4.IX.1991
Şi – ceea ce s-a interpus între notele de la 19
iulie – 19 august: am scris la o bună parte din cartea „Şlefuitorul de
lentile”, cca 10 coli de autor (250 de pagini manuscris), însă am rămas unde am
rămas, la jumătatea capitolului despre tinereţea scriitoricească, în urma
derutei-şoc pe care mi-a produs-o mie, ca şi foarte multora, dezlănţuirea
gorilelor militariste, puciste din Kremlin. Nu pot şti când voi fi în stare să
revin la manuscris… În cheia comportamentului „cucerirea de sine” din volumul
„Umbra ca martor” şi în „Şlefuitorul de lentile”, regizez reflecţii despre
fenomenologia procesului de creaţie axate pe exemplele maeştrilor cu
netăgăduită autoritate în literatura universală. E ceva între eseistică şi
nuvelistică, amintind de teoretizările elitiste, fără a face concesii celor cu
condiţie intelectuală elementară. Discursul mi se pare interesant până la
captivant.
Iar pe 1 septembrie, duminică, i-am avut de
oaspeţi acasă pe Aurel Rău, Doina Cetea, Tudor Dumitru Savu, soţii Adam, Ioan
şi Georgeta, Horia Bădescu, Mihai Cimpoi, soţii Ţurcanu (el – preşedintele unei
bănci importante).