CE VĂ AMUZĂ?
Jurnal de Chişinău: – Vremurile sunt teribile, dar trebuie, totuşi, să
râdem, aşa cum spun şi susţinătorii regretaţilor caricaturişti de la „Charlie
Hebdo”. Ce vă amuză pe Dvs.? Spuneţi-ne şi noua, sa râdem măcar un pic.
Leo Butnaru: – De obicei, omul care iese cu
bine dintr-o grea încercare, are o poftă irezistibilă de a râde. Posibil, e şi
cazul meu. Acum un timp, am fost supus unei intervenţii chirurgicale şi am avut
nevoie de donaţia de sânge a 5-6 oameni. Unii colegi scriitori s-au arătat gata
de a mă ajuta, astfel că, graţie generozităţii lor, azi pot mărturisi-scrie
inclusiv aceste lucruri. Iar odată ce în ispita redacţiei este invocată revista
„Charlie Hebdo”, îmi amintesc un banc ce ar veni, parcă, la temă.
Se spune că un şeic, cu o
grupa rara de sânge, avea nevoie de o transfuzie. Compatibil cu el, l-au găsit
doar pe Iţic care a fost rugat să-i dea sânge arabului.
Iţic se ducela Rabi şi-l întreabă ce sa facă, iar acesta îi
spune:
Iţic se duce
– Poţi să-i dai sânge,
este şi el om, îţi ajuţi un semen…
Împăcat cu sine şi cu Cel
de Sus, Iţic îi oferă sânge şeicului, iar acesta, recunoscător, îi face
binefăcătorului său cadou o casa cu piscină şi o maşina luxoasă.
După un timp, şeicul iar
are nevoie de sânge şi Iţic este solicitat din nou. Acesta iar se sfătuieşte cu
Rabi care îi dă dezlegarea pentru a-l ajuta pe arab.
După a doua transfuzie,
şeicul îi trimite lui Iţic o sticlă de vin scump şi un buchet imens de flori. Iţic
începe să fie cam nedumerit dar… făcuse o faptă bună: salvase un om.
După a treia transfuzie,
Iţic primeşte doar o scrisoare de mulţumire.
Supărat, se duce la Rabi şi îi povesteşte ce a
primit prima şi a doua oara, fiind total nemulţumit doar de scrisoare…
La care Rabi
îi spune:
– Vezi, deja şeicul a început să aibă sângele
nostru!
…Astfel că şi eu sunt în aşteptare să văd
cum va lucra în mine sângele donat de prietenii mei binefăcători cărora le sunt
adânc recunoscător şi le urez sănătate, voie bună, zâmbete luminoase. Mai pot
spune că, în aşteptarea efectului transfuziilor, nu am emoţii adumbrite,
ştiindu-mi binefăcătorii generoşi, oameni cu inimă mare.
Superb, draga Leo! Dar, asta e o parabola!
RăspundețiȘtergereE şi meritul colegei Irina Nechit, care se gândi să mă ispitească.
RăspundețiȘtergereTe salut, dragă Augustin!