Din poezia avangardei
Ivan IGNATEV
(1892–1914)
Numele adevărat: Kazanski.
Născut la Petersburg , tatăl său fiind negustor,
iar mama, prin căsătorie, salvându-se din umilința șerbiei. În 1910 termină școala reală, pe
când se afla în ultima clasă publicând o revistă
satirică. De la zece ani e pasionat de
teatru, visând la o carieră de actor și regizând spectacole de
amatori.
Debutează în revista
„Teatrul și arta” (1909), unde, pe parcursul a patru ani, publică eseuri. În 1911
face cunoștință cu Igor Severianin și aderă la egofuturism. A fondat editura „Vestitorul petersburghez”, aici fiind tipărite cele mai multe din almanahurile egofuturiștilor și nu numai
(„Urna portocalie”, „Vulturi peste abis”, „Lanțuri de sticlă” – 1912;
„Darurile lui Adonis”, „Zasaharie krî” – titlu ciudat, cifrat, „Lovește, dar ascultă”,
„Celestotranșeele”, „Cranii devastate” – 1913). Publică volumul „De-ale teatrului”
(1912). Din 1913, după ce I. Severianin se retrage din mișcarea
modernistă, I. Ignatev devine liderul „Asociației egofuturiștilor”,
declarându-se președintele Areopagului. Tipărește broșura „Ego-futurii”, în care
teoretizează principiile acestora, unele din ele fiind: „Să lichidăm ritmul,
deoarece el amintește de o neîncetată cădere de stropi reci pe creștetul capului”; „Să creăm un nou limbaj în
locul celui prin care comunică târgovețele și măturătorii”; „Să ne
dedicăm integral creația contemporaneității”. Îi apare volumul de versuri „Eșafodul.
Ego-futurii” (1913).În ziua nunții sale (24 ianuarie 1914) se sinucide, tăindu-și beregata cu un brici. Post-mortem, unele poeme
îi apar în almanahul moscovit „Mâinipicioare”.
Debutează în revista
„Teatrul și arta” (1909), unde, pe parcursul a patru ani, publică eseuri. În 1911
face cunoștință cu Igor Severianin și aderă la egofuturism. A fondat editura „Vestitorul petersburghez”, aici fiind tipărite cele mai multe din almanahurile egofuturiștilor și nu numai
(„Urna portocalie”, „Vulturi peste abis”, „Lanțuri de sticlă” – 1912;
„Darurile lui Adonis”, „Zasaharie krî” – titlu ciudat, cifrat, „Lovește, dar ascultă”,
„Celestotranșeele”, „Cranii devastate” – 1913). Publică volumul „De-ale teatrului”
(1912). Din 1913, după ce I. Severianin se retrage din mișcarea
modernistă, I. Ignatev devine liderul „Asociației egofuturiștilor”,
declarându-se președintele Areopagului. Tipărește broșura „Ego-futurii”, în care
teoretizează principiile acestora, unele din ele fiind: „Să lichidăm ritmul,
deoarece el amintește de o neîncetată cădere de stropi reci pe creștetul capului”; „Să creăm un nou limbaj în
locul celui prin care comunică târgovețele și măturătorii”; „Să ne
dedicăm integral creația contemporaneității”. Îi apare volumul de versuri „Eșafodul.
Ego-futurii” (1913).
Traducere și prezentare de Leo BUTNARU
* * *
Lui Vasilisk Gnedov
De ce nu-s eu arcata străpungere?
De ce prizonieratul destinului?
De ce nu Mundomediana Axă,
Ci doar Mundomediana Luptă?
De ce născând naște-voi?...
Murind trăiesc?
De ce Înviind voi muri?
De ce Eu nu sunt decât „eu”?
De ce „eul” meu e Ghid Etern,
Ghid Etern fără Chip?
De ce Neînceputul înspăimântă
Infinitul Sfârșitului?
Nu cunosc Cheia Circumferinței,
Știu: termina-se-va Goana
Și-atunci voi vedea întregul
Sonor
Și deplinul Spectru îl voi
auzi.
(1912)
OPUS: + – S:
Lui Vs. Meyerhold
Zâmbi-va Elegiaca Vidmă
Cățea-Șacal a visurilor Prospective.
Se cațără la cer
inscripțiile Venerice
Pe umărul Palatelor în Răspândire.
Sămânța de maimuțoi e adunată-n capsulă
Și pieptănat, parfumat e
negrul Duh.
Rămășițele
Unghiilor în Mănușă –
Se Tăinui spre-a se Stinge. Atât.
Deschideți Copca, Cheutoarea ce Șochează
Și urcați în aero-cabina netedă-chelbe.
Eu ca vântul o să VĂ port pe-o-Nțeleaptă Potecă
În Republica Subjugatelor Amibe.
(1913)
ONAN
Cheamă.
Răspunde.
Chinuiește.
Așteptata.
Nedorită –
Radioasele –
Tale!
Afurisită –
Pocăită
Mângâie
Cu fidelitatea morților!
În stema statului
Lipind Creierul...
......
Cu-atât mai strașnică și
Mai dulce
Prigoana!...
(1913)
