DIN POEZIA LUMII

JURNALUL CA MEMORIE

 

MUROMEȚ ȘI MOROMETE. SAU INVERS

15.III.2016. Muromeț (Муромец) și... Moromeții. Ilya Muromeț e un personaj din bâlinile rusești, iar Ilie Moromete – cine nu știe? – e protagonistul din „Moromeții” lui Marin Preda. Cine poate contribui la elucidarea unei posibile contingențe/ paralele între originile literare ale acestor personaje? E frecvent în România numele Moromete (cu pluralul: Moromeți)? În Rusia, numele Muromeț se întâlnește doar în bâline. În România, Moromete se găsește și dincolo de ficțiunea romanescă? Cine poate veni cu vreo scânteie lămuritoare cât de cât? Sau poate, prin asociație/ sugestie, Marin Preda o fi pornit de la personajul de bâlină?

DIN REVISTA TINERILOR

 

DIN PASIENȚE

 

JURNALUL CA MEMORIE

              CITITORUL-MODEL

16.V.2017. 

Emil Brumaru pe pagina sa FB: „Când știu că o să-mi placă o carte (fiindcă știu înainte de-a o citi!), mă uit mult timp la ea (uneori cam câte jumătate de an), o mut tot mai aproape de mine, o pierd prin grămezi indestructibile, o regăsesc sau o cumpăr din nou și în sfârșit o citesc, ba chiar uneori o recitesc imediat ce-o termin, ca pe poemele dragi... Deseori o subliniez cu cruzime, fac semne a căror semnificație o uit, dorm cu dânsa la cap, răstorn din viteză cafea peste ea. Devine vărzoasă, accesibilă după ce se usucă bine, cu filele ondulate frivol. De abia atunci îi mai trag o lectură, citind unele pasaje cu glas tare, chiar cântat... cum ai zice psalmii...  Toate astea iau destul de mult timp, dar nu contează... Maximum de plăcere o am când cu pixul completez textul! Mi s-a întâmplat la Shakespeare și la Cehov! Și la Flaubert! Ce Emmă mi-a ieșit, mamă-mamă! N-o sinucid, nu mă lasă sufletul, nici pe Anna Karenina... O certitudine: Rogojin e un măgar! Cum să-ți bagi cuțitul în așa o bunăciune de Nastasia Filippovna, s-o omori? În Idiotul meu Nastasia, Aglaia, Mîșkin și Rogojin, trăiesc buluc, tuspatru într-o familie fericită...”
          Comentez:
         Un model indiscutabil de cititor din clasicitatea, încă, apropiată a domeniului. Însă de aici încolo se tot extinde, în mare, deruta gen orice, numai nu lectura ca strădanie întru convingerea că aceasta produce inteligență, dar și plăcere. Cu toate că nu este absolut exclus ca biblioteca să mai scoată în lume un Umberto Eco, un Emil Brumaru. Modele de lectori care, bineînțeles, trebuie admirați, dar și urmați.
–––––––––––––––––––
Emil Brumaru, mai 2016. Foto – Leo Butnaru.

DIN POEZIA LUMII

 

CE RĂMÂNE...

 

MAI RECENT, 
RUȘII ȘI-AU ZIS SĂ FOLOSEASCĂ ÎN LUPTELE CU UCRAINA 
CAVALERIA.
Au ei considerentele lor, de mobilitate, viteză, surprindere etc. 
Însă au uitat ce rămâne după șarjele de cavalerie... doar șei... doar șei...