GRAŢII DE VOLÂNIA

ÎNTRE BÂC ŞI SENA

                                   Pagini de jurnal

30.XI.1985

O situaţie alarmantă: ca nicicând altădată, astăzi, responsabilii de a publica, edita, difuza literatura – citesc această literatură cu mai multă suspiciune, neîncredere, căutând subtexte acolo, unde ele, de cele mai multe ori, nu există. Iar dacă nu sunt, ei le inventează, pentru a deforma naturaleţea, firescul, culoarea umană, artistică a ceea ce le cade sub ochii saşii ai sufletului lor schilodit de ideologie şi laşitate. Nu, prin alte părţi ale URSS nu e la fel; la noi, însă, prea multe sterilităţi, ca să nu le zicem secături, sunt împuternicite să „aprecieze” arta, neînţelegând nimic în ea. Vorba vioristului Serghei Lunchevici, care i-a spus lui Konstantinov: „Eu nu mă tem de ministrul culturii, ci mă tem de cultura ministrului”. Konstantinov-ministrul – nimeni…

SCRIITORI, LA VOT!

Reiau acest text din considerentul că un coleg derutat şi poate încă cineva, căreia (este o ea) nu merită să-i dăm numele, îndeamnă scriitorii să nu se prezinte la adunarea generală ce va avea loc mâine, 5 octombrie 2012. Însă eu unul sunt sigur că maxi-cvorumul va fi asigurat cu brio, numai că - să vedeţi! - se vor prezenta şi cei care azi îndeamnă ca alţii să nu se prezinte. Pariez! Ce mai paradoxuri de rău-rătăciţi, ce mai neseriozitate de... de... de... de...

C O M U N I C A T

                   
                           AL CONSILIULUI USM

Întrunit în data de 24 septembrie curent, Consiliul USM  a luat în dezbatere probleme ce ţin de organizarea Adunării Generale extraordinare a scriitorilor din 5 octombrie 2012.

Consiliul a constatat că în cursa electorală  pentru funcţia de preşedinte al USM s-au înscris doi candidaţi care şi-au publicat programele, conform Statutului USM, cu 15 zile înainte de Adunarea Generală (vezi Literatura şi arta nr. 38 din 20 septembrie 2012). Cu privire la eventuala completare a listei de pretendenţi la funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor, după expirarea termenului stabilit de Statut,  şi a persoanei care va conduce Adunarea Generală, Consiliul  USM precizează că o modificare în acest sens poate fi decisă de Adunarea Generală. 

De asemenea, solicităm membrilor USM să depună  la secretariatul Uniunii Scriitorilor propuneri pentru noul Consiliu al USM. Termenul de depunere a acestor propuneri expiră cu trei zile înainte de data Adunării Generale extraordinare, în conformitate cu prevederile Statutului USM.

Ca răspuns la unele speculaţii privind decalarea datei convocării Adunării Generale, Consiliul USM reiterează  că Adunarea Generală extraordinară a USM se va convoca  pe 5 octombrie curent, în conformitate cu decizia Adunării Generale anuale din 30 martie 2012 şi a şedinţei Consiliului USM din 19 iulie curent.

Amintim că motivul principal privind convocarea Adunării Generale extraordinare a USM este de a pune capăt litigiilor din instanţele de judecată şi pentru a detensiona situaţia creată în cadrul USM ca urmare a contestării rezultatelor alegerilor din 29 octombrie 2010.

Deoarece numai Adunarea Generală a USM (şi nu diferite grupări sau publicaţii) este singura în măsură  să decidă asupra activităţii Asociaţiei, convocarea Adunării Generale extraordinare este soluţia optimă şi unica posibilă.

În legătură cu unele contestări în instanţele de judecată a hotărârilor Adunărilor Generale şi cu unele decizii ale instanţelor de judecată, Consiliul USM precizează:

1.       Nici o decizie, la momentul actual, nu este definitivă, cele adoptate urmând a fi atacate în instanţele judiciare superioare.

2.       Toate contestările durează de doi ani de zile şi, în cazul în care conducerea actuală a USM s-ar fi conformat oricărei dorinţe a contestatarilor, activitatea USM ar fi fost blocată în toată această perioadă.

3.       Decizia de a convoca Adunarea Generală extraordinară pe data de 5 octombrie 2012 este în spiritul Hotărârii Curţii de Apel din 18 septembrie 2012.

Prin decizia de convocare a Adunării Generale extraordinare din 5 octombrie curent, Consiliul USM propune, cu bună credinţă, rezolvarea într-un spirit colegial a tuturor litigiilor şi tăierea „nodului gordian” în cadrul unei Adunări Generale extraordinare, fără ca USM să-şi înceteze activităţile curente.

24 septembrie 2012,

Chişinău

FORUM ÎN LUCEORIA

                  MAGNUM DUCATUS POESIS

În perioada 26-28 septembrie 2012, în oraşul Luţk va avea loc Forumul internaţional „Magnus Ducatus Poesis” (Marele Ducat al Poeziei), la care vor participa scriitori din Lituania, Polonia, Belorusia, Ucraina şi Moldova/ România. Întrunirea este organizată de Uniunea Scriitorilor din Lituania, Centrul de dezvoltare „Democraţia prin cultură”, Ambasada Lituaniei în Ucraina, Institutul Polonez, administraţia regiunii Volân şi a radei orăşeneşti Luţk. Simpozionul-dialog al culturilor „La început a fost Cuvântul…”  are de branşament tematic întrebarea: Ce ştim noi despre literatura vecinilor? Vor avea loc expoziţii şi prezentări de carte, reviste, seri poetice, ateliere de creaţie ale traducătorilor, mono-spectacole din poezia Solomeei Neris şi Lesei Ukrainka. Iar cunoaşterea oraşului Luţk (în toponimie latinizată numit: Luceoria) va duce mintea, curiozitatea, imaginaţia şi metafora forumiştilor peste vremuri, această aşezare fiind atestată documentar la 1085, în decurs de secole în destinul ei având perioade ruseşti, lituaniene, poloneze, intrând în componenţa Ucrainei în anul 1939.  

UN PROZATOR RUS DE SUCCES

Romanul lui Eduard Proseţki e despre noua Rusie capitalistă, unde societatea e divizată între o mână de inşi putrezi de bogaţi şi milioane de oameni săraci lipiţi pământului, iar demnitatea umană este determinată de grosimea pungii. Cultul „Viţelului de aur” i-a despărţit şi învrăjbit pe doi prieteni din copilărie – Diomid Speşniov şi Anton Cigiri. Primul, medic de succes, ţinând de elita metropolitană, este preocupat maniacal de sporirea propriei avuţii şi de dorinţa de a ajunge în cercul „puternicilor acestei lumi”. Al doilea – un scriitor talentat şi onest, care suferă din cauza „celor ce se întâmplă în jur”, îşi duce zilele în deplin anonimat într-o localitate cu case de vacanţă din preajma Moscovei, câştigându-şi pâinea cea de toate zilele cu simpla muncă de tâmplar, serile scriind romane pline de durere despre realitatea rusă, care însă nu sunt acceptate de editori… Se pare că, paradoxal, dar absolut logic totuşi, interferenţa destinelor lor se întâmplă la ospiciu, de unde unuia din ei nu-i va fi dat să iasă…

Prezint aici două capitole de-a dreptul şocante/ captivante din această naraţiune, pe care am publicat-o la editura „Timpul” din Iaşi.

                                                Leo Butnaru

„FORUMUL MOSCOVIT AL LUXULUI”

Spre deosebire de întrunirile din cluburi ale elitei capitalei, „Forumul moscovit al luxului” avea loc o dată pe an, în noaptea de cinci spre şase iunie, ţinând până în zori. La această manifestare închisă veneau bogătanii să-şi facă simţită prezenţa, ca dovadă că mai sunt în lumea glamourului: pentru că cel care e în stare să procure o invitaţie pe trei mii de dolari trebuie să fie, cel puţin, milionar

Aflând că Vavilonski nu doar l-a invitat la forum pe el, doctorul, împreună cu soţia, ci a şi procurat invitaţii pentru ei, în sine Speşniov se uimi de conformismul său linguşitor: antipatia faţă de oligarh, legată de recenta vizită medicală la el, obida pe care i-o purta lui Boris Lazarevici şi decizia de a rupe legăturile cu el se preschimbară într-un sentiment  de recunoştinţă spăsită, cu o profundă supuşenie de sclav. Bineînţeles, Vavilonski cunoştea preţul banilor, fiind zgârcit, dar, spre deosebire de el, Speşniov, – era în stare de o imprevizibilă generozitate de risipitor.

O REVISTĂ DE LITERATURĂ UNIVERSALĂ DIN ARMENIA

NEW EDITION OF THE MAGAZINE “FOREIGN LITERATURE”

The translation of the “Foreign Literature” magazine which combines the 1st and 2nd editions has been published. 

At the presentation the editor of the magazine Samvel Mkrtchyan presented the “difficulties of translation”, told about the authors of the new edition and the choice of the materials.  Gevorg Gilants represents in Armenian the poems of Moldovan poet Leo Butnaru (participant of Literary Ark-2012). 

http://www.yerevan2012.org/index.php?option=com_content&view=article&id=830%3Alr-&catid=45%3Anew-books&Itemid=151&lang=en

CE SE MAI AUDE DE RĂU?

Pagini de jurnal

13.IV.1985

După bietul limbaj cotidian, cel mai clişeizat e limbajul jurnalistic. Când dau cu ochii în ziare sau aud la radio de „o cireadă din 100 de capete”, deja îmi vine să strig: Bine, când o să se scrie „O cireadă din 100 de cozi”? Şi aceasta ar fi, mă rog, metonimie, poezie adică, însă una ieşită deja din clişee. Acelaşi lucru s-ar putea subînţelege, când s-ar scrie: „O cireadă din 400 de picioare” sau… „din 200 de coarne” (urechi, ochi…). Că ce nu râvneşte omul de dorul şi dragul împrospătării expresiei?!...

În grupa universitară am avut doi colegi cu nume de familie puţin obişnuite: Partos, care, de fapt, mai devenea şi Portos sau Portas. El însuşi nu avea preferinţe distincte pentru o variantă sau alta. Portos – îl măgulea, amintindu-i de falnicul muschetar din romanele lui Dumas.
Apoi – Calos. Aici erau invocate variantele: Colos – gigant în greceşte, sau spic, în ruseşte, până la zădărâtorul (tipică manieră adolescenţilor) – Caloş (galoş). Oricum, nimeni dintre noi nu era scutit de parafraze nominale.

Acum însă aflu că, în greceşte, kalos înseamnă frumos, frumuseţe. Există noţiunea de kalogatia (kalokatia) ce uneşte în ea „kalos” – frumuseţe cu „agatos” – Bun.

Domnişoara Calos, colega noastră de grupă, corespundea aproape deplin kalogatiei – gândesc acum, după 18 ani de când am văzut-o pentru prima oară, şi 13 – de când nu ne-am mai reîntâlnit.

14.IV.1985

O parte din grupa a III-a jurnalism şi filologie, 1969: Zina Muravschi, 
Lucia Purice, Svetlana Ivanenco, Dochiţa Radu, Gheorghe Paţanov, 
Tatiana Calos, Elena Stati, Valentin Partos, Ion Proca, o necunoscută, 
Mariana Ababii şi Leo Butnaru

Primăvara sunt arse frunzele din anul trecut, e greblată iarba uscată de prin grădini… Ce e cenuşa? Nu am auzit pe nimeni să-i zică: gunoi. Din contră, arzând, gunoiul se… înnobilează, ajungând cenuşă. Oricum, pentru mine scrumul înseamnă ceva curat. Precum nu-i zici gunoi ţărânii, nici scrumului nu-i zici. În copilărie, se întâmpla să ne punem pe vreo rană, zgârietură ţărână, scrum, ca de vindecare. Cu atât mai… jenat intim citesc la Viktor Şklovski – scriitor de gust elevat, delicat în toate, acest – „Пепел – мусор огня” (Cenuşa – gunoiul focului).