Citisem povestea „Zarazei” a lui Mircea Cărtărescu.
Da, o poveste.
Azi dau de o altă poveste, dusă
adânc spre legendă, despre aceeaşi Zaraza care, cică... – dar citiţi textul de mai
jos:
„O altă curtezană de lux a cărei frumuseţe a pus pe jar
sufletele bărbaţilor sofisticaţi şi bogaţi ai vremii a fost ţiganca Zaraza.
Povestea ei încă se mai cântă şi astăzi în localurile care ne fascinează cu
poveşti triste, dar frumoase, ale Bucureşti-ului interbelic. Cel care a
transformat-o în legendă este un renumit cântăreţ interbelic, Cristian Vasile,
care a făcut o mare pasiune pentru Zaraza şi a compus romanţe în care a cântat
frumuseţea acesteia. Focoasa ţigancă era o femeie senzuală, cu părul lung,
negru, uns cu ulei de nuci, cu ochii verzi şi buze roşii, cărnoase.
Purta o rochie de culoarea prazului,
din urechi ii atarnau cercei lungi in stil baroc, iar in picioare purta
pantofi împodobiţi cu ştrasuri care faceau ca fiecare pas al ei sa fie o
tainica melodie pentru privitori. În 1944 Cristian Vasile era un renumit
cantaret care canta alaturi de Titi Botez, Jean Moscopol şi Zavaidoc, cel cu
care avea să lupte pentru inima Zarazei, in cele mai renumite cercuri si cele
mai cautate birturi din capitala. Povestea de dragoste s-a nascut în
localul „Vulpea roşie”, de pe Lipscani, unde lautarul performa. Cand a vazut-o
prima data, nu şi -a mai putut dezlipi ochii de pe ea. Se spune ca a fost dragoste la prima
vedere si din acea noapte, Zaraza a devenit femeia lui timp de 2 ani. Dar
frumuseţea ei continua să atragă privirile barbatilor care îl invidiau pe
Cristian Vasile pentru partenera care se sprijinea pe bratul lui.
Istoricii consemnează rivalitatea dintre el şi
Zavaidoc care a plănuit să-l ucidă pe lăutar ca sa îi fure femeia,
dar a renunţat la planul lui din cauză că Vasile era un cântăreţ celebru şi ar
fi riscat să se afle repede cine ar fi plănuit crima. În schimb,
acesta a pus la cale s-o omoare pe Zaraza, motiv pentru
care, l-a tocmit pe Borilă, un ţigan din anturajul lui Zavaidoc,
“antrenat” să ucidă. „A fost omorâtă de un ţigan gelos, pe malul Dâmboviţei,
în timp ce mergea să cumpere tutun. Cristian Vasile a fost devastat. Pentru că
o iubea atât de mult, se zice că, după ce a fost incinerată, lăutarul ar fi
furat din crematoriu urna cu cenuşa ei şi ar mâncat-o cu linguriţa”, spune
istoricul Dan Falcan. Celebrul lăutar a murit la Sibiu în 1974” .
De, asta e – o povestioară nu prea bine articulată, trasă
de păr; poate chiar o... prostioară... frumoasă. Adevărul, însă, e cu totul
altul: „Zaraza” este numele unui celebru tagou
argentinian, care a traversat atlanticul, ajungând în Europa, prin ţările
căreia s-a răspândit cu texte deja traduse. Până la Cristian Vasile el se cânta, în
1939, la Varşovia ,
în Polonia. (Binevoiţi de
vedeţi acest clip: http://www.youtube.com/watch?v=-r6NO4u3hrI.)
Iar originalul partiţiei „Zaraza“ îl
vedeţi mai jos, pentru a vă convinge că pe el nu e nicidecum numele lui
Cristian Vasile, precum brodează (cu acul) într-o ureche vreun autor oarecare
de pe la noi. Autorii sunt argentinienii A. Perrotti şi B. Tagle-Lara.
Aşadar, să ne potolim orgoliul nostru protocronist şi să
ascultăm acest frumos tangou argentinian, „Zaraza“, în interpretarea
polonezilor
Buna seara!
RăspundețiȘtergereMa numesc Rusen Nicolae,cant la acordeon ca amator si vin cu rugamintea-daca se poate : doresc partitura Zaraza !Salvarea nu iese prea clara.In cazul ca o voi primi,va trimit si eu aceiasi partitura preluata de la francezi,unde sunt abonat,insa este scrisa mai aerisit,francezii incercand mereu sa nu aglomereze ochiul,usurand citirea partiturii,deci scrisa numai in cheia sol - evident cu cifraj. Multumesc pentru prezentarea dvs. Cu respect,multa sanatate,Nicolae
rusnic2008@yahoo.com