UN EMINENT EXPONENT AL POEZIEI AVANGARDEI UCRAINENE

 

În ultimul deceniu al secolului XIX, în estul Malorusiei, parte a imperiului țarist, se nasc doi viitori reprezentanți importanți ai avangardismului european, unul – David Burliuk (1882), supranumit părintele futurismului rus, celălalt – Leonid Cernov (1899), acesta, în timp, debutnd ca poet imagist rus, apoi, ca un fiu risipitor, care deținea încă multe averi poetice în sufletul și conștiința sa, revine la oropsita, asuprita, marginalizata, aproape până la interzicere șovină moscovită, limbă ucraineană, maternă. Pe atunci era prohibit chiar și numele unei posibile viitoare țări, Ucraina, însă imperialiștii insistând a-i zice acelui teritoriu Rusia Mică (Malorusia). Burliuk a trăit 87 de ani, prin longevitate parcă răzbunându-și fratele mai mic, poetul Nikolai Burlik, care a fost împușcat de bolșevici, pe când abia împlinise 30 de ani, în 1920. Leonid Cernov a viețuit 34 de ani, fiind răpus de o boală incurabilă.

Dar să facem ceva lumină în onomastica acestui excepțional Cernov, care scria în autobiografie: „Dacă ar fi să vedeți omul în privirile tânărului căpitan de cursă lungă, care însă poartă în brațe o mașină de scris, sau și mai bine, – dacă veți vedea un om, care are toate aceste însemne și o zveltă statură de european, și care cu un entuziasm nebun vociferează în cercul scriitorilor despre incomparabila frumusețe și plăcere de a goni pe motocicletă, să știți că acel aș fi chiar eu, Leonid Cernov, care acum, în Ucraina, are absolut întâmplător un atare nume de familie rusesc, așa cum adevăratul meu nume e Maloșiycenko”.

Apare pe lume în familia lui Kondrat și a Mariei Maloșiycenko (în autobiografie scriitorul menționa că istoria dragostei părinților săi ar fi fost demnă de pana lui Jack London), în orașul Aleksandria* din stepele Hersonului. Bineînțeles, glumea, când scria în aceeași autobiografie: „Prima greșeală, pe care am făcut-o în viață, a fost că m-am născut. Am vrut foarte mult să o corijez, însă așa ceva s-a dovedit a fi imposibil. Apoi i-au urmat greșeli mai neimportante, una din ele fiind că m-am născut ucrainean și nu fiu al unei națiuni mai puțin «samoede»...”.

ANTOLOGIE DE ETAPĂ / 30 DE POEME

CARTE DE POEME ÎN LIMBA SÂRBĂ

 DRUMUL CĂRȚII: BELGRAD - CHIȘINĂU

Mulțumiri traducătoarei și postfațatoarei Valentina Novković, editorului Dejan Spasojević.

-------------------

În românește: „Sâmbătă spre duminică”

UN PORUMBEL SE ROAGĂ LUI ALLAH

DIN ISTORIA (ȘI GEOGRAFIA) LITERATURII ROMÂNE ÎN IMAGINI ©

 ALBUM DE ETAPĂ NR.5 / 80 DE IMAGINI

FĂNUȘ NEAGU - OMUL ȘI SCRIITORUL FASCINANT

UN GRUPAJ DE POEME

 

 
Leo Butnaru

 
Semn de Biblie
 
1
 
...de peste întinsul potopului care
începuse a-și îngusta apele
porumbelul reveni la arcă
la Noe
în cioc cu o ramură de măslin...
                      Eu mă gândesc că
de-ar fi existat pe atunci Biblia
și ea salvată în arcă
probabil Noe ar fi pus acea rămurea
între filele ei
semn de carte...
 
2
 
În fine
apele se potoliră.
 
Salvat la potop
când coborî din nou pe pământ
potențialul creator și-a zis:
 
„Iată și vremea de a trece de la arca
la arta lui Noe”.
 
Semn de carte
 
De la Adam
spre Mahomed
măgărușul ca simbol de legătură
între creștinism și islam;
mielul scurgându-și șuvița de sânge din beregată
între Biblie și Coran
uneori chiar ca un semn de carte
prelinsă dintre filele cu Cântarea cântărilor
înfricoșată. Frigărui
din mielul care aproape că nu-i
decât poate oscioarele-i albii
strivite
trosnitor
de țânci pirpirii...
 
...Și un gând păcătos ce se trage
încă de la anticul țăran
spartan sau macedonean
care
ascultând legendele cu încornoratul
copitatul bărbat-țap
pre nume Pan
se întreba în sinea lui: de la ăsta ce se nasc – copii
sau mieluți de capră?
 
Între Iliada, Biblie și Coran,
Doamne, aman!
 
Peste mâini
 
Unii  – cu mâinile în vânătăi
alții chiar cu mâinile bandajate...
 
cei mai mulți dintre ei fiind cei care
au vrut să-și ia destinul în
propriile mâini...
                            De regulă
asta se pedepsește...