Din cartea de debut

ARIPĂ ÎN LUMINĂ

( Ed. "Cartea moldovenească", Chişinău, 1976)

PEISAJ

Purpuriu e tractorul
trecând peste câmp – enorm
mac sunător
ce afânează solul din
jurul propriei sale tulpini.

Leo Butnaru. 
Portret de Aurel Guţu, 1975*

Hei, hei!
Cum e
trac-to-ris-te
ziua întreagă să vezi ciocârlia
dar
să n-o auzi?!

ELEGIE PENTRU HIKMET

Undeva
oamenii şi-au ucis speranţa
şi până la mine ajunge sângele cadavrelor albastre
ajunge ceaţa.

Colorată elegie a văzduhului
presărat cu praful melodiilor orientale
alene suflat din clarinete...

Îmi pun în faţa ochilor inima
şi cânt
spre-a nu vedea despărţirea de ţară.
Rechem pe buze cuvintele
şi cânt
spre-a înăbuşi glasul minciunii.

...şi cânt
totdeauna având
o bucurie minusculă
barem
cât umbra unei sărbători.


PRECUM PUMNALUL
 

...Către amurg
priveam neprihănitele roze
în infime clipe simţind
marile daruri ale odihnei
pe care ţi le-ar putea oferi
o îndelungă duminică doar...
                                         Dar
subit şi crunt
erupse furtuna: izbit orbeşte
ramul îşi repezi spinul
în inima privighetorii oploşite în
boschetul de trandafiri...


RĂVAŞ CĂTRE PĂCALĂ

Te cunosc din timpul pe când eram convins
că Evul Mediu este mezinul biblicei Eve
din timpul pe când compătimeam şoarecii şi
pentru a-i salva
încălţam pisica în coji de nucă
scoţând ţoalele de pe podele;
te cunosc de pe-atunci când
credeam că faimosul Cap al Bunei Speranţe
îl port anume eu pe umeri...

...Şi-abia acum
nu mai pot de râs!

MOTIV HISPANIC

                       Ai! Între albii muri hispanici
                       negrii tauri ai tristeţii!
                               Frederico Garcia Lorca 

Lăsând toreadorul nemişcat
reuşi să fugă din arenă.
Îşi spunea că la sfârşitul străzii
vor începe
libertatea lui şi tihna...

...dar i-apăru în faţă câmpul roş’-aprins
andaluzul câmp împurpurat
şi-nnebunitul taur îşi înfipse
coarnele-n ţărână
aruncând spre ceruri
rădăcini şi floare
sângele de maci.

AMURG

Îngrijorat
desprind cu grijă
aripile albinei care
s-au lipit de marginea cadei cu must...

Unde s-o duc?
În care stup?

CELEI CARE PLEACĂ ZÂMBIND

Neapărat
şi neapărată apari în toate gândurile
precum e nelipsit conturul soarelui
în desenele copiilor – pe
colbul satului, pe tabla şcolii
pe asfaltul oraşului, porţi şi garduri
pe nisipul litoralului...

Apoi numaidecât pleci din toate bucuriile
îndepărtându-te peste câmpuri arate în care
fiece bulgăre mai mare decât pumnul
ar trebui să fie, pesemne,
mormântul păsărilor care-au cântat în cerul pământului
stingându-se peste întinsurile lui
şi, de foarte demult – până astăzi
au tot căzut rând pe rând
înhumându-şi albastrele oseminte
în bulbii ţărânei
cât inima de mari.

Neapărat
şi neapărată pleci din toate bucuriile
precum pleacă dimineaţa din fiece zi
duminica – din fiece săptămână
primăvara – din toţi anii
tu, cea cu lianele viţei-de-vie lăsate pe coapse
cu înrourata gură întredeschisă a zâmbet...

:::::::::::::::

 *Aurel Guţu  a fost şi pictorul cărţii mele de debut. L.B.