 |
| Victor Ciutac (2.I.1938, Șirăuți, fostul județ Hotin, România, azi Republica Moldova - 18.I.2009, Iași) |
Acum/ atunci două postări mai jos, publicam o filă de jurnal cu Nichita Stănescu, pe care poetul armean Ghevorg Emin îl numise „Falnicul derviş”. Postam această filă, zic, deoarece, tot amânând să-mi transcriu Jurnalul de la începutul anilor 80, secolul trecut, deja de două-trei săptămâni m-am hotărât, în fine, să purced la această muncă plină de imprevizibil. Zic imprevizibil, deoarece, bineînţele, lăsasem în pasivul memoriei multe din cele pe care le-am trăit, care mi s-au întâmplat acum circa trei decenii. Şi, ca totdeauna, transcrierea unui jurnal e plină de surprize. Una dintre ele, cutremurătoare, mi-a prilejuit-o şi următoarea pagină din:
15 mai 1984
Caz aproape incredibil! După spectacol, o tânără urcă pe scenă să-i ofere flori lui Victor Ciutac. Reuşeşte să facă acest gest nobil, însă îndată actorul observă că tânăra începe să se clatine. O susţine. Se trage cortina. Tânăra şi frumoasa spectatoare se stinge din viaţă în braţele actorului. Se dovedeşte că venise dintr-o republică baltică. Probabil, suferea de inimă. Molière, Molière! Nu doar actorii, ci spectatorii mor pe scenă…
l.b.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu