.

·  Nu de puține ori, vreun ins care se crede ilustru nu e decât ilustruit.

·  Urcând pe Elbrus(c).

·  Urarea: „Să fii sănătos-tun!” duce la gândul că viața ar fi un război, nu?...

·  Folosul și meritul nu totdeauna sunt concomitente. Poți să nu ai vreun folos, însă să te alegi cu un mare merit.

·  Lucian Blaga: În marea (pe)trecere.

·  De-ți va părea rău că mori fericit, deja vei muri nefericit.                                                 

·  Fabrica de tricotaje „Firul Ariadnei”.

·  Poloneza lui Oginsky și polineziana căpitanului Cook.

·  Memoria e tunelul la capătul căruia nicicând nu se vede lumina.           

·  Chir și pe timp de cenzură, interzicerea nu putea curma inter-zicerea dintre poeți.

·  Are un gust educat de frumusețea naturii și cea de pe etichetele borcanelor cu zarzavaturi.                

·   Ucide ciorchinii să învie vinul.                                                                            

·   Uneori te trage curentul prin litera O – acest oberliht deschis al alfabetului.

·  De la antropologie la gloatologie.

·  Omul nu poate să vrea să nu vrea.

·  Pronunțatul caracter al lipsei de caracter.

·  Facebook – acest lagăr benevol de concentrare.

·  De cât și-a tot aprins paie în cap, creierul său deja aduce a jambon afumat.

·  Din Europa de Vest(e) în Europa de Est(e). Și viceverste.                                 

·  Altfel spus, spunând că dânsul știe că nu știe nimic, Socrate ar fi vrut să spună că el este cel mai prost om foarte deștept.

·  Se zice: îmi pare bine. Adică, părerea de bine e o părere doar?

·  De la Balzac la Nietzsche: Comedia supraumană.

·  Probabil, poate deveni ștreang și firul roșu.

·  Nu de puține ori, deznădejdea duce nu la frica de moarte, ci la frica de viață.

·  Vorbele de duh ale unor personalități aflate pe patul de moarte. Adică, vorbele de dat duhul…

·  Spălarea cad(av)relor.

·  Tinerețe e veșnică?... Pe când veșnicia pare a fi, totuși, ceva ostil. Ostil a toate. Vecia este o moarte fără moarte.

·  Despre fericire poți scrie un poem, nu mai mult. De încerci să-l scrii pe al doilea, înseamnă că ești nefericit.

·  Se întâmplă să aibă timp liber și cei care nu sunt liberi în timpul liber.

·  Teatrul unui actor a decăzut până la actorul unui teatru.

·  Spre satisfacția autorităților, în procesul de spălare a creierilor s-a constata că o parte din populație pur și simplu nu are creieri.

·  Și-a cârâit pasărea Phoenix: Nevermore!

·  Când nu li se mai permite să execute oameni, comuniștii își execută dreptul la vot.

·  Premiul (C)Oscar.

·  În loc de un as a ieșit un – „aș!”

·  Colonul fără sfârșit.

·  Intră în tine și – gata! – închide gura pe dinăuntru!

·  De cele mai multe ori, grandomania duce la… grandomânie.

·  Lingău de lingouri.

·  Bre, ești și mofluz, și confluz.

·  Starea justiției: dreptul internațional și stângul local.

·  Privind la lumea de jos, oare Dumnezeu nu are frică de… Sine, de Dumnezeu?

·  Mișcare feministă a cerut ca, odată ce cocoșul poate avea orbul găinii, la rândul ei găina să aibă orbul cocoșului care, de fapt, e unul și același lucru, plus respectarea echității părților implicate în (compa)rație.

·  Viziunea înseamnă eterna tendință de a ieși din vizuină.

·  Bineînțeles, până a crește, orice minotaur e un minitaur.

·  Ce de-a forță consumă unii oameni pentru a-și îndreptăți propria neputință!

·  Păi se cam termină pasta din pix… – destinul ajunge la sufix…

·   De cum conștientizează că a venit pe lume, omul începe să caute ieșire din situație.

·   Miros – nota mi în surdină. 

·   Ursită – ursoaică logodită.

·   Punctul de vedere poate fi destul de larg, pe când vederea de punct doar una minusculă.

·   Un hat trick al golurilor de sens.

·   Lupta s-a dat între cavalerii templi-eri și cavalerii templi-azi.

·   E o adevărată plăcere să întâlnești vreun ins care e destul de deștept, pentru a înțelege că el este un prost.

·   Primă și pedeapsă.

·   Scrimă și pedeapsă.

·   Șoarecele și pitica.

·   Bolșemic.

·   Imprevizibile mendrele destinului: pe unii, de pe coji de nucă îi duce pe blăni de nurcă. Sau invers.

·   Odată ce, în comunism, toți erau egali, reieșea că dușmanul de clasă devenise dușmanul de casă.

·   Unicul său plus e cel din lentilele ochelarilor.

·   Spre deosebire de oameni, îngerii au mens sana in corpore sanctus.                 

·   Omul spune, franc, ceea ce gândește mai ales atunci când, de fapt, nu gândește.

·   Dacă optica e pentru văz, șeptica (sau: șoptica) ar trebui să fie pentru auz.

·   Jumătate din pieile vitelor mergea pentru confecționarea pergamentelor pe care scriau cărturarii, cealaltă jumătate – pentru împletirea bicelor destinate spinărilor acelor cărturari.

·   Doctor horroris causa.

Va urma