ZARAZA? - LEGENDĂ ROMÂNEASCĂ, ADEVĂR ARGENTINIAN...

Citisem povestea „Zarazei” a lui Mircea Cărtărescu. Da, o poveste.

Azi dau de o altă poveste, dusă adânc spre legendă, despre aceeaşi Zaraza care, cică... – dar citiţi textul de mai jos:

„O altă curtezană de lux a cărei frumuseţe a pus pe jar sufletele bărbaţilor sofisticaţi şi bogaţi ai vremii a fost ţiganca Zaraza. Povestea ei încă se mai cântă şi astăzi în localurile care ne fascinează cu poveşti triste, dar frumoase, ale Bucureşti-ului interbelic. Cel care a transformat-o în legendă este un renumit cântăreţ interbelic, Cristian Vasile, care a făcut o mare pasiune pentru Zaraza şi a compus romanţe în care a cântat frumuseţea acesteia. Focoasa ţigancă era o femeie senzuală, cu părul lung, negru, uns cu ulei de nuci, cu ochii verzi şi buze roşii, cărnoase.

Purta o rochie de culoarea prazului, din urechi ii atarnau cercei lungi in stil baroc, iar in picioare purta pantofi împodobiţi cu ştrasuri care faceau ca fiecare pas al ei sa fie o tainica melodie pentru privitori. În 1944  Cristian Vasile era un renumit cantaret care canta alaturi de Titi Botez, Jean Moscopol şi Zavaidoc, cel cu care avea să lupte pentru inima Zarazei, in cele mai renumite cercuri si cele mai cautate birturi din capitala. Povestea de dragoste s-a nascut în localul „Vulpea roşie”, de pe Lipscani, unde lautarul performa. Cand a vazut-o prima data,  nu şi -a mai putut dezlipi ochii de pe ea. Se spune ca a fost dragoste la prima vedere si din acea noapte, Zaraza a devenit femeia lui timp de 2 ani. Dar frumuseţea ei continua să atragă privirile barbatilor care îl invidiau pe Cristian Vasile pentru partenera care se sprijinea pe bratul lui.

Istoricii consemnează rivalitatea dintre el şi Zavaidoc care a plănuit să-l ucidă pe lăutar ca sa îi fure femeia, dar a renunţat la planul lui din cauză că Vasile era un cântăreţ celebru şi ar fi riscat să se afle repede cine ar fi plănuit crima. În schimb, acesta a pus la cale s-o omoare pe Zaraza, motiv pentru care, l-a tocmit pe  Borilă, un ţigan din anturajul lui Zavaidoc, “antrenat” să ucidă. „A fost omorâtă de un ţigan gelos, pe malul Dâmboviţei, în timp ce mergea să cumpere tutun. Cristian Vasile a fost devastat. Pentru că o iubea atât de mult, se zice că, după ce a fost incinerată, lăutarul ar fi furat din crematoriu urna cu cenuşa ei şi ar mâncat-o cu linguriţa”, spune istoricul Dan Falcan.  Celebrul lăutar a murit la Sibiu în 1974”.

De, asta e – o povestioară nu prea bine articulată, trasă de păr; poate chiar o... prostioară... frumoasă. Adevărul, însă, e cu totul altul: „Zaraza” este numele unui celebru tagou argentinian, care a traversat atlanticul, ajungând în Europa, prin ţările căreia s-a răspândit cu texte deja traduse. Până la Cristian Vasile el se cânta, în 1939, la Varşovia, în Polonia. (Binevoiţi de vedeţi acest clip: http://www.youtube.com/watch?v=-r6NO4u3hrI.)

Iar originalul partiţiei „Zaraza“ îl vedeţi mai jos, pentru a vă convinge că pe el nu e nicidecum numele lui Cristian Vasile, precum brodează (cu acul) într-o ureche vreun autor oarecare de pe la noi. Autorii sunt argentinienii A. Perrotti şi B. Tagle-Lara.

Aşadar, să ne potolim orgoliul nostru protocronist şi să ascultăm acest frumos tangou argentinian, „Zaraza“, în interpretarea polonezilor