Leo BUTNARU
Sus
Pe culmile Parnasului
ca şi pe culmile disperării – zeii
muzele
gheaţa
şi o concentraţie de poezie în sânge
depăşind nivelul
compatibil cu viaţa…
16.IX.2013
Tropicul Cancerului
Mă visam prin locuri unde nu am fost niciodată
de ghid sigur însă având poezia
ca pe un spirit pur al lui Ovidiu. Eram cam
prin locul unde printre umbre lungi de palmieri
ca printre degete curge
curentul şi undele oceanului
pe unde
cu câteva zeci de paşi mai departe de ţărm
atârnă abundent cartofii aerieni ai arborilor kiwi
pe sub care
din vreme în vreme apare
târâtoarea liană a vreunei şarpe
modificând arhitectura prafului
astfel în mintea mea
împreunându-se arhitectura copacilor cu
arhitectura prafului
şi arhitectura sonoră a psalmului: Veniţi
fraţilor
să vedem ţărâna şi praful din care am fost
zidiţi.
Aleluia!
29.V.2014
Rocada.
Nimic nou
Lumea îşi revizuieşte drastic măsurile,
Face rocadă tristeţea cu bucuria;
Ce era mic – devine, mare, cât stelele,
Proverbe, filosofie ajung mai nimic,
Totul înseamnă creierul cât firul de mac;
Face rocadă uriaşul cu un pitic,
Etaloanele sunt demascate, se desfac.
…Nimic nou. Revizuirile se repetă.
Răbdare şi tutun. Ba nu – marijuana
Pe care ţi-o-ntinde moartea, târfă cochetă.
Pădurile deja cresc în formă de cruce,
Palma Lui Dumnezeu îşi redeschide rana
Şi ce era râvnit – se-ntoarnă şi se duce.
11.IV.2014
* * *
cândva
apa era atât de curată
atât de curată
încât
înainte de a intra în ea
îţi venea să te speli
13.VIII.2014
Alb pe
alb
Creierul meu alb,
dumnezeiesc,
...în dar ţi l-am
adus
Velimir Hlebnikov
cretă a îngerilor
praf de tibişir răsfirat peste duşumeaua de
sub
tabla şcolară a unei copilării învinse
frescă a albului pe alb dintotdeauna
închipuită
în intuiţia fantezistă a cireşului înflorit
şi a creierului de poet
speranţă de puritate a osuarelor îmbibate încă
sesizabil
cu fiinţarea sufletului ispăşitor
dând senzaţia de nămete de nor
de respiraţie a varniţelor
8.XII.2003
Cot la
cot
1
O senzaţie de parcă
m-aş fi atins cu cotul de cer
o senzaţie de parcă
aş săvârşi o faptă bună
cot la cot cu un înger…
2
Cot la
cot
În pictură gen Picasso
cot la cot îşi scot ochii.
28.XI.2013
/ 17.X.2014
Ego / nos
Dintr-o bulă şi un
dozimetru
s-ar putea asambla un
buldozimetru
însă care nu sapă
lumea de dinafară
ci sapă omul pe
dinăuntru
râmând un şanţ
psiho-biologic
sau o cămară,
iar odată ce, pe
jumătate, buldozimetrul vizează radiaţia
el îţi poate declanşa
exploziv
sau îţi poate opri
creaţia
dar mai ales
recreaţia
încât la un moment
dat te poţi pomeni cu toate
îndoielile sau
certitudinile stopate
în intenţia de a fi
şi a trasa prin fire
nişte drumuri
neasfaltate
astfel conştiinţa ta
căzând – integral sau pe jumătate –
sub incidenţa
celebrului vers
tu te-ntreabă şi socoate
adică există aici un
nodul, un hil
între aut aurea medioctitas şi
aut nihil
posibil să existe şi
un loc pe lângă academie
unde buldozimetrul
interior
se întâlneşte cu
buldozerul de teren al lui Arcadie
care face prrr poc prrr poc
cum pârâia pe timpuri
guvernul Boc
Bineînţeles,
buldozerul lui Arcadie se leagă (azi
se zice: lego) cu
Et in Arcadia ego!
Iar buldozimetrul
oarecât mai sfios
se rezumă a-l cita pe
Coşbuc:
Şi-mi vine să-mi înalţ fruntea şi s-o scutur veselos
Şi să strig în lumea largă: Et in Arcadia nos!
de aici încolo
crezându-se că e acceptabil finalul
când intervine,
neegoist, pluralul şi
cu forţe unite – ego
nos alter ego alter nos –
se pot plăsmui poeme
de rase atât de diferite.
P.S. Ar fi de reţinut
că, împreună cu Arcadie,
încercăm a zădărnici
posibilitatea în care
s-ar recurge la
procrearea-adulter
dintre buldog şi zer-
o
ajungându-se la
infernalul buldogzer.
26.VIII.2014
Zarurile
filosofului
Castanii aruncă zaruri brune
însă care nu sunt bune:
fără puncte pe ele
fără buline
astfel de zaruri nu pot cădea bine.
Este drept –
ele nu pot cădea nici prost
nici anost
pentru că aceste zadarnice zaruri pe aice
par să includă
şi să adeverească
celebrul principiu al lui Nietzsche
decizia căderii sorţilor fără sens
pe vechi
şi pe nou
e tocmai ce se înţelege prin
dincolo de bine
şi de rău.
27.VIII.2014
Flash Ars poetica
scriu atât
de scurtisim – chestiune obişnuită deja
la care pot
adăuga doar că
poezia e
mereu imprevizibilă
poate
plictisi
de-i
pretinzi să fie mai mult decât
fastuoasa
reprezentaţia de-o clipită
a unui
flash îndreptat spre locul unde
probabil
s-ar afla
Dumnezeu.
11.VII.2009
Pescarul
Petru
apostolul
pe numele său dintâi
Simon
era pescar originar din Betsaida Galileii;
de obicei
pe pământul făgăduinţei
pescarul caută apa făgăduinţei.
24.X.2013
Amintire
După nebuna seară de dragoste – tu
cu gura însângerată
de parcă ai fi sărutat cactuşi…
8.X.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu