Scurt poem patriotic
Noi
românii de pretutindeni
dar
de fapt trăitori doar în stânga Prutului
lângă cetăţi (unele „în viaţă”
altele – pierdute
ca şi moarte…)
ca şi moarte…)
şi care de fapt-bis
suntem mai de dreapta decât
unii români de pretutindeni care
de fapt – sunt doar din dreapta Prutului
noi toţi din lungul acestei şire a spinării de apă
zisă Prut – „trup rupt” precum
scrisese îndureratul meu prieten Sică Romanciuc –
deci noi… (uite
două cuvinte în plus: poemul
era cazul să se încheie până la
„deci noi”…)
12.IV.2012
Dragi prieteni, colegi-scriitori şi cititori-colegi, vă urez un Paşte Luminat, Pace în suflet, Inspiraţie, Izbândă în toate şi multe ocazii de a Vă scrie Cuvintele Destinelor cu Majuscule!
leo butnaru
Splendid poem, Leo. Felicitari!
RăspundețiȘtergereDragă Petre, textul mi s-a întâmplat, eminamente, acum 5-10 minute, încât am tresărit eu însumi, gândindu-mă la mine, la tine, la noi, la voi-noi-noi-voi, dar şi la Sfântul Răstignit. Cred ca anume El insuflă atare umile pulsaţii de cuvinte...
RăspundețiȘtergerecu preţuire şi tandră admiraţie, să vă fie Învierea cu Lumină.
RăspundețiȘtergereVă mulţumesc, răpunzându-vă cu aceleaşi sentimente calde, de tandreţe sufletească. Paşte Luminat!
RăspundețiȘtergere