Leonid CERNOV (1899 –
1933)
Poet, prozator,
publicist, dramaturg şi traducător. Adevăratul nume: Maloşiicenko. A scris atât
în rusă, cât şi în ucraineană, prin urmare – este revendicat de avangardele din
Moscova şi Kiev, ca exponent remarcabil al imagismului.
S-a născut în oraşul Aleksandria din gubernia Herson
în familia unui agent de asigurare. În gimnaziu i se dezvăluie precocele
aptitudini literare. În autobiografie scria: „Învăţam prost, deoarece nu
dispuneam de timp suficient, pe umerii mei ducând revista noastră umoristică
ilegală. Concomitent, eram şi redactor, şi editor, scriam, desenam eu însumi, –
astfel ajungând a învăţa în clasa a cincia trei ani la rând, iar în primăvara
anului 1914 bunii mei îndrumători m-au alungat din gimnaziu”. După această
întâmplare, Cernov pleacă la
Chişinău, unde îşi încheie studiile gimnaziale. În anii
1917-1921, rătăceşte prin Ucraina, lucrând ca jurnalist, un timp studiind la
facultatea de matematică, apoi la cea de drept. Joacă pe scenele a mai multor
teatre. Scrie piesele „Dumnezeul lui Avraam” şi „Acţiune despre regele
Maksimilian”, traduce din Molière şi L. Andreev.
În perioada anilor 1918-1921, scrie câteva volume de
versuri, care rămân însă în manuscris. În toamna anului 1922, organizează un
grup de imagişti ce întrunea câţiva tineri poeţi şi pictori. În 1923, la Moscova, face cunoştinţă
cu reputaţii imagişti Serghei Esenin, Anatoli Mariengof şi Vadim Şerşenevici,
după care pleacă la
Vladivostok. Editează volumul de versuri „Sindicatul demenţilor”,
de o expresivitate aparte, de o imagistică fulminantă. Este tentat şi de
experienţe în sfera dinamismului sculpturii.
După călătoria în jurul lumii pe o navă maritimă, vine
la Odessa,
unde aderă la grupul „IugoLEF” (LEF-ul de sud), în revista căruia publică
fragmente din „romanul cinematografic” (poemul) „Cooperativa idioţilor” (1924).
În 1925, la Leningrad,
e unul dintre membrii activi ai „Ordinului imagiştilor militanţi”. Din acest
an, până la sfârşitul vieţii, a editat opt cărţi, printre care un volum de
impresii de călătorie „125 de zile la tropice” (1928) şi poemul de proporţii
„Frontul” (1931).
În traducerea lui Leo BUTNARU
SINDICATUL
DEMENŢILOR
Se dedică prietenilor imagişti:
Viktoria Belakovskaia, Serghei Goncearov,
Iosif
Kricevski, Gheorghi Fileanski.
Hei, voi, cei
cărora vă este parşiv în puturoasele apartamente
În aceste timpuri
fumegoase ca nişte lumânări ieftine, –
Haideţi să fondăm,
să inaugurăm
Unicul în lume
Sindicat al
Demenţilor!
În astă lume
mediocră, precum creierul
născutului de şapte
luni,
În săptămâni
Hârâitoare ca un
onanist înrăit, –
Cu scuipat peste
flacăra cerii de două parale
Şi urlet de
Dragoste – detunătorule, Deşteaptă-te!
Şi printre cei care
atârnă zilnic ca nişte cârnaţi,
Pentru ca valuta,
vagoanele şi pielea s-o vâneze, –
Noi acoperiţi de
trandafiri înflăcăraţi
Şuierăm în
scrâncioburile
Veselei,
zbuciumatei, turmentatei Iubiri.
Şi – în loc ca-n
birouri sordide asemeni ploşniţei
Să sfredelim cu
capul
Plumbul dărilor de
seamă, –
Flămânzi, tineri –
sufletele să ni le împrietenim
Cu jonglerii de
corpuri şi de inimi pascale.
În această viaţă
„normală” a prostiei de oaie,
Unde-n putregaiul
zilelor miasmele-s de nesuportat,
Noi suntem
Oamenii
multicolori,
Bineînţeles –
demenţi,
Cărora pretutindeni
li se strigă: „Afară!”
