Leo BUTNARU
Despre unele „traduceri”
În
felul său, cu dihotomică împărţire de simpatie, şi-a trăit despărţirea de
Franţa năvalnicul, în toate (inclusiv în… glonţul pe care avea să şi-l tragă în
inimă în aprilie 1930) Vladimir Maiakovski, scriind chiar poemul „Rămas bun”
(1925; îl reproduc în forma prozodică a „scării” caracteristică acestui autor):
„În auto,
schimbând ultimul franc.
– La ce oră e cursa de Marsilia?
Parisul
aleargă,
petrecându-mă,
în întreaga,
imposibila frumuseţe a sa.
Năvăleşte
în ochi,
a despărţirilor
zeamă,
mie
inima
cu sentimentalisme-mi
zdrobeşte!
Eu aş fi vrut
să trăiesc
şi să mor la Paris,
de n-ar fi existat
un atare pământ –
M o s c o v a, fireşte.”
În hălăduirile mele prin internet, am dat şi de o
traducere care deformează grav sensul ideii, metaforei, stilisticii,
caracteristice originalului acestui poem, ceea ce te duce la gândul că
respectivul tălmaci (A. P.) nu prea cunoaşte subtilităţile, nuanţele limbii
ruse, dar nici pe cele ale temperamentului poetic maiakovskian. Iată foarte
aproximativa (a)versiune: „E gata autocarul, mă sui. / La Marsilia vom fi
în curând./ Parisul cu toate frumuseţile lui/ Mă petrece, / După mine
alergând. / Umezeşte în ochi despărţirea, un nor, / Mi-e inima moale şi grea. /
La Paris eu aş
vrea să trăiesc şi să mor / De n-ar fi pe lume Moscova mea”.
Primo: sigur că,
acum trei sferturi de veac, în Franţa şi Rusia nu era utilizată noţiunea de
„autocar”. Poate că în Anglia. Însă pe atunci lumea nu era anglicizată. Frangleza încă nu era la ea acasă pe malurile Senei şi
nici rusgleza pe cele ale râurilor
Moscova sau Neva. În original e pur şi simplu „aвто” (auto).
Secundo: dat fiind
că nu există în originalul rusesc, în traducerea românească nu au ce căuta
„norul”, „inima moale şi grea”. Rusescul расквась
se traduce ca – zdrobeşte(-mi), rupe(-mi),
adică inima; să i-o zdrobească, să i-o rupă cu, zice poetul, sentimental’nostiu, alias – cu
sentimentalism.
Terţio: Atenţie,
traducătorul (nu Maiakovski!) o face de oaie: „La Marsilia vom fi în
curând”. Chiar aşa, „curând”, să fie străbătuţi cei – iar atenţie! – 1003 kilometri
dintre Paris şi Marsilia?!
