ÎN SFÂNTA JOIE DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR MI S-A ÎNTÂMPLAT UN

Scurt poem patriotic

Noi

românii de pretutindeni

dar

de fapt trăitori doar în stânga Prutului

lângă cetăţi (unele „în viaţă”

altele – pierdute
ca şi moarte…)

                         şi care de fapt-bis

suntem mai de dreapta decât

unii români de pretutindeni care

de fapt – sunt doar din dreapta Prutului

noi toţi din lungul acestei şire a spinării de apă

zisă Prut – „trup rupt” precum

scrisese îndureratul meu prieten Sică Romanciuc –

deci noi… (uite

două cuvinte în plus: poemul

era cazul să se încheie până la

„deci noi”…)

12.IV.2012

Dragi prieteni, colegi-scriitori şi cititori-colegi, vă urez un Paşte Luminat, Pace în suflet, Inspiraţie, Izbândă în toate şi multe ocazii de a Vă scrie Cuvintele Destinelor cu Majuscule!

leo butnaru

ARUNCÂND ZARURI LA POARTA ACADEMIEI

Ancheta revistei „Contemporanul – Ideea europeană”:

Zece scriitori pentru Academia Română / nr. 2, 2012

„Academia Română este fondată de mari scriitori şi mari boieri”. La propunerea celor trei vârfuri de netăgăduit ale romanului românesc – Nicolae Breban, Augustin Buzura, D.R. Popescu – membri ai Academiei Române, şi anume: de a solicita locuri în Academia Română pentru cât mai mulţi scriitori români, şi de a face demersurile concrete la prezidiul, biroul acestui for înalt, de un real prestigiu, recunosc, am tresărit. În minte îmi este vie afirmaţia autorului Buneivestiri, auzită în varii contexte: „Academia Română este fondată de mari scriitori şi mari boieri”. Întrebarea firească, în acest context, este: din ce motive, atunci, sunt atât de puţini scriitori – membri ai Academiei autohtone, deşi ar merita, de bună seamă, nu puţini? Între timp, dintre colegii noştri, membri ai Academiei Române, ne-au părăsit câţiva, deveniţi, în mare grabă, „contimporani cu fluturii, cu Dumnezeu”… (Lucian Blaga) Evident, este important să aduni opinii, liste, să faci anchete, care iau o amploare neaşteptată. Cel puţin la fel de important, însă, este pasul următor: demersurile concrete, eficiente, făcute „pe viu”. Demersuri, care presupun luptă, luptă, luptă. Apoi, votul în plenul acestei instituţii, care adună vârfurile culturii şi ştiinţei din România. Cifrele, după cum ne-a informat criticul şi istoricul literar Marian Victor Buciu, spun următoarele: Există acum 156 membri titulari plus corespondenţi, din 181 admisibili. Li se adaugă 113 membri de onoare din 135 posibili! Importanţa acestui demers are o evidentă cono-taţie de strictă istorie literară. Este făcut, înainte de toate, de trei mari romancieri, vârfuri indiscutabile ale romanului postbelic; prin urmare, e vorba de un fel de senat al romancierilor. Apoi, mai e ceva la mijloc. O frază a autorului Recviemului pentru nebuni şi bestii, spusă la telefon creatorului lui Grobei: „Nicolae, noi în câţiva ani nu vom mai fi. Cine va rămâne după noi în secţia de literatură şi lingvistică a Academiei?” Frază care, mărturisesc, m-a tulburat. Făcându-mă să-l recunosc pe Augustin Buzura, cel dintotdeauna: cel care face un lucru temeinic, plătind cu asupra de măsură inclusiv binele făcut de el însuşi altora. În dăruirea, inventivitatea DRP-ului, creatorul Oraşului îngerilor, l-am regăsit pe risipitorul dintotdeauna, care, în goana-i de o frumuseţe străină lumii acesteia, construieşte din mers: universuri romaneşti, lovituri de graţie, instituţii de prim rang. În creatorul straniului doc Minda, m-am bucurat să revăd, iar şi iar, lupul singuratic, locvace, care transformă în luptă orice atinge, depăşindu-se într-o alergare căreia degeaba îi cauţi o logică… Ce fel de „logică” să aibe obsesia de a-ţi construi destinul, opera, viaţa? Bucuria de a-i vedea aliaţi pe aceşti mari romancieri ai neamului românesc într-o luptă care, sperăm, presimţim, va izbândi, mă face să trec această alianţă în capul listei evenimentelor de prim rang ale literaturii române din ultimele două decenii. Bucurie egalată de colegii, prietenii, atenţi la valoare, grăbiţi – surprinzător de numeroşi, încurajator de solidari, senini, deschişi până la transparenţă! – să răspundă invitaţiei noastre. Listele sunt publicate în ordine alfabetică, la început fiind reluate propunerile romancierilor Nicolae Breban, Augustin Buzura, D.R. Popescu, publicate în numărul trecut. Aura Christi