.................................................................
Aşadar, s-o luăm
spre soare direct prin nori,
În cer curcubeul
umerilor noştri de fier să răsară,
Haideţi să fondăm,
să inaugurăm – veselul, puternicul
Sindicat al
Demenţilor!
(1922)
VREAU SĂ MĂNÂNC
Nemaipomenită întâmplare!
Grăbiţi-vă!
Ieftin de tot!
Deschid dugheana „Schitul poetic”.
Un imens sortiment de exaltări de creaţie!
Nu pierdeţi ocazia!
Cumpăraţi,
Cumpăraţi!...
„Reînvierea bucuriei”,
„Căutarea fericirii”.
Grăbiţi-vă, procuraţi-le la jumătate de preţ!
Pentru dumneavoastră – foarte ieftin.
Năvăliţi! Tăbărâţi!
Pentru un pfunduleţ de pâine de secară –
visuri nemuritoare!
Prima dragoste – ceva mai scumpă,
În schimb – ce forţă,
Ce impetuozitate!
200 de bucăţi – cumpăraţi – patul în care
Am petrecut cu muza prima noastră noapte.
Nu glumesc – sunt serios cu desăvârşire:
Un pud de inspiraţie – 300 de bucăţi.
Cumpăraţi!
Cumpăraţi, cât nu e târziu,
Nervi şi sânge cât se poate de proaspete!
Zaharină?
– Nu avem.
Pantaloni?
– Nu ţinem.
Nu aţi dori mai bine să luaţi craniul meu,
periostul?
Este cel mai bun mobil poetic.
Vând inspiraţia –
Cu ridicata şi cu amănuntul.
Pentru dumneavoastră – jumate-de-lămâie „Dor
de Cer”.
(Stimabili domni, n-ar fi cazul să nu vă mai
hliziţi?)
O jumătate de pud de crupe –
Pentru „Freamătul cometelor”!
Că doar poetul are nevoie să iubească şi să
mănânce.
Apropiaţi-vă!
Cumpăraţi
Chinuri de creaţie
Aproape gratis – pe un pud de crupe de mei.
Aseară abia am mâncat
Ultima pereche de pantaloni –
Tristeţe... şi soţie.
Zici de aur?
Merele?
– S-au înăcrit!
Scuzaţi, nu ţinem.
În schimb – pentru oricine:
Dementele zboruri ale genialelor gânduri,
Fulminantul foc
Al genialelor poeme.
Ce ziceţi – dracu să vă ia! – 5 funturi de
pâine? –
Luaţi cu ridicata:
„Dinamo-iubire”,
„Pătratul gratiilor”,
„Diavolul în cer” –
De-o absolută prospeţime nervii şi sângele!...
........................................................................
Nu vrei, ticălosule?
Nu ai nevoie, jefuitorule?
Valea, hoitule, să râzi aiurea!!
Bubuind cu sudălmi,
Voi închide schitul –
Astfel că nici azi
Nu va fi să mănânc!
Mă duc în vizuină
Să mă umflu de foame,
Inima să mi-o ard în tristeţea mondială.
Dar ascultă-mă, ticălosule:
„Sufletul nu se va stinge,
Până nu voi simţi oţelul la tâmplă!”
..........................................................
„Iar cu ciocanul în cap –
Zi de zi.
Dar parcă eu aş fi cel ce ar scânci,
Cel ce ar boci în hohote?
Pe piatră săruta-voi urmele prostituatei
Şi voi arunca un:
„Noi
Nu mai avem ce vinde...”
(1922)
A
IUBI
I. Luna-lampagiu
Va sări luna-apaş în albastra ceaşcă cerească,
Cu argintul norişorilor îşi va împodobi
coafura,
Clătinând huliganic un felinar de aur, –
Iar în inimile oamenilor – iubirea-uvertură.
Şi încă nu va reuşi iubirea
Din sicrie
Mugurii ce se umflă (de bucurie)
Să-i crape spre ziuă, desfăcând cu zâmbetul
Bezna înaltă, –
Dar deja doi martori
Frânta, nervoasa şerpuire-a iscăliturilor –
Şi deja o căsătorie – gata,
E fabricată.
