POEME NIPONE

 HAIKU MODERN

…În fine (de mai mult timp deja acest „în fine), chiar şi oarecum rigizii japonezi, care susţineau că metafora e non grata în poezia lor de formă tradiţională, au cedat presiunilor necesităţilor de înnoire a genului haiku, de diversificare a registrului stilistic, tehnic, cromatic al acestuia. Tomizawa Kakio  (1902–1962) a resimţit influenţa poeţilor simbolişti, încercând să exprime spleenul / angoasa modernilor şi să introducă, în manieră occidentală, abstracţiunea, metafora, analogicul. Iar până la el, Nakatsuka Ippekiro (1887–1946)  a introdus stilul vorbit în haikuurile sale, eliberate de obligativitatea celor 17 silabe. El e considerat fondatorul haikuului în formă liberă. A scris haiku în formă liberă şi (mereu) tânărul (1961 – 1987) Sumitaku Kenshin. Apoi descătuşarea prozodică a haikului a continuat cu Nagata Kōi (1900 – 1997), poet de un stil foarte personalizat, uneori obscur, legat de imageria decrepitudinii, singurătăţii, fragilităţii omului şi lumii lucrurilor care-l înconjoară. De asemenea, acest autor a insistat în promovarea aspectului comic, ironic în reflecţiile despre om şi lume. Nakamura Kusatao (1901–1983) şi-a exprimat nemulţumirea faţă de tendinţele ce încurajau diletantismul şi reîntoarcerea la tradiţia rigidă, fiind primul care a valorificat ideile haikuului care integrează realitatea socială, reflecţiile filosofice şi spiritul unei emoţii poetice autentice, opuse lirismului convenţional şi academismului rigid. Acestă modernizare a haikuului m-a şi încurajat să traduc unele mostre din contemporaneitatea sa. Am făcut-o prin intermediul limbii franceze, deoadrece... deocammdară, nu cunosc... japoneza...

L. B.

în prezentarea şi traducerea lui Leo BUTNARU

Kakimoto TAE (n. 1928)

*     *     *

Vara trecu.

Ridic storurile

Nu privesc la nimic.

*     *    *

Un drapel roşu

Pe o stradelă din Nara

Şi luna-n cerul zilei.

*     *     *

Printre crizanteme

Îmi trec mâinile peste obraji

Ce aspre sunt.

*     *     *

Durere de dinţi.

Evident, în câmp

Prajii sunt verzi.

*     *     *

Arm ridicat rămăşiţele

Unui greier.

Din apa în care căzuse.

*     *     *

Au înflorit lotuşii.

Eu sunt alături de un elefant

Cu urechile scorţoase.

*     *     *

Albul

Picioarelor pline de noroi.

Ţărm de primăvară.

*     *     *

Aproape de mine un fluture iernatic.

Marele clopot al templului

Se leagănă uşor.

Takahashi MUTSUO (n. 1937)

*     *    *

El bate o bucată de cărbune

De o alta de parcă

Ar măsura adâncimea tenebrelor.

*     *     *

Ea aduce vasul cu apă pe creştet

Încât îi cad stropi

Pe umeri şi pe sâni.

*     *     *

În ţara mea

Totul cade în apa din cuvele pline

Cu haine de vară.

*     *     *

Blândă căldură de primăvară!

Sunetele unghiilor pe care le tai

Şi cad.

*     *     *

Ierburi, buruieni cresc

În intenţia de-a deveni arbori.

Zi de caniculă!

*     *     *

Plajă la Ichiburi.

Crestele valurilor

Se agaţă de zăpadă.

*     *     *

Verdeaţa mi-a vopsit

Până şi viscerele.

Două zile-n călătorie.

*     *     *

În călătorie

Mă trezesc din primul vis al acestui an

Cu valuri care îmi mătură perna.

Sugawa YOKO (n. 1938)

*     *     *

Ziua în care am pierdut războiul

Nu găsii măcar un colţ de umbră unde să mă odihnesc

Astfel că am mers am mers fără răgaz.

*    *    *

În final

Abandonând cu disperare toate cele

Rachetele focurilor de artificii.

*     *    *

Prin aşternutul frunziş autumnal

Chiar dacă drumul urmă ne-ncetat

Iată ici o curbă spre coborâş.

*     *     *

Hortensii înflorite…

Închipuind pe tatami

Un plan al străzilor Parisului.

*     *     *

La bucătărie

Prajii sunt spălaţi

Noră nouă.

*     *     *

Lovind brusc

Boneta de urs a halebardierului

Ucide tăunul enervant.

*     *     *

La tusea cuiva mă întorn

Unul din cavalerii de gardă din spatele meu

E o femeie.

*     *     *

Codobatură…

Cerul iernatic

Ca un sughiţ.

Imai SEI   (n. 1950)

*      *     *

Farurile

Luminând o floarea-soarelui

Au murit.

*     *     *

Primăvara a venit.

Ascult vuietul valurilor

De sub biroul meu.

*     *    *

Sub un cal

O micuţă şopârlă

Clipeşte din ochi.

*      *     *

Timp secetos

În delta râului

O mare pendulă sfărâmată.

*     *     *

Autostrăzile din Tokyo

Seamănă unor viscere

Sub lună plină.

*      *     *

Un fluture alb apare

Între

Dungile zebrei.

*     *    *

Iată zeci de mii de locuri vacante

La stadionul de baseball.

Prima rândunea a anului.

*     *    *

N-am auzit decât pocnetul

Ochelarilor puşi pe birou.

Munte încoronat de zăpadă.

*    *     *

Ieşind de la cinema

M-am pomenit într-o ciudată noapte-n

Clarul de lună.

*     *     *

La piaţa de pălării

Am întrebat-o de unde vine.

„Din Israel” mi-a răspuns.

*     *     *

Eu ies de la cinema –

Panoramată

Lumina lunară.

Natsuiishi BAN’YA  (n. 1955)

*     *     *

Stânca

Zâmbeşte până la cer

Începe un nou continent.

*      *     *

Cu-ncetul

Un cal negru se înălbeşte

În pădure.

*       *       *

Durere de ochi

Eu umblu aiurit ca

Un peştişor de aur.

*      *      *

Muntele fugi înzăpezit

Un profesor operează

Un alt profesor.

*     *     *

Îmbrăţişarea planetelor

De multe ori depinde

De zvonuri.

*     *     *

Febra de Genova

Poezia, fotbalul

Şi ambulanţa.