ÎN MEMORIA "FALNICULUI DERVIŞ"

UN AUTOGRAF DE ACUM 28  DE ANI

Din Jurnal

23.08. 1984

Ieri – deplasare la Bălţi, să oglindesc [pentru Literatura şi Arta] manifestările din cadrul zilelor lit. sovietice. În grup [Ghevorg] Emin [Armenia], [Oljas] Suleimenov [Kazahstan], Veaceslav Kuprianov [Rusia], Sianuş Ahmed-Zade, Muhammad Ali [Uzbekistan], David Samoilov [Rusia[, alţii. De la noi – Ion C. Ciobanu, [Vladimir] Beşleagă, [Aureliu] Busuioc.

Într-un fel, ne-am împrietenit cu Kuprianov. Am luat de la el câteva poeme pentru eventuale traduceri. Îi vine greu – versul liber încă nu are libertate în poezia rusă contemporană. Mi-a dăruit cu autograf cartea pe care a tradus-o din [creaţia lituanianului] Vytautas Karalius.

La librăria „Prometeu”, cineva găseşte un exemplar din volumul lui Nichita Stănescu, tradus în ruseşte. Ghevorg Emin se întristează – nu găseşte şi el unul. Zice că traduce din poezia lui Nichita, pe care îl numeşte „derviş falnic”. Ţin minte că s-au cunoscut în ’76, la precedentele zile ale lit. sovietice în Moldova. Dimineaţă, îi telefonez, spunându-i că i-am adus exemplarul dorit. Îmi mulţumeşte, dăruindu-mi la rându-i cărţulia sa de versuri, apărută în ’77 în colecţia [revistei] „Ogoniok” (…)

Da, la Bălţi, Emin cântă, face o mică slujbă religioasă în fosta biserică armeană, actualmente – sală de expoziţii. Sianuş repetă des că Busuioc trebuia să se facă actor de cinema, iar Emin – slujitor al bisericii.

Oljas Suleimenov – discret, sobru, dar, se simte, neliniştit, oarecum agresiv, însă relativ bine camuflat. Nu pare a fi din cei predispuşi prieteniilor.

*      *        *

Autograful e următorul: "Lui Leo Butnaru - această carte în schimbul unui cărţi bune de Stănescu. 1984.VIII.23, Chişinău".