Lista Paul Aretzu 1. Ana Blandiana 2. Nicolae Balotă 3. George Bălăiţă 4. Radu Cosaşu 5. Gheorghe Grigurcu 6. Nicolae Manolescu 7. Ileana Mălăncioiu 8. Eugen Negrici 9. Constantin Ţoiu 10. Cornel Ungureanu

Lista Daniel Bănulescu 1. Ion Mureşan 2. Mircea Cărtărescu 3. Nora Iuga 4. Marta Petreu 5. Ioan Es Pop 6. Matei Vişniec 7. Cristian Teodorescu 8. Petru Cimpoeşu 9. Ştefan Agopian 10. Eugen Negrici 11. Daniel Cristea-Enache 12. Paul Cernat

Lista Nicolae Breban 1. Ileana Mălăncioiu 2. Eugen Negrici 3. Ion Mureşan 4. Ion Pop 5. Mircea Cărtărescu

Lista Iulian Boldea 1. Nicolae Balotă 2. Ion Pop 3. Ana Blandiana 4. Al. Cistelecan 5. Mircea Cărtărescu 6. Cornel Ungureanu 7. Virgil Nemoianu 8. Paul Cornea 9. Mircea Muthu 10. Eugen Negrici

Lista Ştefan Borbély 1. Ion Pop 2. Andrei Oişteanu 3. Nicolae Balotă 4. Andrei Pleşu 5. Gabriel Liiceanu 6. Marta Petreu 7. Paul Cornea 8. Ion Taloş 9. Cornel Ungureanu 10. Livius Ciocârlie 11. Mircea Martin 12. Mircea Cărtărescu 13. Norman Manea

Lista Marian Victor Buciu 1. Nicolae Balotă 2. George Banu 3. Ana Blandiana 4. Mircea Cărtărescu 5. Paul Goma 6. Norman Manea 7. Herta Müller 8. Virgil Nemoianu 9. Basarab Nicolescu 10. Toma Pavel 11. Dieter Schlesak 12. Dumitru Ţepeneag 13. Ion Vianu 14. Matei Vişniec

Lista Ioan Buduca 1. Ştefan Agopian 2. Mircea Cărtărescu 3. Livius Ciocîrlie 4. Şerban Foarţă 5. Gheorghe Grigurcu 6. Nicolae Manolescu 7. Eugen Negrici 8. Ion Vartic 9. Ion Vianu 10. Mihai Zamfir

Lista Constantina Raveca Buleu 1. Ion Pop 2. Andrei Oişteanu 3. Nicolae Balotă 4. Andrei Pleşu 5. Gabriel Liiceanu 6. Marta Petreu 7. Paul Cornea 8. Ion Taloş 9. Cornel Ungureanu 10. Livius Ciocârlie 11. Mircea Martin 12. Mircea Cărtărescu 13. Norman Manea

Lista Leo Butnaru 1. Eugen Negrici 2. Alexandru George 3. Ion Pop 4. Ana Blandiana 5. Alex Ştefănescu 6. Marta Petreu 7. George Bălăiţă 8. Al. Cistelecan 9. Mircea Cărtărescu 10. George Astaloş

Lista Augustin Buzura 1. Herta Müller 2. George Banu 3. Mircea Martin 4. Ion Simuţ 5. Ana Blandiana

BIBLIO-AVANPREMIERĂ

Aştept o carte care inserează 9 jurnale de călătorii euro-asiate în anii 1989-2011. Le-am zis (şi) Jurnale Yes-eu, iar cititorul va înţelege de ce. Fie şi din cele câteva note inserate pe coperta a 4-a a volumului care sper să apară în 10-15 zile.

l.b.

Coperta, tehnoredactarea îi aparţine Doamnei Doina Liliana Buciuleac.

NU DOAR ACTORII, CI ŞI SPECTATORII, DOMNULE MOLIÈRE...

