POEME RECENTE

 

Remiză
 
Asta e cu fostul campion la șah
care a clacat, nu mai e – are insomnii.
Se frământă în sinea sa, geme, cu gânduri frânte de suferință
rugându-se zeilor pe care îi cunoaște
de la Hristos via Buddha spre Allah
pentru ca după nenumărate nopți de chin
renunțând parcă la mondiala miză
să accepte inevitabila sorții remiză
în fine ajungând să ațipească oarecât împăcat
sau doar resemnat
în fără de ieșire
etern pat de șah
pe tabla cu un singur pătrat – negru
al unui oarecare Malevici.
 
 
Nu se știe dacă...
 
De cum ai ceva timp liber
pentru a nu te prinde plictisul
învață să pilești cătușe.
 
Nu se știe dacă cineva nu va avea nevoie de
ajutorul tău
poate chiar tu
Doamne ferește...
 
Învață să pilești cătușe...
 
 
Între ghilimele
 
S-a dus și soarele zilei
și ziua soarelui s-a dus
am privit cât am privit orizontul
o vreme indiferent
o vreme parcă înfiorat
până au apărut primele stele care
printr-o spuză de tristețe
printr-o spuză de ceață
perechi-perechi au luat între ghilimele
ceva ce parcă o fi fost
sau n-o fi fost adevărat – o zi
din viață.
 
Aproape simpozion
 
Undeva la mijlocul de cale dintre
geruri devastatoare – și – tropicalul soare
într-o țară nici hiperdigitalizată
nici mitică
s-au întâlnit Alba-ca-Zăpada cu
Neagra-ca-Ebenul
să discute, ca între două doamne,
îndelung și pe îndelete, despre
corectitudinea politică.
 
Totul mergea bine, frumos și pe înțeles
apoi se înfățișă și Galbena-ca-Lămâia
cu propriul concept oriental despre problema abordată
dar mai ales cu propriul interes
ceea ce era absolut în firea lucrurilor
așa cum și celelalte două polemiste veniseră
cu interesele lor
 
astfel că, în fine,
atmosfera fiind frumoasă și de bine
pe acele tărâmuri nici hiperjaponizate
nici mitice
cele trei doamne s-au despărțit
destul de amabile
și pe potrivă suspicioase
precum s-au și întâlnit.
 
Adio, corectitudini politice!
Salut, bun regăsit, Status quo!
 
(Firește, nimeni nu-l crede
nu-l ia în serios
pe răuvoitorul ce uneltește, zicând:
Adio și un praz verde!)
 
Alegerea regelui
 
În istoria lumii au existat
exisă
convenții frivole
unele chiar anodine;
 
au existat
există
înțelegeri eșuate
între – să zicem – un rege simplu
om ca și tine
care, în fine,
poate spune deschis
sau doar să recunoască în sine:
 
– Din păcate,
nu cred că pot fi monarhul acestui zis popor
ce mi se pare populație de azi pe mâine,
iar suveranul populației care aș fi dorit să fiu
se dovedi a fi un popor
care nu mă vrea pe mine...