10-15.XII.1990
Zile la București. Rotonda Muzeului Literaturii Româna...
Trei seri la muzeu: prima dedicată lui Nichita Stănescu, a doua – nouă,
pruto-nistrenilor, a treia – lui Perpessicius. La ultima din ele a participat
și Fănuș Neagu.
Tratative sumare cu Mircea Dinescu și Eugen Uricaru (vizită la redacția
„Luceafărul”). Mircea Dinescu mă invită
la seara-recepție dată în onoarea scriitorilor de limbă germană care au plecat,
pe vremuri, din România, acum reveniți în vizită.
La revista „Luceafărul” – Eugen Uricaru, Gheorghe Pituț (acesta într-o
stare depresivă de blând boem căzut la mare ananghie).
Tot pe la Casa
Scriitorilor îi cunosc pe Adi Cusin și Stelian Gruia. Ultimul
se frăsuia că este trimis ambasador în Ucraina, de parcă, de fapt, în SUA.
La recepție îi cunosc personal pe Octavian Paler, Ana Blandiana, Florin
Iaru, Bogdan Ghiu, Gheorghe Istrate (ce om minunat!) și pe atâți alții.
Firește, mereu în compania lui Petre Stoica, „vechea” mea cunoștință.
Dat fiind că ai mei au plecat mai devreme spre Știrbei, rămân la
București, grație generozității lui Gheorghe Istrate, spre casa căruia are
amabilitatea de a ne duce cu „Mercedesul” său luxos Mircea Dinescu, adus din
Germania. Zice: „Îmi place cum mănâncă spațiul”.
10.XII.1992
Pe 4-6 decembrie, deplasare la Focșani, participând la Salonul Literar Dragosloveni.
Cimpoi, Spinei. Peste ceva timp, a venit și Vatamanu, dar numai pentru a cădea
în uitare de sine și a tot întreba plângăreț de ce nu-l iubește nimeni.
Alți participanți, oameni cu nume mult-spunătoare,
aproape pornite a se… înlegenda pe la
Focșani: Mircea Dinescu, Al. Piru, Eugen Simion, Gheorghe Istrate. Apoi Sterian
Vicol, Dumitru Pricop, Ion Panait, Florin Muscalu, Cornel Fotea, Gheorghe
Neagu…
Impresionantă seara de la Dumbrăveni și Gugești.
Pelerinajul la Casa
memorială Vlahuță, unde ne plimbăm cu șareta – hățuiește Fănuș Neagu, iar
ceilalți cântăm: „Mână, birjar, și du-mă-n noapte…”
Moment. Gh. Istrate, nostalgicul, sensibilul, ușor
înduioșătorul, se vâră printre hamurile căluțului de la șareta lui Vlahuță,
trăgând alături de patruped la trăsura istoriei literare a Dragoslovenilor!
Pe aici veneau des Caragiale, Grigorescu…
Ca totdeauna, voia bună a întreținut-o duetul de
poeți-guriști Panait-Pricop. Apoi formidabilii Pricop și Istrate care pot spune
la infinit versuri de alți poeți,
La o librărie din Focșani se aflau 4 exemplare din
cartea mea „Umbra ca martor”; autografe pentru Muscalu, Panait și Olteanu.
Orașul e simpatic, mai curățel ca altele.
Intenția de a dialoga cu Eugen Simion – amânată până
la o eventuală vizită a mea la București. Se pare că aș putea alege ceva de pe
bandă din cele discutate cu dl Piru.