Din poezia lumii
Iosif BRODSKI
(1940–1996)
În traducerea lui Leo BUTNARU
S-a
născut la 24 mai, în Leningrad. Tatăl său, căpitanul Aleksandr Ivanovici, a
fost corespondent-fotograf de război, apoi a activat la Muzeul Marinei Militare
din Leningrad și în redacțiile mai multor ziare. Mama, Maria Moiseievna
Volpert. a fost contabil.
În
perioada 1947-1953 Iosif studiază în trei școli
leningrădene, în 1953 rămânând repetent. Depune o cerere de a fi admis elev al
Școlii Baltice de Marină, însă este respins. Învață în clasa a 7-a, o începe pe
cea de-a opta, însă abandonează școala, angajându-se ucenic de strungar la
uzina „Arsenal”. Încearcă fără succes să se înscrie într-o școală de marinari
de submarine, la 16 ani se aprinde de ideea de a deveni medic, o lună de zile
fiind ajutor de prosector la morgă, face disecții și autopsii. Apoi mai
lucrează fochist, paznic de far.
După propriile mărturii, primele poeme le scrie
în 1956-1957. Este muncitor într-o expediție arheologică la Marea Albă, Siberia
Orientală, Nordul Iakutiei (1957–1960). În februarie 1960 are loc prima
apariție publică importantă a lui Iosif Brodski într-un recital de poezie, unde
citește și poemul „Cimitir evreiesc”, care declanșează un adevărat scandal.
La Samarkand, împreună cu prietenul său Oleg
Șahmatov, aviator, schițează planul deturnării unui avion, pentru a zbura în
Occident. Însă renunță. Peste un an, Șahmatov este arestat de KGB, divulgând
planul respectiv.
Pe 29 noiembrie 1963 în ziarul „Vecernii
Leningrad” („Leningradul de Seară”) este publicat foiletonul „Un trântor de la
periferia literaturii”, acuzându-l pe Brodski de parazitism social. Începe o
lungă perioadă de urmărire a poetului.
La începutul anului 1964 i se întâmplă primul
acces cardiac, după care, întreaga viață, avea să sufere de angină pectorală.
Este trimis forțat la expertiză psihiatrică într-un ospiciu, unde se va afla
trei săptămâni („cele mai groaznice din viața mea”, avea să menționeze poetul).
Pe 13 martie 1964 este condamnat la cinci ani de muncă forțată în regiunea Arhanghelsk.
Înregistrările de la procesul intentat lui Iosif
Brodski, făcute de Frida Vigdorova, apar în influentele publicații occidentale
„New Leader”, „Encounter”, „Figaro Litteraire”, sunt transmise de BBC. Cu
susținerea activă a Annei Ahmatova, se declanșează o campanie socială întru
apărarea lui Iosif Brodski. Scrisorile de susținere sunt semnate de D.
Șostakovici, S. Marșak, K. Ciukovski, K. Paustovski, A. Tvardovski, Iu. Gherman
ș. a. Sub presiunea opiniei publice mondiale, mai ales după intervenția
specială a lui Jan-Paul Sartre, termenul de deportare al lui Iosif Brodski este
redus la minimum.
În ziua de 10 mai 1972, Iosif Brodski este
convocat la Biroul de Pașapoarte pentru Străinătate, fiind pus în fața dilemei:
sau emigrează urgent, sau pot urma „zile fierbinți”, inclusiv internarea în
ospiciu. Privat de cetățenie sovietică, pe 4 iunie Brodski zboară la Viena cu
„viză de Israel”. Încep anii de exil.
Se stabilește în SUA, unde i se oferă postul de
„poet invitat” (poet-in-residence) al Universității din Michigan. Din acel
moment, ex-cetățeanul sovietic, care nu avea la activ decât 8 clase
neterminate, are o existență de profesor, invitat mai apoi la șase universități
americane și britanice, predând istoria literaturii ruse, poezia rusă și
universală, teoria versificației, ținând prelegeri și conferințe în biblioteci
și universități din SUA, Canada, Anglia, Irlanda, Franța, Suedia, Italia.
Brodski se dedică activ eseisticii, pe care o
cultivă până la sfârșitul vieții. În SUA îi apar cărțile de eseuri „Less Than
One” (Mai puțin de unul), 1986 (declarată cea mai bună carte de critică pentru
1986 în SUA); „Watermark” (Cheiul incurabililor),1992, și „On Grief and Reason”
(Despre suferință și rațiune), 1995.
Părinții săi au depus de 12 ori cereri de a-și
vizita fiul, însă toate au fost respinse în pofida adresărilor oficiale a mai
multor congresmeni și altor politicieni americani.
În 1987 a fost distins cu Premiul
Nobel, iar în 1991 i s-a acordat titlul de poet laureat al SUA. Se căsătorește cu Maria Socciani, aristocrată italiană, rusoaică pe
linie maternă.
1996. Noaptea de 27 spre 28 ianuarie. În urma
unui infarct, Iosif Brodski se stinge din viață. Provizoriu, este înmormântat
în cimitirul de pe lângă biserica Sfânta Treime de pe malul Hudsonului, iar la
21 iunie 1997 este reînhumat în cimitirul San Michele din Veneția.
Versuri despre spaniolul Miguel
Servet*, eretic ars pe rug de calviniști
Întâmplările
adevărate uneori devin parabole.
Nu-i
exclus că această precizare el ar fi considerat-o în plus.
Probabil,
acum
îl
încearcă indiferența.
De
altfel, dânsul
nu
se lasă prins de indiferență,
deoarece
din trupul său nu a rămas decât o mână de scrum
care
s-a amestecat cu lumea, cu praful drumului,
cu
vântul,
cu
cerul imens,
în
care el îl găsea pe Dumnezeu.
Pentru
că nu-și îndrepta privirea spre cer.
Pământul
îi era mai apropiat.
Iar
la Zaragoza a studiat dreptul Omului,
apoi
circulația sângelui Omului –
la
Paris.
Chiar
așa. El nicicând nu l-a contemplat pe
Dumnezeu,
nici
în sine,
nici
în cer,
nici
pe icoană,
pentru
că nu-și lua ochii
de
la om și drumuri.
Fiindcă
viața întreagă a tot încercat să scape
de
urmărire, prigoană.
Fiu
al veacului – el se depărta de
veacul
său,
înfășurându-se
în pelerină,
spre-a
se tăinui de ochii iscoadelor,
de
foame și ninsoare.
El,
cel care studiase necesitățile
și
posibilitățile
omului,
Omul
care studiase Omul pentru Om,
așa
și nu și-a ridicat privirile
spre
cer,
dar
fiind că în anul1653,
la
Geneva,
el
a ars între doi poli ai veacului:
între
ura față de om
și
ignoranța omului.
1959
_____________________
* Miguel
Servet (1511–1553), cunoscut și ca Miguel de Villanueva, a fost teolog, medic
și umanist. Interesele sale cuprindeau numeroase științe: astronomia și
meteorologia, geografia, jurisprudența, studiile biblice, matematica, anatomia
și medicina. În medicină, a fost descoperitorul circulației pulmonare (mica
circulație).