Victor Ciutac (2.I.1938, Șirăuți, fostul județ Hotin, România,
azi Republica Moldova - 18.I.2009, Iași)

Acum/ atunci două postări mai jos, publicam o filă de jurnal cu Nichita Stănescu, pe care poetul armean Ghevorg Emin îl numise „Falnicul derviş”. Postam această filă, zic, deoarece, tot amânând să-mi transcriu Jurnalul de la începutul anilor 80, secolul trecut, deja de două-trei săptămâni m-am hotărât, în fine, să purced la această muncă plină de imprevizibil. Zic imprevizibil, deoarece, bineînţele, lăsasem în pasivul memoriei multe din cele pe care le-am trăit, care mi s-au întâmplat acum circa trei decenii. Şi, ca totdeauna, transcrierea unui jurnal e plină de surprize. Una dintre ele, cutremurătoare, mi-a prilejuit-o şi următoarea pagină din:

15 mai 1984

Caz aproape incredibil! După spectacol, o tânără urcă pe scenă să-i ofere flori lui Victor Ciutac. Reuşeşte să facă acest gest nobil, însă îndată actorul observă că tânăra începe să se clatine. O susţine. Se trage cortina. Tânăra şi frumoasa spectatoare se stinge din viaţă în braţele actorului. Se dovedeşte că venise dintr-o republică baltică. Probabil, suferea de inimă.  Molière, Molière! Nu doar actorii, ci spectatorii mor pe scenă…

                 l.b.

ECOUL DURERII DIN SĂRCIA ROMÂNĂ, DIN SERBIA

Primesc de la prietenul şi colegul Lucian Marina textele de mai jos, pe care le public dimpreună cu condoleanţele ce i le exprim de aici, din apropierea Nistrului, din preajma cetăţilor româneşti din lungul acestui fluviu al pătimirilor noastre.

l.b.

Stimati colegi si prieteni,

Va mulţumesc pentru cuvintele de condoleanta exprimate.

Durerea e mare si cand iti pierzi un coleg, prieten sau o ruda dar cand moare MAMA esti orfan, în special daca tata e decedat deja de 14 ani.

O vom pastra in vesnica amintire pe mama mea, Livia-Leana MARINA (nascuta Brenici), respectata si in tara si strainatate

A fost pionier in aplicarea noilor metode de predare a limbii romane literare in perioada grea postbelica cand nici pentru scolile generale, sa nu mai vorbim de scolile medii si cele superioare cand Voivodina si Serbia nu erau manuale in limba romana...

Astfel, in activitatea sa de pionierat a procedat la fel ca si renumitul om de stiinta profesorul universitar Dr Radu Flora care pregatea scripte si manuale pentru cursurile in limba romana pentru scolile medii si superioare, mai tarziu si pentru universitate.

Livia MARINA, invatator partizan, instruita la Progimnaziu si Liceul din Varset, respectiv Internatul Român pentru Fete din Varset de renumiti pedagogi de scoala veche, invatatori contractuali din Romania, dupa ce un deceniu a fost invatatoare la sat, la Voivodint si la Straja, unde a fost si directoarea Scolii cu opt ani in limba romana, cand in anul 1962 a inceput sa lucreze la Varset la  Scoala generala OLGA PETROV RADISIC, a lucrat si la Scoala de Aplicatie a Scolii Normale unde a fost mentor viitorilor invatatori romani, temelia viitoarei elite romanesti din Voivodina.

Livia Marina învăţătoare la Straja, anul de învăţământ 1957-1958

În activitatea sa a practicat metode noi, necunoscute in practica invatamantului roman din Serbia, in special ca, atunci in perioada postbelica, nu mai era doar invatamant romanesc, ci invatamant cu cursuri de predare in limba romana in baza Planului de invatamant si a Programei analitice stabilite de Ministerul Invatamantului Serbiei.

A insusit un bagaj de cunostiinte noi si privind metodele de invatamant din Tara-Mama, Romania, dar si din Franta si alte tari, a inceput sa aplice metode pe care unii la inceput nu le-au inteles sau le-au acceptat, dar a fost incurajata de regretatul om de stiinta Radu Flora si prin activitatea bogata pe care a desfasurat-o a adus contribuţie imensurabilă la îmbunătăţirea învăţământului la românii din Voivodina.

INSTRUCTIV, "OBIECTIV", SAU DOAR... DISTRACTIV?

Domnul Ion Lazu, prozator, eseist, poet, născut în ianuarie 1940 într-o comună de pe malul Nistrului, apoi ajuns absolvent al Facultăţii de geologie-geografie a Universităţii Bucureşti, îşi aplică – cu acribie şi multă ingeniozitate! – cunoştinţele şi abilităţile tehnice în domeniul cu atâtea „alunecări de teren” ale subiectivismului/ relativismului literar artistic, unde se arată un geolog-prospector în „geografia” unui sondaj mai special, care ceruse unora din cei ce fac parte din lumea noastră scriitoricească să se dea, individual şi punctual, cu părerea despre 10 eventuali colegi demni de a deveni membri ai Academiei Române. Eu unul demult nu am citit un text detectivistic atât de captivant, pe care vi-l propun şi domniilor voastre.

l.b

Ion Lazu:

TOP CONTE 10 PENTRU ACADEMIE

Ce-ar putea fi mai incitant pentru cititorul-scriitorul dezabuzat al acestui început de primăvară decât un top al scriitorilor consideraţi că ar merita să fie chemaţi la Academie, mai ales dacă acest top este alcătuit pe baza opţiunilor scriitorilor-confraţi de suferinţă literară?! Poate fi el relevant?, ar fi prima reacţie, care să aducă la temperaturi suportabile o temă care stă să dea în clocot. Şi de ce nu?! Îl întrebi pe vreun confrate cum vede el lucrurile în această privinţă – sau nici măcar nu aduci vorba despre aşa ceva –, iar el începe să-şi detalieze lista opţiunilor proprii, să-şi desfăşoare argumentaţia, jinduind poate el însuşi, în secret mare, laurii academici… Faci ochii mari… îţi dai brusc seama că eşti tu însuţi interesat în cel mai înalt grad, chit că nu conştientizaseşi. Dar ce vrei mai mare pleaşcă decât să afli aşa-deodată care este starea… academică a scriitorimii române, însă nu dedusă din bănuieli şi prepusuri, ci doar aruncându-ţi privirile pe cele câteva pagini ale ultimului număr din Contemporanul.  Vei constata, de vrei sau nu vrei să recunoşti, că aplecat asupra listelor, te-a apucat marea bâţâială: trepidezi din toate încheieturile... Ei, doamne! Dar ce avem aici? (Redacţia Contemporanului, această scriitoare Aura Christi, mereu în miezul chestiunilor arzătoare, te-a înhăţat o dată în plus, ţi-a focalizat întreaga atenţie…)  Avem nu  una sau două sau cinci sau zece opţiuni (toate sub semnătură!), ci avem un număr de 52 scriitori care răspund anchetei (se votează între ei şi pe protectorii lor, iar nicidecum vreo plevuşcă…), îşi fac publice preferinţele, ierarhiile personale, dau pe faţă tot subiectivismul în receptare, în aprecierea, în evaluarea scrierilor din contemporaneitate. De data asta nu mai este vorba despre cărţi, despre opera, care să fie premiate, ci direct despre oameni, despre mari personalităţi, meritând să intre la Academie. Cutare votant înşiră un număr de 10 scriitori. Pe cine pune în capul listei? Cine este următorul? Câţi mai poate înşira fără să uite şi să nedreptăţească pe vreunul dintre scriitorii pe care îi preţuieşte, pe care îi ţine foarte sus în aprecierile sale?

ÎN MEMORIA "FALNICULUI DERVIŞ"

UN AUTOGRAF DE ACUM 28  DE ANI

Din Jurnal

23.08. 1984

Ieri – deplasare la Bălţi, să oglindesc [pentru Literatura şi Arta] manifestările din cadrul zilelor lit. sovietice. În grup [Ghevorg] Emin [Armenia], [Oljas] Suleimenov [Kazahstan], Veaceslav Kuprianov [Rusia], Sianuş Ahmed-Zade, Muhammad Ali [Uzbekistan], David Samoilov [Rusia[, alţii. De la noi – Ion C. Ciobanu, [Vladimir] Beşleagă, [Aureliu] Busuioc.

Într-un fel, ne-am împrietenit cu Kuprianov. Am luat de la el câteva poeme pentru eventuale traduceri. Îi vine greu – versul liber încă nu are libertate în poezia rusă contemporană. Mi-a dăruit cu autograf cartea pe care a tradus-o din [creaţia lituanianului] Vytautas Karalius.

La librăria „Prometeu”, cineva găseşte un exemplar din volumul lui Nichita Stănescu, tradus în ruseşte. Ghevorg Emin se întristează – nu găseşte şi el unul. Zice că traduce din poezia lui Nichita, pe care îl numeşte „derviş falnic”. Ţin minte că s-au cunoscut în ’76, la precedentele zile ale lit. sovietice în Moldova. Dimineaţă, îi telefonez, spunându-i că i-am adus exemplarul dorit. Îmi mulţumeşte, dăruindu-mi la rându-i cărţulia sa de versuri, apărută în ’77 în colecţia [revistei] „Ogoniok” (…)

Da, la Bălţi, Emin cântă, face o mică slujbă religioasă în fosta biserică armeană, actualmente – sală de expoziţii. Sianuş repetă des că Busuioc trebuia să se facă actor de cinema, iar Emin – slujitor al bisericii.

Oljas Suleimenov – discret, sobru, dar, se simte, neliniştit, oarecum agresiv, însă relativ bine camuflat. Nu pare a fi din cei predispuşi prieteniilor.

*      *        *

Autograful e următorul: "Lui Leo Butnaru - această carte în schimbul unui cărţi bune de Stănescu. 1984.VIII.23, Chişinău".