sâmbătă, 6 iulie 2013

KAZANUL DE LEMN, BETON ŞI BRONZ... FURAT


Pagin de jurnal
18 iunie 2013


A mai rămas ceva din Kazanul cu arhitectură din lemn? Păi, zice colega Nailia Ahuntova, unele elemente din acea perioadă se pot vedea chiar aici, nu departe de Uniunea Scriitorilor, la colţ, pe strada… Ulianov-Lenin. La Kazan, Lenin se află în deplină libertate, chiar dacă i se mai întâmplă şi unele neplăceri. Astfel, garda veche sau îndoctrinaţii de dată mai recentă deplâng neconsolaţi distrugerea de către un incendiu a unei case în care, cică, fusese ţinut, arestat, viitorul cap al bolşevicilor, prin 1887. Ei bine, dacă eu stau, cazat, la US, pe strada Muştari nr. 14, acea casă fusese undeva vizavi, la numărul 15 (în ea se aflase o bibliotecă, evacuată în local nou), numai că acolo se înalţă acum un bloc modern, cam împăunat, aş zice, cu teracotă multicoloră. Dna Elmira, una din portarii de la casa scriitorilor, zice că locuieşte vizavi, „În casa cea frumoasă”.
În schimb, într-adevăr, la colţul de străzi despre care îmi spune colega Nailia Ahuntova, se află casa de lemn în care a locuit o vreme familia Ulianov. Are bârnele vopsite în roşu-închis şi e în renovare. Ba chiar i-au adus în curte şi un monument al lui Lenin, care, zice colega ce s-a oferit să fie ghid, până nu demult nu era acolo.

Casa-muzeu Lenin
Alături, gard în gard, e casa în care în anul 1884 a locuit „marele scriitor proletar”, spune placa, fondatorul realismului socialist Maksim Gorki. Însă o siglă nou, pe fundal verde cu litere aurii, parcă ar anunţa, implicit, o răzbunare peste timpuri: în acea clădire se află „Bahai Center of Kazan”, numită oficial Baha’u’llah (în arabă „Slava lui Dumnezeu”), ce pledează pentru unitatea întregii omeniri ca bază a păcii mondiale. E cam altceva decât „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”, nu? În contrast cu pacea lumii, revoluţia mondială presupunea cruzime, sânge, sânge, sânge… Bubuială nasoală, cum ar zice vreun confrate mai tânăr, care îl simpatizează pe Che Guevara.

Aici a locuit Gorki în 1884
Hălăduiesc prin această parte mai puţin modernizată a urbei, unde clădirile din piatră sunt în minoritate faţă de casele din bârne, edificate, în special, în secolul XIX. Pe aici nu a acţionat în plin programul „Mileniu”, iar Nailia spune că o parte din locuitori nu au dorit să părăsească vechile lor case din bârne, pretinzând la schimb spaţii de locuit mai bine plasate şi mai mari, decât li se propuneau. Problemă veche mereu… nouă…
Cele mai multe case din bârne le văd pe strada Volkov, dar nu ştim care Volkov anume, cosmonautul (îmi vine primul în minte) sau altcineva, deoarece lipseşte fie şi iniţialele numelui. Iar despre cum arată priveliştile din această parte a Kazanului, foarte vălurată ca relief, vă puteţi imagina după ce spune denumirea străzii Ovrajnaia, care se traduce: a Văgăunii, cu contraforturi din cărămidă ce preîntâmpină eventualele ruinări, alunecări de teren. Dintre alte străzi cu numele mai neobişnuite: Tancului; Tovărăşiei; Colţii Mici; Colţii Mari;

Întâlneşti pe aici şi câte o clădire din aşa numitul empire stalinist, stil arhitectural în care a fost construită, de altfel, şi Casa Presei din Bucureşti. Iar într-o curte de bloc cu câteva etaje, cu stele în cinci colţuri plasate printr-un fel de lucarne, cine ştie ce locatari au oploşit busturile lui Lenin şi al lui Kirov, salvând ex-mahării de prin locurile pe unde înainta buldozerul proiectului „Milenium”. Acum vreo cinci ani, a căzut în nemila celor nemulţumiţi de dăinuirea ideilor leniniste pe aici şi monumentul lui Bauman, unul din camarazii lui Bolşevicului Suprem. Însă, după cum sunt multe cele neclare în politica Federaţiei Ruse, nu este exclusă tentativa de a înălţa un alt monument personajului respectiv, deoarece strada principală, pietonală, îi poartă numele, în asociere cu Arbatul moscovit fiind numită, generic, „Arbatul Kazanului”. E de reţinut cvasi-legenda, ce s-a răspândit recent în legătură cu distrugerea acelui monument, în plin stat de om. Cică, documentele de acum peste şase decenii spun că sculptura lui Bauman fusese turnată în bronz şi poate că anume din acest motiv a şi căzut jertfă în perioada intensului furt de metale neferoase. Deoarece, când a fost decapitat, s-a dovedit că monumentul fusese confecţionat din betonul cel de toate zilele ale oraşelor contemporane.  Să fi minţit izvoarele oficiale, ce spuneau că Bauman e din bronz? Sau poate statuia iniţială a fost substituită cu o alta, din beton, în timpul războiului al doilea mondial, când bronzul era atât de căutat pentru industria militară?... Mă rog, e una din enigmele Kazanului, de altfel – foarte multe, o parte din ele ţinând de istoria şi de tradiţiile tătarilor, altele – de cele ruseşti care, de altfel, sunt tot mai dominante.










Arhitectură stil empire din epoca stalinismului




2 comentarii:

  1. E clar din text: în oraşul Kazan, capitala Republicii Tatarstan din componenţa Federaţiei Ruse.

    RăspundețiȘtergere