Acupuncturistul
…dar se lăsă
pacea între îngeri şi balauri
între balauri şi
sfinţi
iar sfântul
Gheorghe
în baza
experienţei sale de viaţă
şi de luptă
ajunse
acupuncturistul balaurilor…
Pre-arhimediană
…un corp
scufundat într-un fluid este…
Arhimede
Ochiul ager al
egipteanului antic observa cum
parcă fără motiv
ba chiar uneori
şi pe mare secetă
apele Nilului
creşteau un pic
un pic.
Atunci egipteanul
pre-arhimedian îşi spunea:
e
din cauza că
femelele crocodililor
din zi în zi
devin tot mai
borţoase.
Modalităţi
Aceasta e una din
modalităţile posibile de a compune acest poem
fiece eventual
cititor va recurge la una din modalităţile posibile de a citi acest poem
aceasta (prima +
a doua premisă a prezentului silogism) însemnând că
poemul de faţă
conţine mai multe poeme
unele dintre ele
foarte diferite între toate celelalte
la rândul lor având
capacitatea de a se înmulţi prin sporii vreunei metafore
sau ca rizomii cu
noduri şi internoduri ale lăcrămioarei sau ghimbirului
sau, în
subteranele textului,
ca rizomii
vreunei plante numai spirit a filosofiei
din atare motiv
această modalitatea din multiple posibile de a compune poemul
nu poate să mă
împace pe mine cu mine însumi
această
modalitate din multiple posibile de a înţelege poemul de faţă
nu poate să te
împace pe tine cu tine însuţi, cititorule,
şi parcă poemul
continuă chiar fără ca eu să-l fi început vreodată
şi parcă poemul
continuă chiar şi după ce a fost încheiat definitiv
cu punctul pus la
finele lui de Însuşi Dumnezeu*
Cititorul şi
Creatorul a Toate modalităţilor de a crea, de a scrie
şi de a le pune
pe toate, frumuşel, în sicrie, sicrie, sicrie…
___________________
*Când în textul
poemului intervine Însuşi Dumnezeu
fie doar cu un
singur punct
poetul este ca şi
degradat de la starea de creator
la
starea de simplu
martor al creaţiei…
Libertatea
Am impresia că totuşi
libertatea cuvântului nu e acelaşi lucru
cu
Cuvântul Libertăţii
acesta de-al doilea fiind parcă mai
responsabil
uneori chiar Magistral
şi poate chiar
Magic
fără a-şi permite vreodată
precum primul
libertatea ca dezmăţ…
Tu şi viitorul
Pe mine mă împinge din spate viitorul.
Ovidiu
Genaru
Uneori
parcă ai fi apăsat în piept
şi presupui că astfel te apasă viitorul
pentru a te ţine pe loc
pentru a te întârzia oarecât
sau chiar de a te împinge un pas-doi
îndărăt
viitorul
care bineînţeles ştie ce trist îţi va fi
în el
viitorul
şi vrea să te cruţe cât de cât
să te mai ţie ceva timp
unde îţi este ceva mai bine totuşi
decât îţi va fi mâine…
Analog
Ca şi forma care
peste un timp poate lua o altă formă
şi lipsa de formă
poate lua alte lipsuri de formă…
Imposibilul
Sigur
în iubita noastră
ţară
mai toţi putem
face ceea ce
ni se cere
uneori:
Prefă-te că
munceşti!
Într-un vis însă
pare-se Mefisto
mi-a strigat..
ba nu
mi-a şoptit
discret:
Prefă-te că nu
munceşti…
Nu mă pot preface
că nu trăiesc! – am urlat.
Doar februarie…
Cu adevărat:
timpul goneşte tot mai înverşunat
fără milă devorându-ţi vârsta
milă după milă
(uite
întreitul plural al milei – mile…)
de parcă toţi anii pe care îi trăieşti
şi cei care ţi-au mai rămas sunt alcătuiţi
numai din luni februarie de doar
28
sau 29 de zile…
Felicitări, domnule Butnaru! Am citit cu mare bucurie!
RăspundețiȘtergereFaine texte, meșter scriitorul!
RăspundețiȘtergereMulțumesc. E o bucurie că poezia poate apropia oamenii.
RăspundețiȘtergere