O carte (de) la "Vinea"

ÎNCÂT

Omul e atât de neştiutor,

dar mai ales – hazliu

sau poate – iresponsabil

încât

poate spune orice,

spre exemplu:

nemurire.

PREZUMŢIA PREZENŢEI

O, da!

Da, o!

Dao e în acelaşi timp

ceea ce există

şi ceea ce nu există

pentru că Dao (O, da! Da, o!)

e Totul

chiar şi atunci

când ceva nu există

fiindcă Moartea este legea

în afara legii – pretutindeni

totdeauna

când şi ceea ce există

e Totul...

... astfel că este imposibil ca în eternitate

unde există de toate

concomitent toate celelalte absentând

să nu existe şi poetul care de fapt

nu există

dar căruia

i se simte totuşi prezumţia prezenţei...

ACOLO...

1. Peisaj în Chişinău

În această parte semi-rustică a Chişinăului

vezi sute de boschete de liliac înflorit

dar, iată, de neuitat e liliacul revărsat

la colţ de morgă orăşenească

din colţul străzilor Petru Movilă – 31 august

vizavi-pieziş de colţul alb

al casei scriitorilor...

2. Internaţionala

Pe zidul alb-gălbui al morgii orăşeneşti

un graffiti zugrăvit curcubeic: „Sculaţi voi

oropsiţi ai sorţii!”

3. Înşelătoarea părere

Este înşelătoare părerea că

în morga zăvorâtă

nu se întâmplă nimic...

VIII.2009

O altă carte de poeme pe care am publicat-o (2004) la „Vinea”

STÂLPUL DE SARE

auz introvertit ascultând de nesigurul glas al conştiinţei

pusă la stâlpul de sare al execuţiei orientale – căderea de

lacrimi în loc de stropii de apă

stalagmita deznădejdii – stâlpul

scrijelat cu graffiti indecente

batjocorit de cleiul campaniilor electorale

mozaicat de păsări

ţârcâit de copoi şi beţivani

înalbăstrit de reflexii cereşti

stâlpul salin – altceva decât cel de hotar

decât borna kilometrică

stela de mormânt sau cenotafele vide

în ţara piedestalelor fără monumente

tremurul de arfe al umbrelor în

cristalele stâlpului de sare

scânteieri alarmante ca un joc de balanţe ale nimănui

acţionate de puterea gândului extras prin

dezamorsarea bocetului

mărăcine al mineralogiei

şi altor alegorii ce-i camuflează adevărata predestinaţie în

ţara piedestalelor fără eroi

fosforescenţă în bătaia selenei

în tresărirea de efemeride a cristalului

ce oglindeşte şiruri de călăi

starea pură a captivităţii în

ţara nimănui

22.VI.2003

 

ÎN PREAJMA VILEI STANCU

totul palpită

zodiacul îşi roteşte hora eleno-superstiţioasă

lentă ca începutul de Sirtakis

de pe pământ ridicându-se, roua

mai adăstă sub reversul frunzişului

sub venele rămurişului, puţin

dar parcă prelungind totuşi ceva – o

durată, o stare, un hazard de prospeţime

năvoade cu nimic sau, poate

cu lumină; mirt pe fruntea sfârâitoare a

după-amiezii; restricţia pauzei de prânz

închide difuzoarele; răscopt

câte un fruct încearcă să zâmbească a râde

câte o libelulă năucă se loveşte de lentilele

ochelarilor de soare

peşti zburători poposesc pe binoclul căpitanului

Olandezului zburător

e timpul intens, condensat al traiectoriilor

peste care strigă muezinii Balcanilor

în paralelismul religiilor guralive

mi-i dor de Balcic şi re-

compun pe nisip harta într-un chip pur geometric

dând din cap a nu cu gestul de da al bulgarilor

un interpret de folclor apăsându-şi peruca pe che-

lie (sună aproape italieneşte: che-

lie...) când înoată prin golfuleţul ocrotit de stabilopozi stu-

pizi, ţinând – cântăreţul – capul ridicat precum

reptilele mezozoicului

şi cârlionţii artificiali îi scapătă peste ochi

sub paravane de plajă – picioare ridicându-se pe rând

în presupusa artă a nudismului

indivizi ce aduc a borne ruginii

sau, din contră, a stâlpi de sare; talie medie, €uro-

peană; realismul plajei nudiştilor

lipsă de tentaţii, ca şi cum vara e

anotimpul emasculaţiei parţiale a populaţiei

ioc stele şi căluţi de mare

ce se mai află doar prin enciclopedii, dicţionare

prin CD-urile entropiei exoticului, dar

şi derizoriului

printre risipirea de nervi a algelor – pescăruşi

cu aripi de tuş ţipă ceva din procesul intentat lui Bau-

delaire

încerc să-mi reamintesc ermetisme/barbisme

întru a mă convinge că am foarte puţin în comun cu papa-

galii – aversiunea faţă de mulţime; ies din provizoria criptă a

nisipişului, dându-vă astfel, sper (naivul!), o veste oarecum opti-

mistă în această viaţă de permanentă murire prin(tre) nisipăriile uni-

versului-(şi)-versului)... À  bientôt!

20 iunie 2003