Timpul, Sisif, pietroiul...
Din mersul îndărăt al tăbârcirii
pietroiului
pe care îl împinge cu spatele
cu omoplații supraîncordați
în mâini ținând Ecleziastul
Sisif citește despre timpul de
aruncat pietrele
și de timpul de adunat pietrele
după care urlă:
– Dar de ce nu și pentru mine,
Doamne?
De ce nu și pentru mine?!...
Saboți,
coșciuge
s-ar părea că vine libertatea
bocănind strident cu saboții
revoluției franceze
sau poate e bocănitul în lemnul
sicrielor revoltaților din acea
răzmeriță
inclusiv în cel al lui robespierre,
marat;
sau poate e bocănitul pe podeaua
ghilotinei
a saboților reginei maria antoaneta
poate...
pentru că în istoria lumii
cel mai mult timp e noapte
uneori mai și învăluită de ceață
alteori îndesită de norii de praf
stârniți
de zborul pâlcurilor de vrăbii
aciuate a somn prin
copacii din lungul străzilor și
zburătăcite de bocănitul saboților,
ghilotinei sau
scândura coșciugului
încât
prin întuneric ceață și praf e greu
de deslușit
dacă libertatea vine în saboți
sau că bocănește pe podeaua
ghilotinei sau
în capace de coșciuge
Centaurul Nessus își bău ceașca (uriașă) de
ness
înainte de a fi ucis de săgeata otrăvită a lui
Heracles
pe tunica otrăvită cu sângele hidrei și sperma
lui Nessus
cu care a fost ucis în chinuri îngrozitoare
Heracles
au fost găsite pete de cafea ness
preparată cu apă în care se scaldă monstrul în
Loch Ness...
Atenție: Sau nu consumați cafea ness
sau nu citiți mitologie!
Nes pa?...
Având motivele Sale secrete
Dumnezeu deja chibzuiește cum
ar putea inventa dez-
inventarea parantezelor
și altor semne obsesive în
lumea cerească și cea sub-
cerească
deocamdată negăsind soluția dez-
inventării unor invenții
și văzându-se nevoit a trage concluzia
(de etapă)
că e mai ușor făcutul
decât des-
făcutul.
Într-o mahala din Ferentari – larmă,
răcnete
jeliri țipate în amestec cu
înjurături;
pe scurt
cruzime de Doamne ferește! – viața
bate filmul... –
fără milă
necruțător...
Acesta
Filmul bătut-măr
țipă urlă în acea mahala din
Ferentari...
Salvând
iubita, iubirea
...iar când iubita mă văzu în bazin
cu fața în apă
cu brațele în lături
nemișcat ca o bârnă
ea sări disperată să mă salveze
...cu mare înfiorare și grabă
am scos-o din apă
salvând-o de la înec pe ea
și marea noastă iubire
de cândva...
Scaldă
Tu intri în Marea Moartă
și ea reînvie!
Iar trupul tău e de culoarea
manuscriselor celebre
zise de la Marea Moartă
care din această clipă se numesc
deja
manuscrisele nescrise de la Marea
Vie.
Manuscrisele dragostei noastre
din doar
poezie și vise.
Abstracția
ca lege
1
Atracția față de tine a fost de fapt
o abstracție.
Chiar așa: precum există legea
atracției universale
există și legea abstracției universale
pentru tine
frumoasă mea fără de corp.
2
Dragostea îi
era atât de mare
nepământeană
încât el
credea că ar fi în stare
de-a face
corp comun
cu frumoasa
fără corp
și chiar să
aibă prunci de la ea...
Arheologi și
arhangheli
Osemintele pământenilor de acum sute
de ani
ce au rămas materie încă gânditoare
simțitoare
când văd bărbații care le dezgroapă
din morminte
evuri și ere
cred că arheologii ar fi de fapt
arhangheli vestitori
veniți de-a le duce la judecata de
apoi
la reînviere.
Și scheletele sau
osemintele disparate care,
dezgropate, albesc
nu se împotrivesc
nu se împotrivesc...
Puțin spus ciudatul refuz?...
Nu
nu e deloc exclus ca la suprema
judecată
adică la cea mai de sus
chiar în prezența Creatorului
la auzul Marelui Cuvânt luminos,
generos, eliberator
rostit de Isus
să se găsească vreunul (nu se poate
din atâta lume de pe lume chemată la
judecată
să nu se găsească vreunul
sau chiar doi); deci
să se afle vreunul pur și simplu
îndărătnic (îmi zic
îmi imaginez)
care să spună (încă mort
cum l-au prins optimistele
trâmbițe): Nu, – să zică, –
nu vreau să reînviez.
...Și în vecii vecilor va rămâne
neaflat
puțin spus ciudatul refuz de la un
ins
definitiv ne-
reînviat...
Maci roșii,
senzație
Stropi mari de maci purpurii
sau maci în pâlcuri
ca niște bâlcuri de sânge;
paradoxala
dureroasa senzație de rană
universală
dimpreună cu sentimentul acut că și
pe aici
ar fi trecut adevărul
ce umblă cu
capul spart...
Realitatea
coifului magic
Un zuruit pe care îl putea pricepe
îndată grecii antici
un zăngănit mărunt înfundat
de parcă tinerii spartani
împlătoșați
amestecau în coiful de aramă
zarurile care
pe unii îi vor lăsa în viață
altora le vor cauza răni monstruoase
pe mai alții îi vor întinde pe scut.
În
luciul coifului în care se văd
înalte sau tupilate piedestalele
sub marmora bronzul granitul eroilor
în totalitatea lor
cu expresia celei mai imbatabile impresii
a
împăcării lumii necontenit
războinice cu
definitiva ei înfrângere
de
către ea însăși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu