7.VII.1995
Ultimele numere din
„România literară”. Excelente cele trei fascicule ale lui Grigurcu „În
apropierea lui Lucian Blaga”.
Marius Tupan îmi solicitase
opinii despre întrunirea scriitorilor de la Neptun, pentru „Luceafărul”, iar Ioana Pârvulescu
pentru „România literară”. Azi, am revistele. „Luceafărul” îmi dă şi o poză la
concisul text „Ţara şi baştina”. În „RL” suntem trei: Vasile Gârneţ şi Aura
Christi. Apar într-o poză, în mers, în preajma familiei Balotă (ţineam cale
spre Clubul Bazin, unde s-au ţinut
şedinţele simpozionului).
Lecturi curente: Şerban
Cioculescu, „Amintiri”, Ed. „Eminescu” 1975.
Un sentiment obsedant,
emoţionant pentru mine: fără să fi făcut cunoştinţă, oficial-personal, m-am
surprins salutat – eu fiind demult gata de a-i saluta! – de către domnii Mircea
Horia Simionescu şi Alexandru George. Oameni delicaţi! Dar să mă auto-măgulesc
că ar fi fost posibil chiar să mă cunoască, să se fi interesat de umila mea
persoană? Fleacuri! Eu însă am toate motivele de a mă dojeni că nu am găsit
timpul şi momentul potrivit, pentru a-i ruga să accepte să-mi acorde
interviuri. Am sentimentul certitudinii că dânşii ar fi fost mai predispuşi de
a conversa, decât dl Balotă sau Nina Cassian. Voi mai avea atare ocazie
propice?
(Mda, să încheg
chestionarul pentru dl Marino şi să i-l expediez, precum convenisem la vizita
pe care i-am făcut-o, împreună cu Arcadie, la Cluj…)
La Neptun – şi reîntâlnirea cu foarte simpaticul mie domn
Octavian Paler.
„R. literară” nr. 21-22 din
7-13 iunie dă numele laureaţilor Salonului Naţional de Carte de la Cluj: D. R. Popescu, E.
Simion, V. Cristea, A. Pleşu, după care urmează şi… L. Butnaru.
8.VII.1995
Pentru a data unele poeme
din volumul pe care îl pregătesc pentru ed. „Eminescu”, scotocesc prin mapele
anilor, aflând şi multe lucruri aproape uitate. Astfel, o decupare a poeziei
„Negurenii de demult” mă informează
că pentru prima dată un text de-al meu a apărut în dreapta Prutului în
octombrie 1986 în revista „Convorbiri literare” din Iaşi.
Cu titlu de acoladă între
volumul de debut apărut în 1976 şi cel editat în 1993, la poemul „În legătură
cu acest eveniment” dau o notă, în care explic că acest text, împreună cu
„Elegie disco” (titlul iniţial: „Îndreptăţit e zborul ei”), fuseseră publicate
încă în septembrie 1976 în „Tinerimea Moldovei” (scrise însă pe la începutul
anului în cauză), numai că, din motive ce nu au depins de mine (ceva
suspiciuni, precauţiuni la editură), nu au intrat în primul volum, în care ar
fi fost piese de rezistenţă. Sunt poeme reprezentative, care le domină pe multe
altele din „Aripă în lumină”. Adică, nu am fost eu chiar atât de inofensiv, cum
s-ar fi putut crede…
De altfel, grupajul cu
aceste poeme (plus un diptic – „Sărbătorile iernii” – 1. Paparudele ninsorii; 2. Posibilă
pânză de Marc Chagal) îi atrăsese atenţia şi colegului leton Leons Briedis
care, acum câţiva ani, mă întreba de ce nu am inclus în volume unele poeme de…
peste ani îndărăt.
Odată ce astăzi este „ziua
uşilor deschise” la arhive, dau şi peste unele din primele noastre autografe, a
celor care apăruserăm în colecţia editorială „Debut”. Pe „Piaţa Diolei” Leonida
Lari îmi scria: „Bunului meu cunoscut şi coleg de breaslă Leo Butnaru, la ora
zilei cea mai nepotrivită, când mi-e mai lene şi mai pustiu în suflet ca
niciodată, las ca amintire această carte aşteptată de atâta timp. Cu
nedumerire, Leonida”.
Bu-un. Autograful nu este
datat, dar presupun că ar fi din toamna anului 1974, pentru că placheta fusese
semnată pentru tipar pe 13.IX.1974. O fi fost vreo zi de octombrie călduros,
când încă se mai întind pisicile la soare şi L. L. i s-ar fi făcut cu adevărat
lene şi niţică lehamite poetică.
Încă nu am dat de prima
carte a lui Ion Hadârcă, însă pe cea de-a doua, „Lut ars”, colegul scrie:
„Leului
Al meului –
Să-i trăiască lutul
Cât va fi Răutul! – 24 al
lui Cuptor 1984”.
Parcă nu e rău, chiar dacă
Răutul e destul de periclitat. Dar mai trăieşte el…
Pe volumul „Navigator în
septembrie” Ilie T. Zegrea scria: „Leule! Urcă pe vasul nostru (nu numai cel
imaginar) şi s-o pornim spre Cernăuţi. Porumbul e recoltat, însă… găsim noi
ceva. – septembrie 1983, Chişinău”.
(Aici, uneori
neastâmpăratul Ilieş, se retro-referă la cazul de la Bănceni, când, vara, l-am
vizitat pe Arcadie Suceveanu, şi Ilie se tupila prin porumbiştea încă nu prea
înaltă, luând-o spre o adresă a romantismului său de june abulic în plăcerile
vieţii.)
Iar pe „Crinul îngândurat”
(1986) Ilie spune: „Dragă Leule, m-am întristat că nu te-am găsit la Chişinău acum, în acest
octombrie foarte frumos, când am picat şi eu de la Cernăuţi cu acest crin
îngândurat. – 10.10.86”. (Cartea a apărut la Ujgorod, ed. „Carpati”.)
În 1985, pe volumul
„Zugravul anonim, N. Dabija zugro-caligrafia: „Lui Leo Butnaru, colegului de
generaţie, inima căruia o simt bătând alături, în ritm de poem de dragoste de
oameni – acest însemn pe o carte despre noi cei de ieri şi de azi. –
28.VIII.1985”.
Şi atâtea alte ecouri
răvăşitoare de tinereţe deja…
9.VII.1995
Deci (virgulă – remarcă
hazoasă, nu?), azi, duminică, pe data indicată mai sus (cui i-ar trebui atâta
precizie?) am dactilografiat şi Cuprinsul
pentru volumul de autor cu tentă antologică „Iluzia necesară”, pe care Nelu
Oancea mi l-a solicitat pentru colecţia „Poeţi români contemporani”, ed. Eminescu. Purced la numerotarea filelor
manuscrisului, rămânând cu gândul de a găsi ocazia propice să expediez mapa.
Doamne ajută!
